157 matches
-
din timpul înregistrării. Deși aparatul lui Cros nu a fost niciodată construit, lui îi revine meritul de a fi prima persoană care a sugerat o metodă realizabilă de înregistrare și redare a sunetului. Thomas Alva Edison a anunțat lumii inventarea "fonografului" pe 21 noiembrie 1877. Primele sunete înregistrate au fost versurile poeziei „Mary had a little lamb”, recitate de către inventator. Aparatul său conținea aceleași elemente ca cele ale fonoautografului Scott, însă ca mediu de înregistrare folosea un cilindru spiralat acoperit cu
Începuturile înregistrărilor sonore () [Corola-website/Science/309558_a_310887]
-
Național al Ceasurilor din Columbia, Pennsylvania, împreună cu cilindrul de plumb, care este printre cele mai vechi înregistrări păstrate care pot fi ascultate (e precedată doar de înregistrările pe fonoautograf). Ulterior progreselor lui Tainter și Berliner, Edison a reluat lucrul la fonograful său în perioada anilor 1886 - 1888, obținând mai multe patente. Noile înregistrări - de data aceasta pe cilindri de ceară - erau mai clare, cu zgomote minime și redare fidelă. Urmează o perioadă de înregistrări experimentale și de orientare către producția în
Începuturile înregistrărilor sonore () [Corola-website/Science/309558_a_310887]
-
să cânte melodia sa „The Laughing Coon” de mii de ori (uneori chiar de 50 de ori pe zi) pentru a produce cilindri pentru public. Charles Sumner Tainter, Chichester Bell și Alexander Graham Bell au început să lucreze la îmbunătățirea fonografului Edison în 1881. În faza discuțiilor, au ajuns la concluzia că lipsa de viabilitate a acestei invenții rezida tocmai în suportul înregistrării. Folia de cositor se uza repede, iar după patru citiri sunetele deveneau neinteligibile. Prima schiță a proiectului prevedea
Începuturile înregistrărilor sonore () [Corola-website/Science/309558_a_310887]
-
volumul de redare a sunetului era foarte mic, în 1888 Tainter introduce tuburile pentru ascultat. Aparatele sale încep să fie promovate și vândute ca dictafoane. Progresele obținute de Tainter i-au suscitat interesul lui Edison, care a reluat lucrul la fonograf. A înlocuit folia de cositor cu cilindrul de ceară. Varianta sa a aparatului s-a dovedit în timp mai bună ca cea a lui Tainter, astfel încât i-a supraviețuit acesteia. În 1896, Edison și Easton (deținătorul din acel moment al
Începuturile înregistrărilor sonore () [Corola-website/Science/309558_a_310887]
-
lui Frank Lambert. Următoarele înregistrări inteligibile datează din 1888. Colonelul George Gouraud înregistrează în Crystal Palace din Londra fragmente din Festivalul Handel. Astăzi se mai păstrează doar trei cilindri. Tot din 1888 mai datează câteva înregistrări vocale: "În jurul lumii cu fonograful" (T. Edison), "Salutarea fonografului" (W. Gladstone), "Toast după cină" (A. Sullivan) etc. Cel mai vechi disc păstrat al lui Tainter datează din 1881, iar cel mai vechi disc al lui Berliner este din 1887. În domeniul înregistrărilor magnetice, prima voce
Începuturile înregistrărilor sonore () [Corola-website/Science/309558_a_310887]
-
înregistrări inteligibile datează din 1888. Colonelul George Gouraud înregistrează în Crystal Palace din Londra fragmente din Festivalul Handel. Astăzi se mai păstrează doar trei cilindri. Tot din 1888 mai datează câteva înregistrări vocale: "În jurul lumii cu fonograful" (T. Edison), "Salutarea fonografului" (W. Gladstone), "Toast după cină" (A. Sullivan) etc. Cel mai vechi disc păstrat al lui Tainter datează din 1881, iar cel mai vechi disc al lui Berliner este din 1887. În domeniul înregistrărilor magnetice, prima voce care s-a păstrat
Începuturile înregistrărilor sonore () [Corola-website/Science/309558_a_310887]
-
acestora este să îi păstreze în bună stare și să recupereze prin mijloace digitale informațiile înscrise pe aceștia. În acest sens, se pot aminti eforturile Universității din California, care expune astăzi pe internet cca. 6000 de înregistrări recuperate cu ajutorul unui fonograf modern. De asemenea, progresul tehnologic a permis cercetătorilor Carl Haber și Vitali Fadeev de la Laboratorul Național Lawrence Berkeley să citească cilindrii de ceară fără să îi uzeze, prin mijloace optice de înaltă fidelitate. Folosind microscoape puternice sunt scanate șanțurile din
Începuturile înregistrărilor sonore () [Corola-website/Science/309558_a_310887]
-
pentru o bună audiție (totuși, studierea și trasarea unor concluzii în condiții speciale este posibilă, după cum se va vedea mai jos). Înregistrările ce constituie obiectul acestui articol sunt cele imprimate până la încheierea anilor 1920, când renunțarea totală la cilindrul de fonograf coincide cu o schimbare importantă în practica muzicală. Având ca mărturie înregistrări realizate între anii 1888 (prima înregistrare cunoscută, un cor din muzica lui G.F. Händel) și 1929 (încetarea fabricării cilindrilor fonografici), stilistica la care se apelează în acest răstimp
Interpretarea muzicală la începutul secolului al XX-lea () [Corola-website/Science/312417_a_313746]
-
destinată înregistrării). Există înregistrări ale unor instrumentiști și cântăreți celebri în epocă, dar și ale unor compozitori importanți, ocazie de a studia preferințele interpretative privitoare la anumite lucrări „direct de la sursă”. Sunetul este captat fie pe cilindri de ceară (de fonograf), fie pe plăci de gramofon; deși înregistrările acelor ani ar trebui să se afle la momentul de față în domeniul public, numai o mică parte sunt disponibile publicului fără nicio limitare. Data la care toate înregistrările de interes pentru acest
Interpretarea muzicală la începutul secolului al XX-lea () [Corola-website/Science/312417_a_313746]
-
Screen Actors Guild, și a American Film Institute. În anul 1999, această instituție, American Film Institute, l-a numit , unul dintre cei mai importanția actori ai tuturor timpurilor. Gene a fost al treilea fiu al lui James Kelly, vânzător de fonografe, și a lui Harriet Curran, amândoi fiind copii de imigranți irlandezi Romano-Catolici. S-a născut în cartierul Highland Park din Pittsburgh, Pennsylvania, U.S..
Gene Kelly () [Corola-website/Science/315445_a_316774]
-
cercetări monografice. Maniera interpretativă a cântăreței, în vârstă de numai 18 ani la acea dată, i-a atras mult atenția lui Brăiloiu, îndrăgind imediat stilul lor muzical specific zonei centrale a Gorjului. Au fost efectuate atunci înregistrări pe cilindri de fonograf. În același an, Ilinca Burlan și lăutarii din ceata lui Nae Pătatu sunt invitați la București pentru a fi înregistrați de Brăiloiu și pe discuri de gramofon. Peste câteva luni au apărut la casa de discuri Electrecord primele plăci ale
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
în arhiva națională astfel de cântece epice, înregistrate la Peștișani. Din baladele vitejești, a fost culeasă și publicată balada "Iancu Jianu" în revista „Buciumul” din Brădiceni, iar balada "Radu Anghel" a fost înregistrată la 30 septembrie 1934 pe cilindri de fonograf (cota 3076h), cântată de I. Brădiceanu. La Peștișani, prima bandă de lăutari a fost cea condusă de vioristul Simion Falcue zis Itu (n. 1900 - d. 1963). Alături de Itu a cântat Maria Bobirci zisă Mița (n. 1920 - d. 1981), chitaristă și
Lăutarii de pe Valea Bistriței, Gorj () [Corola-website/Science/335341_a_336670]
-
bani i-a permis lui Berliner să cumpere o casă la Washington, D.C. și totodată instalarea unui laborator de cercetare performant. A creat aici unul din cel mai performant aparat de înregistrare și redare a sunetului, "gramofonul". Acest aparat, față de "fonograful" lui Edison, care folosea cilindrii de ceară pe care aveau imprimate sunetele (muzică, cântece), "gramofonul" lui Berliner folosea "discuri orizontale de ebonită cu riluri". Avantajul lor era că erau mult mai fiabile și mai ușor de întreținut. "Gramofonul", este brevetul
Emile Berliner () [Corola-website/Science/308474_a_309803]
-
practică a descoperirilor științifice (1093 brevete). A fost un autodidact, însă acest lucru nu l-a împiedicat să realizeze invenții în domeniul electricității (becul cu filament), al telefoniei, al sistemului de transmisie multiplă a telegramelor, al înregistrării mecanice a sunetului (fonograful) și al cinematografiei - kinetoscopul. În lumea industriei introduce noțiunea de "producție de serie". Pentru meritele sale, "Academia Americană de Arte și Știință" îi acordă în anul 1895 ""Premiul Rumford"" pentru activitatea din domeniul electricității și în anul 1915 ""Medalia Franklin
Thomas Alva Edison () [Corola-website/Science/297981_a_299310]
-
învățat și singur. Această credință în auto-îmbunătățire a păstrat-o pe tot parcursul vieții sale. Inventează și experimentează în 1872 "sistemul telegrafic duplex" prin care se transmit simultan, pe același fir, două telegrame în sensuri contrare. În anul 1877 inventează "fonograful", primul aparat de înregistrat sunete și totodată de redare a lor. În anul 1878 perfecționează telefonul lui Alexander Graham Bell și, folosind microfonul inventat de Hughes, brevetează "telefonul cu bobină de inducție și microfon cu cărbune", căruia îi adaugă apoi
Thomas Alva Edison () [Corola-website/Science/297981_a_299310]
-
puteau fi urmărite printr-o lentilă. Primul "spectacol" public a avut loc într-o sală de pe Broadway, după care aparatul a fost construit în serie și comercializat. În anul 1912 realizează un prototip de cinematograf sonor, combinând cinematograful propriu-zis cu fonograful. Rezultatele au fost mai mult spectaculoase decât satisfăcătoare. În anul 1914 perfecționează acumulatorul alcalin cu plăci de fier și de nichel introduse în soluție apoasă de hidroxid de potasiu sau de sodiu ca electrolit, inventat de germanul Jungner în 1901
Thomas Alva Edison () [Corola-website/Science/297981_a_299310]
-
Marița Fălciu (voce) și Ion Boncea (bas). Grupați într-o formație familială, aceștia aveau o manieră specială de cântare. Lăutarii din Scrada au fost descoperiți de către Constantin Brăiloiu în timpul cercetărilor din august 1930 și înregistrați, mai întâi pe cilindri de fonograf și, ulterior, pe discuri de patefon, la București. Între 1938-1940 apar mai multe plăci cu banda lui Busuioc, cu înregistrări realizate pentru Fondul de Folklor sub supravegherea lui Brăiloiu, la diferite case de discuri: (Electrecord, Odeon și Columbia). Un sat
Lăutarii de pe Valea Amaradiei () [Corola-website/Science/335345_a_336674]
-
mari companii multinaționale din lume. Petrolul a dus la crearea unor game lărgi de materiale că măsele plastice, detergenții, îngrășămintele, vopselele, pigmenții, nailonul, cauciucu artificial și explozivii. Inventatorul Alexander Graham Bell a inventat telefonul , iar Thomas Alva Edison a realizat fonograful, becul electric și kinetoscopul, fiind finalizată ulterior prima centrală electrică de mare capacitate. Alfred Nobel a inventat dinamita în 1867.Samuel Morse a inventat telegraful în 1844, cu sprijinul lui inginerului Alfred Vail , cu care realizează prima legătură telegrafică între
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
un cilindru îmbrăcat cu o hârtie pe care este aplicată funingine, o curbă în zig-zaguri, aceasta fiind scrierea grafică a sunetului emis. De aici și până la descoperirea inventatorului Thomas Alva Edison nu a fost mult. Acesta în anul 1877 inventează fonograful. Folosește pâlnia de la fonoautograf, membrana o confecționează din metal, iar acul este așezat astfel încât să vibreze pe verticală. Acul, inițial din safir, vibrează vertical pe un cilindru acoperit cu o foiță de staniol cu canale trasate. Ulterior, înlocuiește acest tip
Film sonor () [Corola-website/Science/299446_a_300775]
-
din metal, iar acul este așezat astfel încât să vibreze pe verticală. Acul, inițial din safir, vibrează vertical pe un cilindru acoperit cu o foiță de staniol cu canale trasate. Ulterior, înlocuiește acest tip de cilindru, cu cilindrul de ceară. Faima fonografului nu durează mult. Pe la 1887, Emile Berliner, după modelul acestuia, realizează gramofonul. Acesta este net superior fonografului, prin faptul că în locul cilindrului de ceară folosește un disc de ebonită, mult mai ușor de manipulat și foarte fiabil. Acesta are șanțuri
Film sonor () [Corola-website/Science/299446_a_300775]
-
pe un cilindru acoperit cu o foiță de staniol cu canale trasate. Ulterior, înlocuiește acest tip de cilindru, cu cilindrul de ceară. Faima fonografului nu durează mult. Pe la 1887, Emile Berliner, după modelul acestuia, realizează gramofonul. Acesta este net superior fonografului, prin faptul că în locul cilindrului de ceară folosește un disc de ebonită, mult mai ușor de manipulat și foarte fiabil. Acesta are șanțuri concentrice, este pus în mișcare de un mecanism cu arc, iar citirea se face cu un traductor
Film sonor () [Corola-website/Science/299446_a_300775]
-
manipulat și foarte fiabil. Acesta are șanțuri concentrice, este pus în mișcare de un mecanism cu arc, iar citirea se face cu un traductor perfecționat și ușor de folosit. Acul traductorului este dintr-un un oțel special. Înregistrarea atât la fonograf, cât și la gramofon se făcea astfel: se vorbea în fața pâlniei, aerul vibra în interiorul ei făcând ca membrana elastică să vibreze, iar acul să facă diferite denivelări în canalul trasat. Aceasta constituie scrierea mecanică a sunetului, care ulterior poate fi
Film sonor () [Corola-website/Science/299446_a_300775]
-
trasat. Aceasta constituie scrierea mecanică a sunetului, care ulterior poate fi citită de traductor (ac) și redată prin pâlnia aparatului. Primele încercări de combinare a sunetului cu filmul îi aparțin tot lui Edison. Acesta vrea să combine, și îi reușește, fonograful cu kinetoscopul (un aparat cu care se putea vedea în mod individual filmulețe de circa 30 de secunde), numind noul aparat kinetofon. Pentru sonorizarea filmului, cel mai greu lucru este sincronizarea perfectă între mimica vorbirii personajului și sunetului auzit. O
Film sonor () [Corola-website/Science/299446_a_300775]
-
de bobină. Mai târziu procedeul de înregistrare magnetică se va aplica și la film pentru sonorizarea stereofonică a acestuia. Însă acestea nu erau îndeajuns pentru înregistrarea și reproducerea filmului în sala de cinematograf. Să nu uităm că sunetul înregistrat de fonograf și gramofon se face print-un sistem mecanic cu ajutorul unei pâlnii de captare, ulterior și de redare, cu un potențial redus de reproducere care nu putea fi aplicat unei săli de cinema. Cu toate aceste inconveniente, încercările de sonorizare datează
Film sonor () [Corola-website/Science/299446_a_300775]
-
dar ingenioasă: au pus în spatele ecranului actori care rosteau în concordanță cu cei din imagine dialogurile potrivite și o orchestră pe masură. În Franța "compania Gaumont" prezenta săptămânal un film a cărui imagini erau însoțite de sunet redat cu ajutorul unui fonograf, folosind amplificarea cu aer comprimat. Remarcăm faptul că aceasta s-a făcut la o sală cu circa 6000 spectatori. Cercetările continuă și în direcția sunetului optic. Astfel, în anul 1911 are loc prima proiecție publică a unui film înregistrat și
Film sonor () [Corola-website/Science/299446_a_300775]