30 matches
-
asta nu face decît să-ți dovedească... — Asigurări! exclamă evreul În acest moment, rîzÎnd tare și disprețuitor. Agenții de asigurări, pentru numele lui Dumnezeu! De ce dracu’ să ne risipim banii pe asigurări?! Întrebă el. — Așa-i, așa-i! consimți italianul fonfăit, cu un zîmbet șiret și disprețuitor, prostii și nimic altceva! — Nu-s decît prostii! rosti tînărul. Exact cum Îl spuneam unui tip zilele... — Asigurări! spuse evreul. Ce rost are să-ți pleci urechea la prostiile ălora, că doar n-ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În vârstă de 19 ani la care el, elevul Popescu, s-a tot gândit În timp ce venea Încoace. Vocea subțiată caraghios revine imediat după paranteză, reclamându-i pe cei doi frați bătăuși tatălui lor. Acum vocea povestitorului se Îngroașă și devine fonfăită. Ascultătorii izbucnesc În râs. Probabil tot pentru a demonstra că au recunoscut personajul reintrat În scenă sau pentru că Într-adevăr imitația are ceva comic În ea. A cita pe cineva mot-à-mot, mai ales când nu crezi sau nu ai respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
strict. Printre restricții era și faptul ca nimeni să nu aibă voie a-l vizita, iar personalul medical să nu stea În preajma lui nici un minut mai mult decât strictul necesar... Când, În sfârșit, „mumia” a făcut ochi, a Încercat - așa fonfăit cum era - să schimbe o vorbă două cu vreun vecin din salon, dar a constatat că toți sunt „surdo-muți”... În urma unor asemenea tentative nereușite de dialog, securistul rămânea timp Îndelungat cu privirea fixă În plafon. Se vedea bine că era
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
înciudată, cu vîrful pantofului, într-un vraf de frunze moarte. Evanghelia toamnei, după Nichita Stănescu, așa sună: "Toamna nu cad frunzele, toamna cade numai Toamnă". Ni se uscau rădăcinile, dar cultul personalității înflorea. Puiu Perahim picta triumviratul Pauker-Luca-Teohari. Teohari, un fonfăit aproape pitic, lupta pentru pace prin exterminarea inamicului. Ideologic, evident. Luăm lecții de capitalism cu "fără profesorul" Brucan. O s-o trimit pe Șichy la colecția "Scînteii", s-o răsfoiască. O să vadă cu cîtă plăcere îi punea la zid pe reacționari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
morților. Preotul avea un glas mic, subțirel și totuși alinător. Glasul acesta se suia în văzduh ca o dâră de fum de tămâie, împrăștiindu-se în tăcerea îndoliată ce stăpânea nu numai conacul, ci toată împrejurimea. Răspunsurile dascălului, mașinale și fonfăite, rămâneau dedesubt, se amestecau cu rumegatul indiferent și mut al boilor, ale căror cozi lungi se legănau ritmic, alungând muște imaginare. Grigore Iuga stătea lângă loitra carului cu coșciugul tatălui său, având alături pe Titu Herdelea ca un aghiotant credincios
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]