7,943 matches
-
fi, în general, suficient de naive sau de convenționale (vezi 'critica descrierilor' de la începutul capitolului 13). Tonul este 'șmecheresc' cu intenție, iar strategiile de oralitate se bazează pe imitarea limbajului 'de stradă' (cu reușite dar și cu pasaje care sună forțat). Neinspirată este și folosirea excesivă a proverbelor și a expresiilor colocviale fixe; de vreme ce personajul este construit mai degrabă ca rebel, nu e cazul să se exprime ca 'vocea poporului' la fiecare cîteva rînduri. O altă dimensiune care pare a fi
Aventuri cu Popeye by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15413_a_16738]
-
mincinos cu enorm farmec, un hipnotizator care reușește să-i țină în transă pe provincialii găunoși și să pună la cale o cacialma de proporții. Se poate intui aerul unui golănaș, dar nu-i numai asta. Colaborările cu Gogol și forțatele clișee ale limbajului actual ("de excepție", "relaxat") introduse cu nonșalanță nu fac bine nici montării, nici protagonistului; (am auzit și replica "statul de drept", nu știu cine a născocit-o și cine a rostit-o; rămîne, oricum, o enormitate pentru anul 1836
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
orgoliul sau poate subconștientul "capului schimbat" îl fac să se demaște prin magistrala interpretare a unui concert de Rahmaninov. In locul dresajului cu "soldățelul de plumb", concertul care nu avusese loc în 1939... După zece ani de Siberie și domiciliu forțat, bătrânul e descoperit de "eul auctorial" într-o mică și mizerabilă gară de provincie, unde, între horcăituri sinistre de soldați și prostituate, cânta, la lumina lanternei... Adevăratul chip, cel care dădea el însuși lumină, își rememora muzica vieții. Andrei Makine
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
un moment istoric în care putem - dacă nu cumva e doar o iluzie - să alegem o direcție de evoluție. în mod special autorul supune unei judecăți critice idealul umanist al lumii de azi, care presupune bunăstare pentru toți, prin redistribuirea forțată a ceea ce creează oamenii de valoare, situare exclusiv în prezent, amnezie interesată și asigurarea confortului sufletesc prin reprimarea sensibilității. "Oamenii de azi - explică filosoful - sunt cei mai bine hrăniți, cei mai prosperi, cei mai liberi (sub raportul deplasării în spațiu
Poliție culturală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15512_a_16837]
-
alte forme de creștinism, iar abrogarea unilaterală în 1948 a Concordatului privitor la uniați și înglobarea acestei biserici în cea ortodoxă nu putea decît să convină Patriarhiei de la București, care nici acum nu acceptă retrocedarea bunurilor obținute prin această unire forțată. Gillet este bine familiarizat cu dreptul canonic și cu toate formele pe care le poate lua bizantinismul (referitor la religie) - în această carte se întîlnește în sfîrșit o încercare de explorare a acestei noțiuni, folosită curent în societatea românească actuală
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]
-
vorbirea necultivată are totuși tendința de a continua să le aplice, alternanțele sînt percepute în genere ca un fapt nu atît arhaic, cît popular. Cuvinte cu alternanțe - vocalice sau consonantice - sînt folosite azi cu intenții umoristice, parodice, ca exemple de forțată adaptare și autohtonizare a lexicului neologic. Desigur, o serie de forme se plasează în zona incertă a variației, în care norma e mai mult sau mai puțin arbitrară iar uzul adesea o ignoră. Cazul cel mai cunoscut este cel al
"Silicoane", "riboane", "armagedoane" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15539_a_16864]
-
i-au condus și care îi vor conduce pe minori). Totala deziluzionare a poetului rezultă din similitudinea ce crede de cuviință a o propune între supunerea noastră față de puterea sovietică și cea față de Occident: "După 50 de ani/ de rusificare forțată,/ în următorii 50 de ani/ România trebuie/ cocacolizată./ Regimul impus/ de greoaiele tancuri sovietice/ trebuie înlocuit/ cu un regim liber consimțit,/ democratic,/ supravegheat/ de frumoasele,/ ultraperformantele/ și extrem de competitivele/ tancuri NATO" (Intrarea în NATO). Manifest politic, dar și pur și
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
ceea ce, după restituirea pămîntului către foștii proprietari, în 1990, a declanșat un conflict între săteni), dar la fel de importantă e schimbarea modului de viață a țăranilor, în principal prin translatarea lor la bloc (Scorniceștiul a fost un "model" de sistematizare), modernizarea forțată al cărei principal rezultat a fost recăderea în premodernitatea de dinainte de război o dată cu dispariția dictaturii. Cartea are un public-țintă mai larg decît cititorul autohton, stilul în care e scrisă, evitînd trimiterile la o intimitate culturală cu lectorul, o recomandă ca
Antisemitism și inginerie socială by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14456_a_15781]
-
de a ști că niciodată nu ar fi putut semna așa ceva". Concluzia nu poate fi decît impregnată de-o amărăciune generalizatoare: "Profund deprimată de această tradiție de lingăi. Să mai speri ceva de la intelectualul român? Pe atunci nici nu erau forțați: o simplă vocație de a se gudura la picioarele stăpînului. Oricare ar fi. Evident că "stăpînul" fiind azi cel care e, asistăm la o caricatură a caricaturii". Nu încape îndoială că era comunistă asigură cel mai mare număr de "lingăi
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
Fide din Roma, unde în 1747 obține doctoratul în teologie și filosofie. Trimis de către Inochentie Micu, va avea ocazia să-l întâlnească pe mentorul său în ultimii ani de studii la Roma, unde vlădicul martir se afla într-un exil forțat. A rămas toată viața un admirator al lui Inochentie Micu. Reîntors la Blaj este numit în 1754 la deschiderea școlilor blăjene "învățător limbilor și după vreme și putință a științelor". În același timp era încredințat și cu "paza bibliotecii". Crezând
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
definită în negativ. Există în carte o raportare constantă la un model ce tinde sa fie considerat invariantă, un eventual model "tradițional", al Europei medievale, al comunităților rurale și al societăților primitive, unde e observabil în linii îngroșate... Generalizare neîndoielnic forțată, dar teza propusă de autor convinge. în linii mari, există două paradigme de raportare la corp, două moduri de a construi individualitatea. Analiza desfășurată în carte e prin excelență una comparativă. A fi corp și a avea corp. Schimbarea verbului
Un subiect imposibil by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14484_a_15809]
-
mi s-a spus". "Beniuc", răspund, mi-a spus, înainte de 23 august 1944, că "a avea înseamnă a fura" și, combătîndu-mi părerea că viața de toate zilele a omului obișnuit, - a omului, tocmai, care vine în vedere cînd transformările sociale forțate, - nu poate fi viață plăcută fără de asigurarea unui confort material, Beniuc repeta: "a avea!... să ai!... ce să ai?! ce-i aia a avea?! Nmeni nu trebuie să aibă nimic!!"". Epoca înscrie în șirul "realizărilor" sale necontenit "mărețe" o cruntă
Mărturii nemijlocite (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14568_a_15893]
-
Acea platformă-gogoașă, umflată cu aer, ce constituie decorul principal al spectacolului, se dezumflă în scena finală, însă momentul nu este suficient valorificat și spectatorul pleacă doar cu părerea de rău că veselia nu a durat mai mult. Nu sunt deloc forțate nici găselnițele regizorale cu iz românesc (scena în care "manifestația spontană" cu urale și pancarte, cu care Hlestakov este primit de săteni, este "instrumentată" de agenți ai poliției) sau cu iz rusesc (versiunea caricaturală a celebrilor pași de balet ai
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
și cerințelor lui Alexandru Darie. Rămîn cu cîțiva pași în urmă, în ciuda eforturilor pe care nu mă îndoiesc că le fac. Ei nu-și încarcă visceral și emoțional interpretările. Atunci, sîngele ce curge pe scenă devine un act în sine, forțat și gratuit, și nu urmarea firească a ceea ce s-a întîmplat, a clocotului interior ce duce la șirul de crime. Cornel Scripcaru reușește să-l contureze pe Titus Andronicus abia în partea a doua a spectacolului. Camelia Maxim, o actriță
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
Prețurile sunt fabuloase. Oamenii nu au faimoasa cartelă pentru alimente. Ori mâncarea nu ajunge, ori e vorba de o categorie marginalizată. Ori de amîndouă. Sau, poate, de o marginalizare la dimensiuni neașteptate. Scriitorul împrumută ceva din personajul său, Maigret. Nimic forțat. Nimic senzațional. Doar prezența aceea masivă, întrebătoare, care strivește parcă artificiile lăsînd să transpară, treptat, un adevăr construit pe detalii incontestabile. Realitatea nu e interpretată. E doar observată din punctul ei slab. Tehnica literară a romanului polițist își schimbă semnul
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
cu încurcături. Situația e amuzantă și generoasă, cinematografic vorbind; ne putem imagina ce comedie nebună ar fi putut ieși de aici, cu un regizor de calibru; dar nu e cazul. Cursa e destul de chinuită, hazul e de prea multe ori forțat și fără clorofilă, protagoniștii nu au anvergura necesară în materie de farmec. Totuși, dialogul și construcția scenariului (Jay Sherick și David Ronn) sînt uneori de o inteligență scăpărătoare. De pildă, la un moment dat, portărelul și soția tradusă ajung la
Servicii complete (pentru Sara și Tinu) by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14258_a_15583]
-
de un regim care-l dezamăgește. Se exilează în Israel și apoi în Germania. Andrei Goldner a fost un social-democrat convins, pe care cedarea Ardealului în 1940 l-a prins la Cluj. A fost recrutat într-o companie de muncă forțată destinată de hortyști evreilor cu studii superioare. Ajungînd compania prin apropierea Vienei, Goldner evadează împreună cu mai mulți deținuți. Revenit în țară, nu e de acord cu fuziunea dintre partidul său și PCR, este exclus, marginalizat ca și Gall, exilîndu-se ulterior
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15058_a_16383]
-
ice-că, 'ce-că etc. în Stilistica limbii române (1944), Iorgu Iordan cita evoluția către cică (în capitolul "Dispariții de sunete"), explicînd-o însă în termenii pur afectivi care caracterizau perspectiva sa asupra oralității - și care în acest caz apar cu totul forțați: "trebuie să pornim de la emoția unui subiect vorbitor care raportează vorbele amenințătoare sau deznădăjduite ale cuiva: zguduit de cele auzite (și văzute!), 'înghite' sunetele inițiale". Nici una dintre formele scurtate actuale nu se identifică perfect cu cele care au condus la
Între "parcă" și "cre'că" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15049_a_16374]
-
în 1997, odată cu apariția extraordinarului document care este Jurnalul sau (precedat de o altă carte minunată, Scrisori către fiul și fiica mea - 1994). în 2001, Editura Albatros a publicat și o a doua colecție de scrisori, datînd din perioada domiciliului forțat, fermecătoare, arătînd o Alice Voinescu cocheta încă, puternică, mai ales în credința, după anul petrecut la Ghencea și Jilava, ajunsă într-un sat aproape inaccesibil, Costești, fără nici o sursă de venit și fără să știe cît va dura acest surghiun
Scrisorile lui Alice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15126_a_16451]
-
oglindește inferioritatea, paradoxal ajunsă să reprezinte, la nivel colectiv, un punct cu conotație "pozitivă". Inconsistența formei umane, individuale sau colective, aflată în stadiul de carcasă întredeschisă, capabilă să aspire o multitudine de trăiri și sentimente facile, fluide, alcătuind o suprapunere forțată a mai multor falii instabile, devine periculoasă în momentul producerii unei liniarizări de joasă frecvență a întregului ce ar trebui să reprezinte conceptul de UMAN''. Lăsînd la o parte construcția teoretică a textului și dicția lui epică, aspecte care nu
Artistul de mîine și lumea de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15201_a_16526]
-
Makine, Testamentul francez. Traducere și postfață de Virginia Baciu. Editura Polirom, 2002. Destinul alege Inginerul elvețian Walter Faber, trăind de mulți ani în America, e un homo faber, preocupat de tehnică, de concretețe, uitând că există sentimente, subconștient, soartă. Aterizarea forțată, cât pe ce accident, a unui avion cu care călătorea spre Mexic, într-o aridă pustietate, îi revelează prietenia, îi provoacă amintiri de tinerețe. Fusese îndrăgostit cu adevărat și că își părăsise iubita pe când urma să aibă un copil. Ea
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
tot așa de frumos, comparabil cu cele mai bune traduceri lirice din literatura universală. Într-o Postfață, destul de amplă, pe lângă viața lui Eminescu, traducătorul a consacrat mai multe pagini unei analize asupra măiestriei artistice a poetului. Renunțând la unele asocieri forțate, formulate cândva după conceptele literaturii proletcultiste, a modificat acum perspectiva interpretării operei orientându-se mai mult spre analiza poeticității. În ziua de 20 august anul acesta, la sediul Asociației de Prietenie a Poporului Chinez cu Străinătatea, a avut loc, într-
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
asistați cu profesionalism de Ioan Rus - toți trei, Doamne, tocmai întorși de pe la mănăstiri unde încercaseră convertirea enoriașilor de la ortodoxism la pesedism... Gata, nu mă mai interesează televizorul. Și nici nu mai dorm nici măcar pe taburetul din bucătărie unde am domiciliu forțat, fiindcă o imit în somn pe Gabriela Vrânceanu-Firea prezentând la Antena 1 săptămâna pătimirilor noastre existențiale. E a șaptea noapte de când „dorm” rezemat de perete și, culmea, încep să visez chiar și în poziția asta. Văd mulțimi de oameni buimaci
Visuri telefilice by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13499_a_14824]
-
și însăși situația țării sale, pe care mai înainte o deplângea, cu ocazia Tratatului de pace amintit, ocupată de către armatele „Tătucului”. O închinăciune îi aduce și lui Sadoveanu, care în 1953 ar fi fost „tribunul dreptăților poporului”, adică al colectivizării forțate și al arestărilor masive. Nici o vorbă despre ele, ca și despre eliminarea din rândurile membrilor Academiei a unor intelectuali străluciți ca C. Rădulescu-Motru sau Lucian Blaga. (Poate că va fi spus ceva în însemnările din 1948 care, curios, lipsesc din
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
neamului nostru. Din cer a voit să smulgă pentru noi focul soartei definitive”. De subînțeles, Marea Unire din 1918. Din păcate, lipsește din Jurnal perioada 18 martie 1947-1952, astfel încât nu știm ce părere va fi avut, printre altele, despre abdicarea forțată a Regelui, pe care-l admira, și despre atacul ignobil din 1948 al lui Sorin Toma împotriva poeziei lui Tudor Arghezi. La marele său prieten se referă în anii 1945-1946, când, pe de o parte, revista „Bilete de papagal” era
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]