432 matches
-
iar culorile mai intense, dispuse în forme nu foarte riguroase și având adeseori ca fundal albul pânzei. (Puțin mai târziu, Sam Francis va realiza o serie de picturi în care doar marginile sunt pictate, centrul pânzei rămânând alb.) În teoria formalistă a lui Greenberg, toată evoluția formelor picturale occidentale indică drept punct terminus „aplatizarea” planului, afirmarea picturii exclusiv în elementele sale proprii, excluzând toate elemente în afară de linie și culoare („un tip de pictură fără început, mijloc, sfârșit”). Noua generație de pictori
Artă abstractă () [Corola-website/Science/299281_a_300610]
-
de poèmes". Cu această ocazie, François Le Lionnais îi propune lui Raymond Queneau să creze "un atelier sau seminar de literatură experimentală, în care să abordeze de manieră științifică ceea ce ne lăsaseră să presimțim trubadurii, "les grands rhétoriqueurs", Raymond Roussel, formaliștii ruși și încă câțiva . În septembrie 1960, la Cerisy-la-Salle a fost organizată o "Decadă Queneau", ocazie cu care s-au întâlnit viitorii membri fondatori ai "OuLiPo" (cel puțin cei care încă nu se cunoșteau). În noiembrie grupul s-a organizat
Oulipo () [Corola-website/Science/320599_a_321928]
-
mult după ce importanța ei în occident a scăzut. Prin oprimarea ciberneticii, se poate spune că Stalin este cel care se face vinovat de creșterea ei dramatică după 1953. Pentru a scăpa de presiunea ideologică a cenzorilor de partid asupra "tendințelor formaliste în lingvistică", cercetătorii sovietici în semiotică au introduc sinonimul "teoria sistemelor modelatoare secundare" ("вторичные моделирующие системы"), limbajul fiind "sistemul modelator primar". Pedologia a fost o zonă de cercetare care a avut o bază foarte largă datorită numeroaselor orfelinate create după
Cercetarea științifică reprimată în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299552_a_300881]
-
Haciaturian, Simfonia a 6-a de Prokofief. După sfârșitul războiului situația se înăsprește din nou. Într-o ședință a Uniunii compozitorilor sovietici din ianuarie 1948, condusă de Andrei Jdanov, secondat de secretarul general al Uniunii, Tihon Cirenikov, sunt criticate tendințele „formaliste” și „decadente” din creațiile majorității compozitorilor sovietici, care au fost forțați să-și recunoască abaterile de la realismul socialist. Oficial, o liberalizare a intervenit abia începând cu anul 1958, cinci ani după moartea lui Stalin. După cel de-al doilea război
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
Ștefan Szöny ("Tipografie clandestină", "Moartea partizanului"), Iulia Hălăucescu ("Centrala hidroelectrică „V.I. Lenin”") etc. În anul 1949, „Societatea compozitorilor români” este desființată și în locul ei este creată Uniunea Compozitorilor din România. Cu această ocazie, compozitori români de valoarea incontestată, considerați reacționari, formaliști sau decadenți, nu mai sunt admiși în noua organizație: Mihail Jora, Ionel Perlea, Stan Golestan, Dinu Lipatti (catalogat „fascist care vegetează departe de țară”), Tiberiu Brediceanu, Dimitrie Cuclin (care curând avea să fie arestat). Din compozițiile lui George Enescu se
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
birou special, Uniunea Compozitorilor Sovietici, a fost înființat pentru a urmări toate activitățile artiștilor. Prin limitarea influențelor străine această politică va cauza izolarea completă a compozitorilor ruși față de restul lumii. Atât Prokofiev cât și Șostakovici au fost bănuiți de "tendințe formaliste". Forțat să accepte aceste circumstanțe noi (orice comentarii ar fi avut în particular despre ele), Prokofiev a compus o serie de lucrări de propagandă (Op. 66, 79 și 89) care erau aprobate în mod oficial de poeți sovietici. În aceeași
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
imuabile, cu care rațiunea ar trebui să-și armonizeze activitatea. După Kant, adevărul sau falsul nu constau în concordanța sau neconcordanța ideilor cu obiectele din realitate, ci de concordanța dintre reprezentări. În felul acesta Kant a dat logicii un caracter formalist. Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831) A criticat idealist și dialectic, formalismul kantian, în problemele logicii. S-a opus categoric încercărilor de a ridica legile logicii la rangul de metode universale ale cunoașterii.A dezvoltat logica dialectică pe care a aplicat
Logică () [Corola-website/Science/297515_a_298844]
-
din câte a produs spiritul omenesc" . Marea forță a talentului său constă în ineditul mijloacelor de înveșmâtare a ideilor muzicale, libertatea expresiei și bogăția melodică ferită de tiparele convenționale. În haosul diferitelor curente și orientări, dar mai ales al avangardei formaliste occidentale, care cucerește adepți pretutindeni, el știe să împrumute din toate numai ceea ce convine muzicii sale, fără să renunțe la particularitățile concepțiilor personale.
Jean Sibelius () [Corola-website/Science/297871_a_299200]
-
fost primite cu multă rezervă, chiar cu ostilitate. Concursul nu a adus vreun rezultat pozitiv pentru Băncilă. Ziarele "Epoca" și "Universul" publică articole critice, cum a fost cel al lui P. Botzan care a criticat chiar tehnica artistului, considerând-o formalistă, fapt care a dus la deprecierea artei prezentate în lucrările aduse. Ziarul Epoca, de aplecare conservatoare, a fost cel mai virulent: În anul următor, 1909, Octav Băncilă s-a prezentat din nou la București, la o nouă expoziție la Ateneul
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
și li s-au luat toate bunurile. Spectacolul Mireasa desculță a avut premiera la un an de la revoltele țăranilor și de la reprimarea lor. Motivul opririi spectacolului nu a fost niciodată clar enunțat, argumentele estetice - faptul că montarea era prea estetizantă, formalistă și poetică, și că nu respecta redarea realistă a acțiunilor, folosind „artificiile teatralității” - fiind cele care au predominat. În 2012, regizorul Alexandru Berceanu și regizoarea Ioana Păun au conceput o instalație pornind de la istoria cenzurării spectacolului Mireasa desculță. În 1958-1958
Cenzură și colectivizare. Istoria unui spectacol () [Corola-website/Science/295624_a_296953]
-
s-a născut într-o familie modestă de muncitori. După ce a intrat cu "excepțional" la clasa profesorului Camil Ressu, a terminat Institutul de Arte Nicolae Grigorescu în 1954, fără diplomă, lucrarea „Creangă și Eminescu la Iași” fiind considerată naționalistă și formalistă! (trăiam atunci perioada realismului socialist). După ani, în repetate rânduri, când ajunsese deja în conducerea U.A.P., a fost invitat să remedieze situația dar a refuzat socotind faptul ca un titlu de glorie. Nu a fost acceptat în expozițiile oficiale
Ion Alin Gheorghiu () [Corola-website/Science/307222_a_308551]
-
În perioada 1973-1977 a fost vicepreședinte al Asociației Americane de Studii Slave. a publicat numeroase articole și mai multe cărți dedicate literaturii ruse, teoriei literaturii, operei lui Nikolai Gogol sau prozei ruse a anilor 1920. Monografia sa de pionierat dedicată formaliștilor ruși (1955) a fost tradusă în mai multe limbi, inclusiv în limba rusă («Русский формализм: история и теория», СПб.: Академический проект, 1996).
Victor Erlich () [Corola-website/Science/337622_a_338951]
-
Șostakovici, împreună cu mulți alți compozitori, a fost din nou acuzat de formalism prin Decretul Jdanov. Jdanov, Președinte Sovietului Suprem al Rusiei, l-a acuzat pe Șostakovici și pe alți compozitori (în special Serghei Prokofiev și Aram Haciaturian) că scrie muzică formalistă și nepotrivită. Acest decret făcea parte dintr-o campanie anti-formalism pentru a înlătura orice influență Occidentală în muzică. Compozitorii acuzați, inclusiv Șostakovici, au fost chemați să își ceară public iertare în fața comitetului. Majoritatea lucrărilor lui Șostakovici au fost interzise iar
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
au fost concediați de la Conservator. Pentru Șostakovici poate cea mai mare consecință a fost pierderea banilor. Cei care încă se aflau la Conservator au început să fie urmăriți cu suspiciune. Nimeni nu dorea ca lucrările lor să fie interpretate drept formaliste iar mulți au ajuns să își acuze colegii că scriu sau interpretează muzică anti-proletară. În anii următori a compus muzică în trei genuri: muzică de film pentru a-și plăti chiria, lucrări oficiale pentru a-și asigura reabilitarea oficială și
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
spune astfel încât să pară mult mai atractivă", adăugând că literatura este o bucată din viață, căreia i-a fost dată o direcție și înțeles, o interpretare artistică a lumii în funcție de observatorul acesteia. Frecvent, textele fac literatura să traverseze aceste granițe. Formalistul rus Roman Jakobson definește literatura ca fiind "violență organizată pentru un discurs banal", evidențiind îndepărtarea literaturii de vorbirea de zi cu zi. Poveștile ilustrate, textele mari, picturile rupestre și implicit monumentele, toate în același timp sau pe rând au lărgit
Literatură () [Corola-website/Science/296566_a_297895]
-
este considerabil, dreptul englez și al multor alte țări anglo-saxone rămâne un drept al precedențelor. Precedentul judiciar reprezintă mecanismul cel mai important în formarea unui astfel de sistem. Acest drept al precedentelor cuprinde cel mai adesea reguli extrem de tehnice și formaliste, accesibile doar specialiștilor, făcute pentru tribunale, iar nu pentru justițiabili. La început de mileniu trei, sistemul de justiție al uneia dintre cele mai importante țări din tradiția anglo-saxonă a dreptului comun - S.U.A. - legislația codificată (ca în sistemul civil, continental) predomină
Drept jurisprudențial (comun) () [Corola-website/Science/312506_a_313835]
-
ul (un franțuzism care se citește [ pron. "fovism"]) a fost un curent formalist în pictura franceză de la începutul secolului al XX-lea, care reprezenta lumea concretă în culori violente, folosind tonuri pure și renunțând la perspectivă. În anul 1905, la Salonul de Toamnă din Paris, câțiva tineri pictori - Henri Matisse, André Derain, Maurice
Fauvism () [Corola-website/Science/297945_a_299274]
-
vreme la închisoarea Galata din Iași. Anul următor a fost suspendat fără explicații din postul său de la facultate și mutat de la Iași la București. Deși a avut o relație nu prea ușoară cu autoritățile comuniste, care îl denunțau ca fiind formalist, Baba a reușit să se impună ca un ilustrator și artist. Pe distanța unui deceniu (1940-1950), într-un moment când își căuta propriul drum, artistul era confruntat cu fenomenul de înghețare a limbajului în formele neoacademice, convenționale. A avut o
Corneliu Baba () [Corola-website/Science/297112_a_298441]
-
cântecul și poemul simfonic, în timp ce transmiteau sensuri explicite sau imagistică programatică. Formele simfonice au fost considerate mai mult pure estetic. (Finalul coral din Simfonia a IX-a de Beethoven, precum și programatica Simfoniei a VI-a, a devenit problematică pentru criticii formaliști, care au sustinut compozitorul ca un pionier al "Absolutului", în special cu ultimele sale cvartetele). Carl Dahlhaus descrie muzica absolută ca muzica fără un "concept, obiect, și scop". Cea mai mare parte a opoziției față de ideea că muzica instrumentală e
Muzică absolută () [Corola-website/Science/331513_a_332842]
-
devine semnificativă." Muzică care pare a cere o interpretare, dar este destul de abstractă pentru a garanta obiectivitate (de exemplu Simfonia a VI-a, a lui Ceaikovski), este ceea ce Lydia Goehr numește drept "autonomie față-verso." Acest lucru se întâmplă atunci când proprietățile formaliste ale muzicii devin atractive pentru compozitori, deoarece, cu "nici un sens despre care să vorbești", muzica ar putea fi folosit pentru a prevedea o ordine culturală și/ sau politică alternativă, în timp ce evadezi de controlul cenzurii (deosebit de comun în simfoniile lui Șostakovici
Muzică absolută () [Corola-website/Science/331513_a_332842]
-
drept aesthesis carpato-dunărean", incorporat în primul rând în Miorița. Vladimir Streinu a fost, înainte de toate, un critic de poezie pe care a îmbrățișat-o aproape în întregimea ei, de la Eminescu și încă de mai înainte (măruntul romantism, tenebros, exotic și formalist"), până la cel mai tânăr contemporan. Marele poet l-a atras în permanență, comentându-i opera în mai multe rânduri, în special în volumul Clasicii nostri. Luceafărul e o dramă a antinomiilor, fiind motivul fundamental ce se regăsește în întreaga inspirație
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
trăsăturile formale ale muzicii și literaturii ideii de gestaltism și să demonstrezi că, odată subsumate, efectul emoțional și valoarea estetică devin, astfel, inteligibile. O parte destul de importantă din valoarea estetică a fost lăsată pe dinafară de gestaltism, astfel încît criticii formaliști și filosofii au început să caute în altă parte răspunsuri la întrebările lor. O idee recurentă este cea potrivit căreia trăsătura operativă ce determină percepția noastră a formei este “structura”, formula ascunsă, potrivit căreia este construită opera de artă. Această
Gestaltism () [Corola-website/Science/300753_a_302082]
-
formula ascunsă, potrivit căreia este construită opera de artă. Această idée a avut o influență considerabilă în două cîmpuri de cercetare diferite, teoria muzicii și critica literară, prima prin intermediul teoreticianului musical austriacul Heinrich Schenker, cea de-a doua prin eforturile formaliștilor ruși și a lingviștilor structuraliști din Praga și, apoi, Paris. Schenker afirma în tratatul său de armonie muzicală "Harmonielehre" (1906-35) că forma muzicală poate fi înțeleasă ca fiind generată de “celule” muzicale, de unități care sînt mărite, repetate, și peste
Gestaltism () [Corola-website/Science/300753_a_302082]
-
precursorul noului curent, din momentul în care a optat pentru o abstractizare a temelor abordate în picturile sale. Tot el îi influențează semnificativ și pe pictorii din prima perioadă expresionistă, gruparea Die Brücke (ro: "Podul"). Fauvismul a fost un curent formalist în pictura franceză de la începutul secolului al XX-lea, care reprezenta lumea concretă în culori violente, folosind tonuri pure și renunțând la perspectivă. El se situează între mișcarea dada și neofauvismul. Considerat de mulți istorici ai artei un capitol aparte
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
valoric într-un sistem în care se diferențiază clar doua opțiuni majore:" "a) elitismul - și migrarea textelor literare într-un microunivers de tip eclectic; b) mercantilismul - și opțiunea cititorului cotidian pentru lecturarea unor texte aproape lipsite de veleități literare. "Teoria formalistă a limbajului poetic demonstrează evaziunea funcției poetice care depășește câmpul poeziei, incluzând orice discurs, orice text în versuri sau proză, primit și receptat ca mesaj literar, demonstrând că literatura poate fi depistată pretutindeni, în orice specie de scriere. Cert este
Deprimism () [Corola-website/Science/297662_a_298991]