41 matches
-
pe pervazul ferestrei, lăsînd toate fleacurile, de la ciorapii de lînă albă pînă la afișele-reclamă și lădița cu mostre de care nici un comis-voiajor nu se desparte, orice ar fi, în Vladia s-a așternut o pace adormitoare timp de cîțiva ani. Forfoteala de la prăvăliile de pe Strada Mare s-a stins de la o zi la alta, nimeni nu mai era nebun să arunce cu bani și să cumpere cu maldărul și cufărul tot felul de lucruri inutile cum făcea prințul. Singurul comerț care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
târziu, - am aflat că ești protejatul proprietarului de fabrică la care funcționezi în calitate de director. Și mai știu că acolo nu faci nimic toată ziua. Se spune chiar că încurci bunul mers al lucrurilor. Însă dacă fabricantul e încă înșelat de forfoteala dumitale nefolositoare, nu înțeleg să mă las orbită la rândul meu de aparențe. Să vezi, - continuă Mariana, dezmierdându-mi fruntea, așa cum mă trântii cu capul răsturnat în poala ei, - singura mea preocupare este aceea de a te cunoaște, fiindcă te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
geamblacul sondei, unde era mai cald, decât la fața apei Și eu, și Enea Căpută și Cornel Braiu, sătui de schimnicia în care ne pecetluiau Apele beznei, învâlvorându-ne de nerăbdare, am căutat niște scoabe și pescuind niște bușteni bezmetici de pe forfoteala Apelor, am pripit o plută , pe care s-a urcat Cornel Braiu și a pornit spre galerie cu ea A cercetat el Apa cea sireapă, să vadă dacă putem ieși afară ori nu și necăjind el, astfel, a venit înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mă arunc de pe cărarea de piatră, dar degeaba, pentru că nu mă mișcam deloc. Parcă eram suspendat. Complet imobilizat. Ce e asta? Ce mi se întâmplă? De ce sunt aruncat ca un gladiator înlănțuit în fața leilor? De ce și Sfetnicii au încremenit în forfoteala lor? Și Eterna? De ce era lipsită de viață? Apoi, cortinele de mătase se întâlniră deasupra mea și lumina dispăru. Era întunericului începuse! Timpul părea să nu mai curgă între aceste falduri. Totul părea irelevant. Pur și simplu, orice lucru de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
lustru de cristal și nervozitatea maniacală a oglinzilor. La o măsuță, un chip bărbătesc, intimidat, lăcrămos, dat la glașpapirul intemperiilor de pe tarlale, își ținea brațul stâng încordat, deasupra vâlvătăilor unui mușuroi de furnici, încolăcindu-i, acelui bărbat, brațul stâng, sub forfoteala lor de mici și bestiale insecte. Iar după ce-i păscuseră complet, nefericitului, nefastele linii ale Soarelui și ale Inelului lui Venus din podul palmei, acum sub bunele oficii ale fermecătoarei se pregăteau să-i pirograveze cooperatorului alte linii de destin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Un război continua undeva, departe. Doi ani mai târziu, acel banal deus ex machina, Revoluția Rusă, a izbucnit silindu-mă să părăsesc acel decor de neuitat. De fapt, Încă de atunci, din iulie 1915, semne Întunecate de rău augur și forfoteli de culise, răsuflarea fierbinte a unor mișcări sociale colosale, afectau deja așa-numita „școală simbolistă“ a poeziei ruse - Îndeosebi versurile lui Alexandr Blok. La Începutul acelei veri și pe tot răstimpul verii precedente, numele Tamarei apărea tot mereu (cu prefăcuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
terminat chiar cu două seri mai înainte. Mă gândeam să-l citesc la petrecerea aceea de la J.J. Nu am mai apucat. Întâlnisem acolo o femeie de care fusesem îndrăgostit în studenție și mă pierdusem cu totul în neprevăzutul întâmplării. Privind forfoteala din crâșmă, dezmeticindu-mă încet--încet din duhul beției de peste noapte, năuc, simțeam că pierdusem poate însăși puterea mea de a scrie, atâta câtă mi-o știusem. Mă gândeam, posac, de parcă dintr-odată îmi văzusem tot viitorul, că atunci, în noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
clopoței de alamă, turci cu acadele... În vreme ce trăsura alerga pe cuburile de granit, Grigore Iuga, ca totdeauna când sosea de la țară în București, privea furnicarul de oameni de pe străzile zgomotoase cu un simțământ de sfială. După viața molcomă de la moșie, forfoteala aceasta îl obosea și-l întrista, cel puțin în primele momente, până se reobișnuia cu ea. Pe bulevardul Colței, aproape de întretăierea cu strada Argintari, unul din caii trăsurii alunecă și căzu. Birjarul se repezi întîi cu sudălmi, apoi cu biciul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se întreceau. Oamenii se îmbulzeau când într-o parte, când în alta, ascultând, bombănind, blestemând. Parcă un vânt nehotărât ar fi împins-o încoace și încolo, mulțimea se zvârcolea și se aprindea. Cârciumarul Busuioc, care ieșise în prag, înțelegînd pricina forfotelii, strigă către Trifon: ― De-al lui Pavel vorbiți? De băiețel?... Ia lăsați-l dracului, măi creștini, că-i obraznic și neastâmpărat de n-are pereche!... Că doar și tu I-ai ocărât deunăzi aici, Trifoane, când nu știu ce făcuse... Vorbele cârciumarului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Îi dăm drumul? (se bea, se mănîncă) Cine le face? Vecin 2: Eu. Gazdele ce fac? Vecin 1: Domnule, e liniște deocamdată. E bine. Vecin 2: Păi nu-i bine. Nu spuneai dumneata să nu ne luăm după aparențe? Cine știe ce forfoteală e în liniștea asta! Ziceți! Vecin 3: Un modest cip. Vecin 2: Deci ai rămas cu perechi. Bun. Mai departe. Vecin 4: Stai, frățioare, că nici nu le-am filat. Și mi-i și sete. (bea din sticlă împreună cu ceilalți
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Îi dăm drumul? (se bea, se mănîncă) Cine le face? Vecin 2: Eu. Gazdele ce fac? Vecin 1: Domnule, e liniște deocamdată. E bine. Vecin 2: Păi nu-i bine. Nu spuneai dumneata să nu ne luăm după aparențe? Cine știe ce forfoteală e în liniștea asta! Ziceți! Vecin 3: Un modest cip. Vecin 2: Deci ai rămas cu perechi. Bun. Mai departe. Vecin 4: Stai, frățioare că nici nu le-am filat. Și mi-i și sete. (bea din sticlă împreună cu ceilalți
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
lăsau înșelați de aparențe. In „Repaos dominical”, Caragiale, care cu doi ani înainte publicase „1907 din primăvară pînă-n toamnă”, scrie cu prefăcută naivitate următoarele: „Joia trecută, 21 mai, neavînd treabă, mă plimbam încet pe Calea Victoriei, pe la șapte seara, privind la forfoteala aceea de călești, birji, automobile - ce mulțime! ce eleganță! ce belșug!... cum rar se vede chiar în orașele cele mai prospere - și mă gîndeam: cine or fi aceia care au scornit de la o vreme că-n țară e sărăcie, că
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
posesorii (=arendașii) de pe moșiile lor să aibă titluri boierești; chiar proprietarii singuri interveneau pe la Domnie pentru obținerea acestor titluri. Pe de altă parte, și unii meseriași se îngrămădeau, cu bani, la cumpărarea titlurilor de boierie. Rămîne să ne închipuim ce forfoteală era la Domnie pentru obținerea titlurilor boierești. După 17 luni din domnia lui Ioniță Sandu Sturza, boierii de neam vechi au protestat la Poartă contra Domnului. Unul dintre ei, Gh. Rășcanu, a întocmit o listă de toți cei căftăniți dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ziariști și literați. L-am văzut, cu vreo 3-4 zile înainte de a muri. L-am găsit în curtea Institutului, între mai mulți bolnavi. Ședea pe o bancă de grădină, la umbră, într-un colț retras, fără să se amestece în forfoteala sgomotoasă a celorlalți. Era slăbit, palid, neras, fața-i exprima o plictiseală de om necăjit. Ochiii erau cu vinișoare congestionate, făcea impresia că atunci abia se sculase din somn. Fără cravată la cămașa-i de noapte cu cerculețe și bibiluri
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
influențabili (Justiție, Art. 214), provinciali naivi, dezorientați și țâfnoși (Telegrame), gazetari în goană după senzațional (Boris Sarafoff!...), de tipul lui Caracudi (Reportaj), izmeniți cronicari mondeni (Edgar Bostandaki, din High-life) completează galeria. Nu e nimic „enorm” sau „monstruos” în toată această forfoteală, decât, poate, faptul că intensitatea grotescului îi proiectează, uneori, într-un elucubrant piramidal. Așa cum comediile își concentrează virtuțile mai ales în limbaj, schițele și momentele, lucrate cu maximă concizie, într-o cadență stilistică impecabilă, subzistă cu deosebire în dialog, fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Îi dăm drumul? (se bea, se mănîncă) Cine le face? Vecin 2: Eu. Gazdele ce fac? Vecin 1: Domnule, e liniște deocamdată. E bine. Vecin 2: Păi nu-i bine. Nu spuneai dumneata să nu ne luăm după aparențe? Cine știe ce forfoteală e în liniștea asta! Ziceți! Vecin 3: Un modest cip. Vecin 2: Deci ai rămas cu perechi. Bun. Mai departe. Vecin 4: Stai, frățioare, că nici nu le-am filat. Și mi-i și sete. (bea din sticlă împreună cu ceilalți
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]