87 matches
-
cea simplistă a burgheziei italiene. E vorba despre o ignoranță a cărei definiție culturală este următoarea: o perfectă coexistență între „iraționalism”, „formalism” și „pragmatism”. Sentințele Tribunalului Sacru sunt, de exemplu, un enorm corpus de documente ce demonstrează arbitrarul spiritualist și formalist, pe de o parte, și, pe de altă parte, pragmatismul (ce frizează forme de „behaviorism” fanatic) cu care Biserica privește lumea. Înnoirile pe care o parte a clerului, inclusiv la Vatican, le-a încercat și uneori chiar le-a pus
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ambiguu, dar numai din punct de vedere exterior. Este modelul exprimat de anii revoluționari ruși în cele două leme figurative ale sale: formalismul și realismul socialist. Trăsăturile sintetice prin care Buttitta realizează figura poporului sunt cele ale unui suprem „manifest” formalist, metrul, ce copiază structura vorbirii orale de pe podiumurile cu steaguri și exprimă, în schimb, trăsăturile analitice ale unei figuri a poporului din tablourile realismului socialist. Iată de ce poetul - înainte de a cere să fie executat ca burghez - predică în realitate trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
episoade ale distanțării de real pe care, din cauze livrești, personajul nostru nu le mai poate domina (hanul devine castel, oile sunt armate, morile de vânt au chip de uriași etc.). Constantele parodice ale romanului cervantesc au fost analizate de formaliști, din rândul cărora Bahtin vorbea, referindu-se la Don Quijote, despre parodie ca gen în sine, nemailuând în calcul doar specia (în sens strict, romanul). Observând că niciodată "genurile parodice nu se încadrează în acele genuri pe care le parodiază"241
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
literatura?), literaturitatea textului și a funcționat mai târziu drept literaritate va putea fi făcută, așadar, doar printr-un limbaj de specialitate, adecvat, rezervându-și marje de eroare cât mai reduse. În cadrul acestui limbaj, parodia și parodierea sunt fenomene asupra cărora formaliștii s-au aplecat cu obstinație, motivați de faptul că dezvoltarea literaturii ar fi, practic, incompletă (dacă nu chiar imposibilă) în lipsa textelor parodice importante. Interesantă și din punctul de vedere al inspirației, al abordării subiectelor vechi într-o nouă lumină, parodia
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Sorescu sau Cărtărescu, Urmuz atrage atenția asupra unui aspect de seamă care va duce, finalmente, la apariția postmodernismului: criza limbajului, cu posibile rădăcini și în lipsa de imaginație a romancierului modern cât privește retragerea într-un univers ficțional propriu. Sesizată de formaliști, de telqueliști, aceasta i-a oferit creatorului din a doua jumătate a secolului XX premisa așteptată pentru întoarcerea la surse, la subiectele pre-existente, altfel spus la epicul tradițional, pe care-l va remodela, obținând noi și noi suite combinatorii. Opunându
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
revenirea la estetica naționalistă și realistă a secolului al XIX-lea, singura care, în forma ei, este lesne de înțeles de către mase, dar cu un conținut inspirat integral de ideologia* partidului. Scriitorii și artiștii proletari nu sunt mai cruțați decât formaliștii, fiind considerați prea dogmatici atunci când iau apărarea „proletarului” în detrimentul partidului-stat*. în aprilie 1931, un decret preconizează unificarea forțată a organizaților literare și artistice. începând din mai 1932 apare în presă termenul de „realism socialist” care se reclamă dintr-o „reprezentare
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
didactice. Este autorul a peste o sută de studii și articole publicate în reviste de specialitate, care se referă la întreaga istorie a literaturii ruse, de la A. S. Pușkin și Mihail Lermonotov la poetica lui Lev Tolstoi așa cum au relevat-o formaliștii ruși, de la poeți ca Nikolai Gumiliov, teoretician și exponent al acmeismului (variantă rusă a parnasianismului), Marina Țvetaeva și Vladimir Maiakovski la scriitori ca Maxim Gorki și Leonid Andreev sau la proza rusă contemporană ilustrată de F. Abramov, Vasili Șukșin, Valeri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289791_a_291120]
-
Frida Papadache, în Oameni din Dublin, ed. cit. - Vladimir Nabokov, Pnin, trad. Mona Antohi, Humanitas, București, 2004. (S.P.) Logica dublă a narațiunii SORIN PÂRVU Duplicitatea funciară a narațiunii răzbate dintr- o dihotomie pe care au recunoscut-o toți teoreticienii de la formaliști încoace: anume, între ceea ce eu numesc pre(-)text și text, pre(-)textul fiind o abstracție, o serie de evenimente reconstruite din text; textul fiind un produs finit compus din cuvinte fixate pe pagină, delimitîndu-se ca program de pre(-)text. Intervine
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
narațiunii de-a lungul timpului. Mai puțin schematic acum, dar fără a intra în foarte multe detalii, nici o teorie a narațiunii n-a uitat să opereze o distincție apăsată între pre(-)text și text. Au pus-o în centrul preocupărilor formaliștii ruși (Propp, Șklovski, Bahtin) și au preluat-o cu aceeași convingere structuraliștii francezi (Barthes, Genette, Todorov, Greimas); americanii (Chatman, Culler) n-au uitat să se raporteze, în subsidiar, la Foster și, prin Lubbock sau Booth, la Henry James; germanii (Kayser
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
și logica descoperirii matematice, ... nu pot fi dezvoltate fără a critica și, în cele din urmă, respinge formalismul." (Lakatos 1963a: 5-6). Asta deoarece sunt două lucruri pe care sigur le vom observa de aici. În ceea ce privește istoria matematicii, vom observa că formaliștii "neagă statutul de matematică unei mari părți din ce s-a considerat de obicei ca fiind matematică și nu pot spune nimic despre creșterea acesteia" (ibidem, p. 3). În ce privește metodologia matematicii, vom observa că, dacă identificăm matematica cu matematica formalizată
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
ar putea spune că este destul de ușor de respins provocarea lui Wigner. Pentru asta, nu trebuie decât să observăm că se bazează pe o viziune formalistă asupra matematicii. Astfel, problema lui Wigner nu este de fapt dec1t un argument împotriva formaliștilor și este sarcina acestora de a găsi un răspuns. Dacă ne uităm mai atent, descoperim însă că putem formula problema și fără a apela la premisa (1). Tot ce ne trebuie găsim în premisele (2) și (3). Dacă factorul estetic
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
aici asupra motivelor care i-a determinat pe aceștia să fie uimiți. Propun în schimb să ne uităm mai atent la cei doi termeni ai relației: matematica și fizica. 4.5.1. Ce este matematica? Asta da întrebare grea! Conform formaliștilor, matematica nu este nimic mai mult decât un joc formal, iar enunțurile matematice sunt șiruri neinterpretate de simboluri, ceea ce face ca demonstrațiile să nu fie decât jocuri în care simbolurile sunt manipulate conform cu anumite reguli fixate. Intuiționiștii consideră că matematica
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
cu succes în teoriile noastre științifice, problema aplicabilității apare de fapt ca un neajuns al unei anumite filosofii a matematicii și poate fi folosită pentru a argumenta împotriva acesteia. O astfel de strategie găsim încă la Frege care argumentează împotriva formaliștilor plecând de la faptul că matematica este aplicabilă. El se întreabă: "Cum am putea aplica o ecuație care nu ar exprima nimic și care nu ar fi nimic mai mult decât un grup de cifre care vor fi transformate în alt
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
doua castă a țării, castă de preoți și învățători mai ales, la care se adaugă câțiva avocați și funcționari mai mici. Ei nu se simt una cu poporul, pe care nu-l înțeleg șil iubesc prea puțin. Crescuți „austriacește”, adică formalist și materialist, ei vreau înainte de toate „mai mult”, cât mai mult. Multă vreme ei nu-și găsiră călăuzi și fură astfel siliți a da ajutor acelor pe care-i numeau încă și cu respect și în batjocură „boieri”. Dar iată
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
rezerva autorului față de demersul formalismului structuralist, atitudine confirmată de o întreagă orientare ulterioară, când structuralismul e supus unor atacuri și dezavuări venite din diferite direcții. Totuși, într-o lucrare monografică, Opera lui Tudor Arghezi (1979), B. acceptă, în parte, unghiul formaliștilor, mai precis al predecesorilor acestui curent și, mai clar, al lui Marcel Proust (din eseul În contra lui Sainte-Beuve), care spunea: „O carte este produsul unui alt eu decât cel pe care-l manifestăm în obiceiurile noastre, în societate, în viciile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
pe Toma necredinciosul și să procedez în consecință. Păstrează cu grijă epitaful până ce se va putea reface. Mă bucur că intenționați să veniți la Piatra și vom merge împreună la Dl. N. Milord 428. El se află bine, nu-i formalist și îl putem vizita oricând. Locuiește pe str. Ceahlău no. 2. Dacă o să puteți, ar fi bine să mă anunțați când veniți, ca să nu lipsesc din localitate. Vă felicit sincer pentru realizarea monografiei fostului meu profesor Ciurea și vă doresc
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
s-a reproșat ulterior, pe baza observației că nu putem face abstracție de dimensiunea pragmatică, de cea istorică și de relația mesajului cu realitatea extratextuală. În realitate, atât teoretizarea procedeului de "insolitare" (ostranenie termen lansat de Viktor Șklovski), prin care formaliștii înțeleg modalitatea artistică de a vedea lucrurile într-un mod mai puțin obișnuit, cât și analizele lor pe text, demonstrează faptul că, în viziunea lor, insolitarea este un procedeu complex, care "antrenează viziunea autorului [...], practica textuală [...] și receptarea"72. Însăși
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
din punct de vedere empirico-descriptiv, aceasta fiind coexistența caracterului ficțional și a limbajului specific. Definirea literaturii poate fi analizată numai în evoluție, deoarece literatura se dovedește o construcție lingvistică dinamică. Această idee a fost repetată de majoritatea teoreticienilor, începând cu formaliștii ruși, reprezentați, în acest caz, de I. N. Tînianov, care exprimă limpede că "ceea ce este fapt literar pentru o epocă, va fi un fenomen lingvistic ținând de viață socială pentru altă epocă și invers, conform sistemului literar în raport cu care se
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
D. Cohn, op. cit., p. 24. 54 Vezi R. Barthes, Littérature et réalité, Seuil, Paris, 1982, p. 87. 55 Vezi D. Cohn, op. cit., p. 33. 56 G. Genette, op. cit., p. 147. 57 Cunoscuta distincție este exprimată în termeni diferiți de poeticieni: formaliștii ruși disting fabula vs. siujet, G. Genette utilizează termenii histoire vs. récit + narration, iar termenii folosiți de Gerald Prince sunt narrated vs. narrating. 58 D. Cohn, op. cit., p. 173. 59 Ibidem, p. 183. 60 Vezi Käte Hamburger, Logique des genres
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
frumusețea și neantul altora. Nu am mașină de scris, unele poeme ți le voi trimite scrise de mine, sper că nu greșesc mult din cauza unei absențe. Vin oricînd mă vei chema. Voi putea pleca de la școală, chiar dacă directorul e un formalist care crede în orare, afișe și indigestiile produse de fripturile de caprimulgus europeus. Directorii mă lasă rece, nu mă pricep să înțeleg schematismul sec al celor care-și iubesc posturile mai mult decît aerul. Azi e cald. La 6, dimineața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
și să mă consolez de imperfecțiunea mea. *Țofar, Elifaz, Elihu, Bildad, cei patru acuzatori ai lui Iov, au în luările lor de cuvînt ceva „demagogic”. Ei sînt prototipurile „tovarășilor” care „iau atitudine” și se situează mereu pe o „poziție justă”. Formaliști, gîndesc „corect”, în funcție de exigențele dogmelor, dar nu simt profund ceea ce spun. Mirările, indignările, învinuirile, consolările lor sînt formale. „Iată - le ripostează victima - toți știți că deșarte întru deșarte spuneț” (XXVI 12). Știu, totuși își continuă, cu răceală, „execuția”. Dogmatismul lor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
arbitrară. Critica freudistă, de fapt psihoanalitică în sens larg, nu cuprinde unele texte ale lui G. Bachelard și ale altora, critica existențialistă include teoreticieni de formație și orientare foarte diferită, aleși nejustificat aproape numai dintre francezi, iar orientările lingvistică și formalist organică nu sunt prea bine delimitate. Formaliștii ruși au avut destul de puține preocupări lingvistice, teoretizând, poate primii sistemul operei, omogenitatea și structura ei organică ; I. A. Richards, în ciuda psihologismului său, este și el un organicist premergător lui Wellek însuși, ca
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
Wimsatt). Aceste rezerve nu intenționează o reașezare a direcțiilor formulate de Wellek, ci doresc să pregătească încadrarea propriilor lui principii critice într-o direcție pe care as numi-o structuralismul organic, care să înglobeze unii dintre teoreticienii risipiți în direcțiile "formalist organica" și "de orientare lingvistică". Această orientare, structuralistă, are ca fundament - comun - ideea de structură a operei literare, dar se diferențiază, la rândul ei, prin accepțiile concrete ale termenului și prin metodele de lucru rezultante la diverșii ei reprezentanți. 10
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
Statistica, gramaticile generative, teoria informației, semiotica, semantica, amplu tratate 26 în cercetarea lingvistică a ultimilor ani, influențează evident poetica (și teoria literară) în sensul ca măresc ori rafinează "modelul fonologie" oferit de praghezi, ori intuițiile extraordinare, dar încă imprecise, ale formaliștilor ruși, sau ale celorlalți predecesori direcți ai lui Wellek și Warren. Pentru a nu intra aici în amănunte, dincolo de unele observații deja formulate, am încercat să prezentăm altele, într-un corp de note suplimentare la sfârșitul volumului. În al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
niciodată senzația că ar fi "bîntuit", fie și în subsidiar, de compulsii teoretice implicite!). Într-un anumit sens, el vrea să surprindă însăși esența literaturii, elementul absolut de identificare a textului artistic, structura sa bazică și indivizibilă, numită odinioară, de către formaliști, literaritate. Ce este literaritatea? Prozatorul răspunde indirect prin jocul simbolic al alternanței lumilor din roman că ar fi tocmai abilitatea de a investi realul anodin cu semnificații transcendente, de a atribui "fizicului" valențe "metafizice", de a transfigura materialitatea brută cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]