124 matches
-
Eminescu "limba veche și înțeleaptă"în adevărați "faguri de miere"ai poeziei sale se cunoaște. Față de eminescianismul stilistic, Macedonski manifestă, încă de timpuriu, o mare disponibilitate artistică, chiar dacă, sau tocmai de aceea, Macedonski reproșa lui Eminescu, formele populare și arhaice, fonetismele și construcțiile populare moldovenești. Adevărul e că despre Eminescu nu se mai poate spune nimic esențial decât din perspectiva totalității. Este ceva ce a făcut Ioana Em. Petrescu, raportând universul operei la cele două modele cosmogonice, platonicean și kantian, lucru
COMPLEMENTARITATEA OGLINZILOR PARALELE -EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342564_a_343893]
-
Grai bănățean”) sunt întocmai așa: viscol lăuntric de la Mureș în Petrari! E greu de citit cu înțeles cea de-a doua, deoarece se compune din cuvinte luate de pe buzele strămoșilor din Banat, pe când nu erau unse cu grăsimea lexicului și fonetismului alunecos, pe ici pe colo românesc modern, pe ici pe colo franțuzit sclifosit, iar azi plin vârf de anglicisme. Cartea „Gi la Murăș în Petrari” e scrisă în dulce grai bănățean, rar lucru întâmplat azi, când nici multe dintre doine
IOAN VODICEAN. „PRIMARUL REGELUI”, POET ÎN GRAIUL CURAT BĂNĂŢEAN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379781_a_381110]
-
Oratori, retori și limbuți (1902). Despre graiurile populare s-au publicat studii speciale, semnate de A. Lambrior, T. Maiorescu, Miron Pompiliu. O importanță aparte a acordat revista Junimii chestiunilor de ortografie, reușind să oprească tendințele latiniste și să impună un fonetism temperat, adoptat ulterior pe întreg teritoriul de limbă română. În această direcție sunt de amintit argumentările lui T. Maiorescu, V. Burlă, A. Lambrior, I. A. Rădulescu-Pogoneanu. Continuând orientarea celor mai multe din publicațiile anterioare, C.l. a avut în vedere în mod deosebit
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
reț eÖ-ke>odek" k >"n" YHWH ȚiyÄn nir’" bi-ke>Ä:Ä: „Și se vor teme neamurile de Numele Domnului și toți regii pământului, de slavă ta, căci Domnul va zidi Sionul, se va arăta în slavă să.” (t.n.) Prin fonetismul sau, „slavă” sugerează întrucâtva conținutul semantic. Acesta nu vedem însă cum ar putea fi comunicat altfel decât printr-o notă, mai ales având în vedere că termenul „slavă” este foarte mult folosit în aclamațiile liturgice. Latinizanții preferă sinonimul „mărire”, nesugestiv
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
că un idiom evoluează după uzul vorbitorilor, nu după legi inventate de filologi. Aportul său principal constă în soluționarea problemelor ortografiei, chestiune spinoasă, pe care a abordat-o mai întâi în lucrarea Despre scrierea limbei române (1866), în spiritul unui fonetism rațional. El a atacat sistemele ortografice etimologizante, grăbind abandonarea lor de către majoritatea filologilor vremii. Propunerile sale au reprezentat cea mai mare parte a raportului prezentat (în numele comisiei însărcinate cu elaborarea ortografiei) și aprobat de Academia Română la 8 aprilie 1880. Reluate
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
sursă a comicului se află în limbajul personajelor, în acea locvacitate neistovită, înscenată spre a indica rupturi de nivel între gândire și expresie. B. face din cuvinte personaje pentru o comedie a limbajului, savuroasă chiar atunci când e îngroșată. Nu atât fonetismele - acest „material de limbă” era apreciat de Sextil Pușcariu, bunăoară - ori topica enunțurilor, cât fixații snoabe, cu precădere latinomania, formele corupte, citatele maltratate, sintagmele aberante, poncifele contribuie la portretizarea satirică. În numele personajelor (Romulus Țopârlan, Danton Păstărnac, Decebal Zăbăilă, Hercules Bețigaș
BANUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
experiențe ale copilăriei și ale adolescenței -, dar și cu aportul intertextualității, din care se coagulează o poezie confesiune, având, mai ales, rol cathartic. În acest context, hamlet, iosif brodski, djaghilev, traian filip, leopold bloom, ezra pound etc. nu sunt simple fonetisme cu care poetul să-și pavoazeze poemele, ci mărci de suflet, nume ale propriilor trăiri, martori exponențiali ai unor impulsuri care înglobează, concomitent, generalul și particularul. Așa cum am amintit deja, o trăsătură a stilului o constituie (auto)ironia, derivând din
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Petru Maior, care scria construcțiuni latine în românește (estrem ce, pentru deșteptarea noastră din apatia lungă față cu latinismul, era neapărat trebuincios), după ridicarea la potență a aceluiași estrem de către următori, trebuia neapărat să vină ca remediu contra lui estremul fonetismului absolut, a iubirii nemărginite a limbei numai românești și esclusivitate față cu limba latină și cele surori. Aceste estreme au fost condiționate de însăși natura lucrului, nu poți defige mijlocul unei linii până ce nu vei fi aflat puntele ei cele
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ni se prezintă, cu spărturile ei de pe ici, de pe colea, prin cari pătrund razele murdare ale politicei zilii, cu aruncătura una peste alta a unor observațiuni fără sistemă, nepătrunse de un singur principiu, - fie acel principiu uzul, fie etimologismul, fie fonetismul, fie combinarea amândurora, astfeli... riscăm mult numind-o critică. Declar că, fără să combat neci pro neci contra celor combătute de d-l critic, n-am vrut decât să spun că și critica și - are limitele sale, că și ea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cu-prinde următoarele: "Amor și răzbunare", novelă istorică; "La griji", poezie de I. Al. Lăpădat; "Constantin Negri", biografie, însoțită de portretul patriotului român; "Un studiu asupra armatei romîne"; "Mania de a face politică", conversațiune ș. a. Noi de bucurăm de propășirea fonetismului în Transilvania. Acesta este un puternic mijloc pentru a păstra vechea noastră avere națională: unitatea în limbă. și o normă unică în pronunție. [26 august 1877] {EminescuOpIX 422} ZIAR NOU ["AU APĂRUT LA 26 AUGUST... "] Au apărut la 26 august
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
în loc de bine, tene în loc de tine ș. a. Și apoi tocmai acest ă pe care dnia-lor îl blamează le-a făcut mediu unificator cu trecutul - așa: inima, Săbiniu, băserica astfel încît ă are un rol mult mai mare în etimologism decât în fonetism chiar. El e o piatră de care [te] lovești în toate colțurile. Daunele ce le face sistemul etimologic pur pronunției românești sunt însemnate. Având fiecare facultatea de-a pronunța cum va vrea, generațiune cu generațiune vom păstra vițiul pronunției corupte
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
producere a semnificației (elemente grafice și fonetice, lexicul, morfologia și sintaxa), generând mesaje polivalente; - stratul sonor constituie o dimensiune esențială mai ales în creațiile lirice, în care ima ginile auditive, figurile de sunet, metrica versului, ritmul și rima creează eufonia. Fonetismele regionale, populare, arhaice sau cele marcate de oralitate au diverse funcționalități expresive în contextul stilistic; - nivelul lexico semantic are ca semn distinctiv actul producerii semnificației, care se bazează pe „sinonimie zero“ (unui semnificat i se asociază un anumit semnificant pentru
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
se liniștea, pe cer, bătrânii căutau cu privirea spre rânduiala stelelor pentru a ști dacă este prielnic semănatul. 4. LIMBA DE FOC a. Înrâurirea latină Lingvistic, complexul daco neolitic s-ar putea să fi contribuit nu doar la apariția unor fonetisme, ci și a unui întreg vocabular, atribuit în prezent nouă și slavilor. Pre existența unui fond indo european romanizării și pretinsei slavizări nu trebuie să ne pară un lucru cu neputință. Prezența unor sensuri sau modificări fonetice aparent anormale, raportate
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și exercitarea unei influențe lingvistice reciproce sau într-un singur sens110. b. Mitul slav Să evaluăm și gradul de înrâurire a factorului slav asupra limbii noastre. Pornim de la observația evidentă că graiurile românești nu prea au nimic în comun cu fonetismul slav. Dimpotrivă, bulgara are un fonetism geto moesic, iar sârba, unul traco ilir. Astfel, ar fi verosimil a presupune că o parte din vocabularul românesc considerat la origine slavon să fi fost unul local, adică traco ilir. Este aproape o
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
sau într-un singur sens110. b. Mitul slav Să evaluăm și gradul de înrâurire a factorului slav asupra limbii noastre. Pornim de la observația evidentă că graiurile românești nu prea au nimic în comun cu fonetismul slav. Dimpotrivă, bulgara are un fonetism geto moesic, iar sârba, unul traco ilir. Astfel, ar fi verosimil a presupune că o parte din vocabularul românesc considerat la origine slavon să fi fost unul local, adică traco ilir. Este aproape o enigmă că majoritatea cuvintelor atribuite slavonei
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
fi verosimil a presupune că o parte din vocabularul românesc considerat la origine slavon să fi fost unul local, adică traco ilir. Este aproape o enigmă că majoritatea cuvintelor atribuite slavonei pot fi întâlnite cu un sens și cu un fonetism specific numai românei, bulgarei și dialectelor macedo slave sau sârbești de tranziție. Să îndrăznim, deci, a gândi că, de fapt, măcar unele din aceste cuvinte s-ar putea să fi fost împrumutate de slavi, cu ocazia invaziei lor în Balcani
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Unitatea limbii române Indiferent de limba vorbită nu doar de astăzi și de ieri ci, aproape dintotdeauna, atât în cazul românilor, cât și al altor popoare din vecinătate (de origine slavă și fino ugrică), se disting mai multe tipuri de fonetism. Această diversitate a rostirilor (pronunțiilor) a fost modelată de bariera naturală a Carpaților. Așadar, putem discuta de un fonetism est carpatic (întâlnit și la graiul ceangău al limbii maghiare și la cel huțul al limbii ucrainene), unul sud carpatic (similar
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cazul românilor, cât și al altor popoare din vecinătate (de origine slavă și fino ugrică), se disting mai multe tipuri de fonetism. Această diversitate a rostirilor (pronunțiilor) a fost modelată de bariera naturală a Carpaților. Așadar, putem discuta de un fonetism est carpatic (întâlnit și la graiul ceangău al limbii maghiare și la cel huțul al limbii ucrainene), unul sud carpatic (similar celui din Bulgaria, Macedonia și Grecia), unul sud vest carpatic (asemănător celui din Serbia), unul intracarpatic (specific bazinului panonic
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și la graiul ceangău al limbii maghiare și la cel huțul al limbii ucrainene), unul sud carpatic (similar celui din Bulgaria, Macedonia și Grecia), unul sud vest carpatic (asemănător celui din Serbia), unul intracarpatic (specific bazinului panonic). În pofida multitudinii de fonetisme, limba română a fost unitară, deoarece latina s-a impus peste dialecte ale aceluiași grup, respectiv complexul daco neolitic. Pe acest fond, avea să se constate caracterul nedialectal al limbii noastre. Năvălirile migratoare (slave, germanice, turco mongole și fino ugrice
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Europei încă din vremea Antichității. În cuprinsul spațiilor create de aceste ziduri de piatră s-au infiltrat, de-a lungul istoriei, diverse influențe lingvistice. Pentru a înainta spre originea lor, trebuie să le urmăm firul fonetic. În Muntenia, întâlnim un fonetism moesic, similar cu cel al limbii bulgare (mai ales în cazul graiurilor de pe cursul Dunării). În Oltenia, se manifestă un fonetism de tranziție, între cel moesic și cel tribalic, asemănător cu cel din partea vestică a Munților Balcani. De pildă, e
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
diverse influențe lingvistice. Pentru a înainta spre originea lor, trebuie să le urmăm firul fonetic. În Muntenia, întâlnim un fonetism moesic, similar cu cel al limbii bulgare (mai ales în cazul graiurilor de pe cursul Dunării). În Oltenia, se manifestă un fonetism de tranziție, între cel moesic și cel tribalic, asemănător cu cel din partea vestică a Munților Balcani. De pildă, e cazul torlacilor, care la Sofia sunt asimilați bulgarilor, la Belgrad, sârbilor, iar la Skopie, macedo slavilor. În Banat, există un fonetism
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
fonetism de tranziție, între cel moesic și cel tribalic, asemănător cu cel din partea vestică a Munților Balcani. De pildă, e cazul torlacilor, care la Sofia sunt asimilați bulgarilor, la Belgrad, sârbilor, iar la Skopie, macedo slavilor. În Banat, există un fonetism de tranziție între cel tribalic și cel dacic, similar cu graiurile sârbești din Șumadia și Voivodina. În Crișana Maramureș, se înregistrează un fonetism dacic nordic, cu multiple influențe celtice întâlnite și în graiurile slave din Slovacia (altădată, răspândite din Rutenia
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
la Sofia sunt asimilați bulgarilor, la Belgrad, sârbilor, iar la Skopie, macedo slavilor. În Banat, există un fonetism de tranziție între cel tribalic și cel dacic, similar cu graiurile sârbești din Șumadia și Voivodina. În Crișana Maramureș, se înregistrează un fonetism dacic nordic, cu multiple influențe celtice întâlnite și în graiurile slave din Slovacia (altădată, răspândite din Rutenia până în Câmpia Panonică și infiltrate în limba maghiară). Ardealul este privit, de obicei, drept o arie de divergență a graiurilor limbii noastre. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
sau ucraineană). Ar fi nevoie să vedem dacă nu cumva, de fapt, această amprentă are o origine carpică. Dunărea de Jos, ca palcă turnantă între legăturile terestre și acvatice ale Munteniei și Moldovei, a reprezentat o regiune de interferență între fonetisme trace, asemănătoare celor carpice. De altfel, nu putem face abstracție aromâna și meglenoromâna cunosc fenomenul palatizării moldovenești. O limbă sfântă Învârtind cu putere o cheie mare și ruginită, dascălul a descuiat zăvorul de la ușa bisericii din sat. Prin deschizătură, în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
producere a semnificației (elemente grafice și fonetice, lexicul, morfologia și sintaxa), generând mesaje polivalente; - stratul sonor constituie o dimensiune esențială mai ales în creațiile lirice, în care ima ginile auditive, figurile de sunet, metrica versului, ritmul și rima creează eufonia. Fonetismele regionale, populare, arhaice sau cele marcate de oralitate au diverse funcționalități expresive în contextul stilistic; - nivelul lexico semantic are ca semn distinctiv actul producerii semnificației, care se bazează pe „sinonimie zero“ (unui semnificat i se asociază un anumit semnificant pentru
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]