105 matches
-
Cu o astfel de metodă etimologică „angrosistă“, Weigand ajunge la concluzia că 10% dintre hidronimele romî nești de la sud și est de Carpați sunt cumano-pecenege (față de 16% romînești). Mulți dintre lingviștii, istoricii și geogra fii romîni au perpetuat automat ideea formantului final de origine pecenego-cumană ui, -lui al hidronimelor romînești, iar alții au preferat să nu se pronunțe (fie pentru că nu aveau cunoștințe solide de turcologie, fie pentru că nu identificaseră o alternativă mai plauzibilă). Faptului că multe dintre toponimele romînești terminate
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pentru că nu identificaseră o alternativă mai plauzibilă). Faptului că multe dintre toponimele romînești terminate în -ui, -lui nu erau hidronime nu i s-a acordat impor tanță, considerîndu se că ar putea fi vorba de transfer. Nici prezența acestui presupus formant turcic doar în hidronimele mici (oare apele mari și mijlocii nu le-au atras atenția turcicilor, sau n-au putut să-și impună toponimele în concurență cu cele străvechi, traco-dacice, ori chiar cu cele romînești și slave?) nu le-a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
chiar dacă pot fi întîlnite variante probabil contaminate (Văsui-Vaslui, Bărui- Bîrlui, Bohui-Bahlui, Țugui-Țuglui). Dr. Moldovanu crede chiar că sufixul toponimic de origine turcică era doar -lui, paronimul avînd altă sorginte. Unanimitatea existentă pentru o bună perioadă în legătură cu identitatea pseudosufixului (rezultat din formantul turcic) a făcut ca analiza radicalului să nu mai pară importantă. În cazul lui Covurlui, ca și a alte cîteva, s-au propus anumite radicale, dar restul, majoritatea, sunt obscure etimologic, poate pentru că sunt, de fapt, hipocoristice extrase din bazele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
dar are unele implicații în trecutul limbii și al poporului romîn. Toponimul se integrează în cea mai reprezentativă, numeric și struc tural, categorie de nume de localități romîne. Este vorba de oiconimele care au toponimizat, prin conversiune (fără adăugarea unui formant onomastic specific), apelativul nume de grup uman ipotești, format de la antroponim (probabil Ipotă) și din sufixul de origine dacică -escu (la plural -ești), avînd sensul de posesie sau apartenență (personajul „eponim“ va fi avînd în stăpînire moșia satului sau va
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
o populație ucraineană și una romînească), condiții pe care nu le îndeplineau integral variantele prezentate anterior. Explicația prin limbile turcice (baza reconstruită *jăjia, „lărgime“) are dezavantajul unor detalii fonetice neclare și al finalei -ia netipică limbilor turcice, care folosesc alți formanți adjectivali. Hidronimul Jijia, datorită notorietății și mai ales expresivității sale sonore, a constituit sursa unor apelative eponime (jijie, „abundent“, în expresia curge jijie) și a unor antroponime, probabil la origine porecle (Jijie). Situații similare sunt înregistrate și în legătură cu alte toponime
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
formală Rareș, Țepeș, Lapteș, Brînzeș, Floareș, Verdeș. Atestarea în vecinătate a toponimului Marosháza, care desemnează o pădure, și a unui toponim Marospatak, lîngă Strigon, pare a înclina balanța spre un radical antroponimic. În cazul acesta, numele ar putea avea doi formanți antroponimici, explicabili dacă Maros ar fi fost fiul Marei (deci „al lui Mareș al Mariei“); sau tatăl Mariei, care a dat numele cîmpului, Mureș, devenit „Mureșul Mariei“) e posibil și ca Mara să fi dat numele apei, Mureș pe cel
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Moreș, Mureș. De la romîni sau de la unguri au putut lua numele sașii, adaptîndu-l, potrivit normelor lor fonetice, în Mierisch. O analogie a traseului străbătut de numele Mureș se regăsește, cel puțin pentru un tronson, în evoluția toponimului Tîrnava. Cît privește formantul Mureș din toponimul Maramureș, este de presupus că nu e hidronimul străvechi Mureș din Ardeal, ci un omonim, se pare derivat din slavă (vezi etimologia Maramureșului). Un traseu mai scurt, mai simplu și mai puțin verosimil a propus G. Giuglea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în szavaty, zvagy, zavat. Sensul juridic ar justifica sintagma slavă na sŭvodu, cu referire la deplasarea la scaunul județului, care a fost mereu la Năsăud, unde se putea obține procedura de „evitare“, de „întoarcere“ a acuzației. Forma veche romînească a formantului secund ar fi fost să’vodu (ca sfîrși, alături de sîvîrși < sŭvrŭșiti). Nasă‘vodu s-a putut transforma fonetic în *Năsă‘vodu (prin închiderea lui a neaccentuat la ă), apoi în Năsă‘ŭud (prin evoluția labialei consonantice v la labiala vocalică
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Nussdorf) sunt create prin etimologie populară din Năsovu > *Năsov + -d > Naszod > Năsăud (în care -ovŭ și -d au fost interpretate drept sufixe, prin analogie cu multe alte nume de locuri, iar radicalul năs-, nas-, reconstruit astfel, a fost compus cu formantul Dorf, „sat“). Așadar, creat de slavi, preluat de romîni și transmis maghiarilor și sașilor, fiecare aducînd adaptări și corecții, Năsăudul are, ca și alte nume de locuri, o geneză complicată, „multilingvistică“. Nistru Este numele rîului care delimitează la est teritoriile
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și Padeșul de Sus, iar în Masivul Poiana Ruscă, aproape de muntele Padeș, a ființat o localitate Padeș, atestată cu aproape o sută de ani mai înainte decît cea din Gorj (cu forma oficială Padushausa, apoi Padushavasa, numele fiind urmat de formantul maghiar -havas, „munte“). În județul Caraș-Severin a fost atestat în 1550 un alt sat, dispărut între timp, Padeș, și există și un cătun denumit Padeș-Rusca. Muntele Padeș este atestat și el la 1390, are un vîrf omonim, Padeș, iar din
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
mecanismului descris mai sus. Etimologia toponimelor Padea, Padeș, Pădeșel etc. ne dă ocazia să constatăm încă o dată, „pe viu“, că geneza numelor de locuri trebuie reconstituită atît lingvistic (etimon, originea acestuia într-o limbă sau alta), cît și toponimic (statutul formanților, apelative, antroponime sau toponime; verosimilitatea onomasiologică a denominării topice, modalitatea de toponimizare: prin conversiune, prin transfer intertoponimic sau interonimic etc.). Parîng Numele se regăsește în Munții Parîngului, munții ParîngCindrel, precum și în Parîngul Mare și Parîngul Mic (vîrfuri din munții cu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sl. siba < svila, „sînger, corn“ (comparabil cu slav. Svibeny, croat. Sibić, Sibać) + sufixul -inŭ, devenit în romînă -iiu (ca sl. pustiniu > pustiiu > pustiu, lat. cuneus > cuniu > cuiu > cui). Din aceeași zonă semantică fac parte toponimele Șmigul (care are ca prim formant magh. som < süm „sînger, corn“), Șom cuta Mare și Șomcuta Mică (< magh. som, „corn, sînger“ + kút, „fîntînă“). Satul Sibioara din județul Constanța pare a fi întemeiat (și botezat) de ardelenii din zona Sibiului imigrați acolo. Forma romînească Sibiń > Sibiiu, care
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
curgătoare prin toponimizarea unuia dintre apelativele care descriu generic această realitate geografică: apă, rîu, pîrîu, fluviu, vale, torent etc.) fac parte și străvechile Dunăre, Don, Nipru, Nistru, Istru (numele grecesc al Dunării), Struma, Istrița, Strei, Siret, iar după unii specialiști, formantul -ui din finala unor nume de apă (Călmățui, Covurlui, Derehlui, Vaslui, Bahlui, Desnățui, Băldălui etc.), care ar putea fi un apelativ turcic, pecenego-cuman, -(l)ui, „rîu“, iar după alții un entopic gepidic *uio, „apă“. Teleorman Este numele județului cu reședința
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
s-a schimbat de la o perioadă la alta, dar orașul a fost mereu multi cultural și multiconfesional. Numele inițial, maghiar, era Temesvár, fiind format de la numele romînesc Timiș (de origine autohtonă), care denumea rîul cel mai mare din zonă, cu ajutorul formantului maghiar vár, „oraș, cetate“, devenit în romînă, prin adaptare fonetică și etimologie populară -oara. Timișoara se încadrează, astfel, unei serii de orașe formate cu vár, „oraș, cetate“, devenit pseudosufix diminutivul (-oara): Hunedoara < Hunyadvár, Feldioara < Földvár, Sighișoara < Segesvár. Pîrîul Timișul Mic
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de aceea, este irelevantă, ca de altfel și construcția bazată pe ea. O altă ipoteză deduce Pathissos dintr-un compus slav (tip sîrb. Pótîsie, „zona din jurul Tisei“, (ca: Pódrînje, „teritoriul de lîngă Drina“, Pòsavlje, „împrejurimile Savei“, Pomarj, Pomorovj, Podunavi etc.), formantul Thissos, Tissos, Tiza putînd fi slavul tisŭ, tisa „tisă“. Toponime asemănătoare, îndeosebi nume de ape, se găsesc și în teritoriile învecinate: Tiza, la Balaton, și tot în Ungaria, Tyz, Ticia, Tyza; Tisovec, Tisovska Hora, Tisovska Stran, Tisnikovati, Tisčora - în Ucraina
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
reflexiv (a-l bucura = a-l face să se bucure), ca variante derivate 16 (la diateza activă). Pronumele reflexiv, numai relativ liber (situându-se între condiția de morfem, ca la diateza reflexivă, de exemplu: a se pieptăna, și condiția de „formant” lexical, ca la verbele pronominale: a se uita, a se căciuli), stă în legătură, la aceste verbe, cu conținutul semantic al diatezei dinamice, dar dezvoltată ca o trăsătură semantică lexico-gramaticală, de gradul II, tocmai datorită întrebuințării curente, ca variantă primară
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
personal, însoțitor obligator al verbului la diateza activă: Mihai s-a întristat. Mihai l-a întristat pe Ion. și se opune celorlalte diateze, în sintagma cărora verbul este însoțit de pronume reflexiv, prin poziția ambiguă a pronumelui între statutul de formant lexical și statutul de morfem, ceea ce face imposibilă reluarea lui sintactică: Dinamic: M-am îngălbenit de spaimă. Reflexiv: M-am îngălbenit (și pe mine) cu șofran. Gradul de generalitate a diatezeitc "Gradul de generalitate a diatezei" Legătura strânsă a diatezei
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un nume propriu 3.5. Centrul este un pronume 3.6. Centrul este un numeral 4. Acordul din perspectiva țintei. Particularități ale unor clase lexico-gramaticale 4.1. Numeralul 4.1.1. Numeralul cardinal 4.1.2. Numeralul ordinal 4.2. Formantul cel din componența superlativului 4.3. Al în diverse ipostaze sintactice ale sale 4.3.1. Acordul în caz 4.3.2. Al în sintagmele coordonate 4.4. Posesivul 4.4.1. *Alteța Lui, *Alteța Ei 4.4.2. Său
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
neconcordanța între trăsăturile formale și cele referențiale, care se poate manifesta în acord sau nu); perspectiva categoriilor gramaticale implicate în acord (trăsăturile de gen și număr, cazul și, discutabil, persoana); perspectiva particularităților de acord ale unor clase de cuvinte (numeralul, formantul cel din componența superlativului, marca al, pronumele posesiv și pronumele de întărire). Cel de-al treilea capitol, intitulat Acordul predicatului cu subiectul, reunește probleme diverse, grupate în funcție de tipul de subiect (nominal, non-nominal) sau în funcție de tipul de predicat (am discutat unele
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cei de al doilea = cei care sunt al doilea - numeralul se leagă prin prepoziția de În (69)b, prepoziția de blochează lanțul acordului, ceea ce face ca GD cei de al doilea să fie corect, spre deosebire de *cei al doilea. 4.2. Formantul cel din componența superlativului Articolul cel intră în componența superlativului relativ al adverbului și al adjectivului. Atunci când se folosește cu adverb, conform normelor gramaticale, cel trebuie să fie invariabil, deoarece adverbul este invariabil. Dar în limbajul colocvial, cel este acordat
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sută de studenți, un milion de studenți, un miliard de studenți b. două kilograme de mere, o armată de furnici, o mulțime de studenți Numeralele legate de substantiv prin prepoziția de sunt formate cu -zeci, sută, mie, milion, miliard etc. Formanții sută, mie, milion, miliard au unele caracteristici morfologice substantivale, ceea ce explică de ce se leagă de nominalul cuantificat prin prepoziție, la fel ca substantivele cu sens cantitativ din sintagmele pseudopartitive. Kupferman (2004) consideră că prepoziția de este centrul sintagmei, N2 este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
2. Modelul "habitatul" / 133 V.3. Modelul mineral și Cosmosul / 137 V.4. Regnul animal / 138 V.4.1. Modelul virusului biologic / 139 Capitolul VI. Paradigme lingvistice și conceptual-semantice în limbajul panlatin / 145 VI.1. Criteriul structural de clasificare a formanților de sursă greco-latină / 147 VI.2. Criteriul conceptual de clasificare / 149 VI.3. Criteriul interdisciplinar de clasificare a formanților greco-latini / 150 VI.4. Criteriul etimologic de clasificare a formanților / 152 VI.5. Relații paradigmatice la nivelul afixoidelor / 153 VI.6
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Modelul virusului biologic / 139 Capitolul VI. Paradigme lingvistice și conceptual-semantice în limbajul panlatin / 145 VI.1. Criteriul structural de clasificare a formanților de sursă greco-latină / 147 VI.2. Criteriul conceptual de clasificare / 149 VI.3. Criteriul interdisciplinar de clasificare a formanților greco-latini / 150 VI.4. Criteriul etimologic de clasificare a formanților / 152 VI.5. Relații paradigmatice la nivelul afixoidelor / 153 VI.6. Prefixe neologice în terminologia medicală / 156 Capitolul VII. Studii interdisciplinare de terminologie. Transferul metaforic / 163 VII.1. Conceptul de
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
în limbajul panlatin / 145 VI.1. Criteriul structural de clasificare a formanților de sursă greco-latină / 147 VI.2. Criteriul conceptual de clasificare / 149 VI.3. Criteriul interdisciplinar de clasificare a formanților greco-latini / 150 VI.4. Criteriul etimologic de clasificare a formanților / 152 VI.5. Relații paradigmatice la nivelul afixoidelor / 153 VI.6. Prefixe neologice în terminologia medicală / 156 Capitolul VII. Studii interdisciplinare de terminologie. Transferul metaforic / 163 VII.1. Conceptul de interdisciplinaritate în limbajele specializate / 163 VII.2. Tipare de interdisciplinaritate
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
respectiv ale metaforei specializate la funcțiile limbii, la tipurile de interdisciplinaritate și la modalitățile de dezambiguizare. Neologia semantică este relevantă pentru interdependența aspectelor lingvistice pe care terminologia actuală se dezvoltă. În plan diacronic este cercetată structura termenilor și evidențiată originea formanților (preponderent de sursă greco-latină) din terminologia panlatină. Cercetare de strictă specialitate, bazată pe o bogată și bine selectată bibliografie teoretică, lucrarea elaborată de doamna Doina Butiurcă are și evidente elemente formative. Sugerează și susțin această validare sintezele teoretice din capitolele
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]