179 matches
-
se contrabalansează acum: dacă în Sebastian în vis bucuria primului născut era umbrită de fantoma tatălui sinucigaș, în Frânghia înflorită scufundarea voluptuoasă în imaginarul morții e întreruptă, deși oarecum dependentă, de micile spaime ale proaspătului tată: „Deschizi repede ochii, Sebastian fornăie,/ te precipiți prin semiîntuneric/ spre pătuțul cu febră mică,// îi pui palma pe frunte, îi iei mânuța,/ îi aduci unghiuțele aproape de ochii tăi/ și înmărmurești așa până dimineață”. Tocmai capacitatea de a-și purta în spate integral obsesiile, fără a
Cel mai iubit dintre morți by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4546_a_5871]
-
licoarea spumoasă fără să-i simtă gustul. Brațele dezgolite ale Elenei Stanislavovna îi învălmășeau toate gîndurile. Scoase din buzunarul de la vestă o bancnotă de o sută de ruble, o puse pe marginea stîncii maronii din papier mâché și se îndepărtă fornăind zgomotos. Soția procurorului îi zîmbi și mai galeș, trase bancnota spre ea și rosti cu o voce cîntată: - Bieții copii n-o să uite mărinimia dumneavoastră. De la distanță, Ippolit Matveevici își duse mîinile la piept și se înclină cu un arșin
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
urmare obositoarei alergături după luna plină, care, toată noaptea le-a săgetat cu razele sale. Până la urmă, au reușit s-o alunge pe blânda lună în văile orizontului dinspre apus. În această pustie neagră și tăcută, rabla lui Mototolea zbura, fornăind pe țeava de eșapament, supărată că era biciuită cu șfichiul pedalei de accelerație. De pe bancheta din spate, Buhăianu urla ca turbatul: --Bagă Trache, bagă tare! Treci de sută că rezistă! Nimeni nu ne stă în cale. Iar Trache, cu aceeași
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
cuvintele: AMOR OMNIA VINCIT înălța rugi fierbinți cerului înstelat, foșnitor. Zorile o prindeau încercănată în fața ferestrei, repetând mecanic rugăciuni și urmărind cu interes, fără să-și dea seama, silueta vânjoasă a rândașului Stașek, care se spăla la fântână până la brâu, fornăind. Atunci doamna Potoțki închidea cutremurată ochii și-și imagina cum bunul Dumnezeu îi trimite un înger de 1,85 metri, cu aripi mari, învăluitoare, care să se așeze în jilțul de colo, cum făcea și hatmanul când venea de la bătălie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
încăpătorul lavabou prafurile roșcate ale Pocuției, cele aspre din Țara Leșească, vântoasele ce se ridică și orbesc drumeții în pusta de la Pesta, glodul negru al Serbiei, nisipurile fine ale Adriaticei și în fine mirosul dulceag de mucegai al falnicei Veneții. Fornăind ca un armăsar tânăr, Iovănuț zvârlea cu clăbuci în toate părțile, în vreme ce mult mai liniștit, cu mișcări măsurate, Metodiu își masa ceafa roză, rotofeie, dibuind după ureche și niscaiva colb de Herțegovina. Apoi moldovenii noștri își scoaseră din boccele sutane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
IX-lea, cel care a provocat schisma creștină de la 1054 și căruia, de cum intră, preacuviosul Metodiu îi aruncă o chiorâșă privire. Fără prea multă vorbă, cei doi își lăsară desagii lângă masă, se spălară îndelung pe mâini și pe față, fornăind de plăcere, apoi lepădară sutanele și deoarece mai avea două ceasuri bune până la slujba vecerniei (sau vespartina collecta, cum i se zicea aiciî se vârâră în paturi. Somnul însă nu li se lipea de pleoape. Primul care glăsui fu Iovănuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
unul de altul nu făcea decât să-mi sporească iritarea. Ce jalnic! Dacă am fi fost două animale sălbatice, probabil că mi-aș fi arătat deja colții. — Ai fost plecat undeva, nu-i așa? Monkey Își ridicase capul spre mine, fornăind pe nas. Nu i-am răspuns nimic nici de data asta. M-am uitat urât la el cu o privire care voia să spună: „Nu-i treaba ta“. Văzându-mi căutătura supărată, Monkey s-a schimbat la față, de parcă ezita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
scris cărțile astea... - răspunse Solomon tot așa, în surdină, plin de sine, clipind des și puțin a fală de om greu. Omul cu pieptul de taur, rasa Ziemental, scoase pe nările ca două hăuri fără fund, un scurt și cutremurător fornăit de cal - ca mare consummator de ovăz - și răspunse tot în surdină, aplecat la cincisprezece grade peste tarabă, cu mâna pâlnie în dreptul uneia dintre urechi dete drumul jetului verbal: - Poftim? - Eu le-am scris, omule... - ridică Solomon tonul holbându-se
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
gasteropodele din Râpa Uvedenrode“): «jos în vale sub vâlcele / cuante reci / din rouă curg / (s-au desprins de pe smicele) / bem din ele / eu și-un murg // [...] / verde crud / verde sălbatic / drumul soarelui prin crâng / s-a zburlit coama pe murgu / fornăie pe nas prelung // ochi căprui și coamă deasă / brav îi murgul / nu mă plâng / eu nu-l las / el nu mă lasă / drumul pân' la mândra-i lung» (doină, p. 17). Pe valea „bucuriei cuantice“ a textelor achimesciene, liricul Eu
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
toți copiii sa nu doarma! Spiritul omului va impărți daruri împreună cu mine. Avem o muncă titanică de îndeplinit! Totul, doar in miez de noapte! Strigătele de bucurie întreceau orice așteptare a Moșului. -Are cineva niște vin fiert? Asta merită sărbătorit! fornăi Rudolph, stranutând. Pâna și Pepper cel morocănos, zâmbea în barbă. Tinkerbell, Peter Pan, toate entitățile de basm ale pământului creau un vacarm de voci, țipete de bucurie și voie bună. -Liniște! strigă Mosul. Totul, să fie pregătit diseară! ** Regina nopții
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
cum arată, nu ca sterpele alea la care te uiți tu la televizor în miezul nopții și vii de-mi strici mie somnul, armăsarule! Armăsarul, care avea de fapt cincizeci și opt de kilograme cu bocancii de la armată în picioare, fornăi de plăcere și, mândru nevoie mare, se puse pe treabă, semn că psihologia este o invenție a femeilor contra bărbaților. Peste câteva zile camera era gata, era mare, trei pe trei și era mobilată cu un pat care ocupa jumătate
VERGINICA, PIVOTUL DEMOGRAFIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347473_a_348802]
-
luciul apei dezlănțuite aleargă al dorului meu avânt Cu aripa timpului larg deschisă, planează pe vânt... Destramă iar norii de lacrimi fără un strop de cuvânt... Și-nalță furtuni de trăire, răscolind al serii pământ. Gonește sălbatic în pustiul color Fornăie-n nările apusului dojenitor Împarte adâncul mistuitor Și cântă... acum tânguitor... Pe tâmple-mi se strânge sudoare de vise, în rânduri... Tălpile-mi ard, copleșite de ropot de gânduri... Dar știu că eliberez vortexul din adâncuri Trăind și despachetând noi
ROPOT DE GÂNDURI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 932 din 20 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365265_a_366594]
-
pe crupele puternice, cărora le jucau mușchii, parcă abia așteptând să stârnească uimire prin etalarea forței lor, ci doar doi căluți mărunței, de culoare șargă și care trăgeau căruța fără a se grăbi, ca doi bătrânei pedanți ieșiți la plimbare, fornăind pe nări din când în când și plesnindu-și fără convingere crupele cu coada. Adulții schimbau puține vorbe între ei, preferând să rămână adânciți în gândurile lor. Sprijinită de marginea de lemn abia dată la rindea, a căruței ce se
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
în lumina lunii cum în liniștea nopții cărau sacii de la magazie la căruță și îi încărcau. Din când în când câte un câine buimac spărgea acea tăcere tainică a nopții cu lătratul lui răgușit. Caii erau înhămați la căruță și fornăiau scoțând aburi pe nări. Cum m-am îmbrăcat, m-am și ascuns după cuptor să nu mă simtă părinții și imediat ce tata a ieșit pe poartă cu căruța, iar mama a închis-o la loc intrând în casă, pe aci
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
în lumina lunii cum în liniștea nopții cărau sacii de la magazie la căruță și îi încărcau. Din când în când câte un câine buimac spărgea acea tăcere tainică a nopții cu lătratul lui răgușit. Caii erau înhămați la căruță și fornăiau scoțând aburi pe nări. Cum m-am îmbrăcat, m-am și ascuns după cuptor să nu mă simtă părinții și imediat ce tata a ieșit pe poartă cu căruța, iar mama a închis-o la loc intrând în casă, pe aci
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
rest doar somnul senin de toamnă și murmurul frunzelor - o rugăciune florile albe lângă murele negre - o toamnă lungă flămânde ciori și antene ruginite - toamna în oraș păsări de pradă - totul în jur amuțit până și luna noapte cu lună - fornăie din când în când un cal în iarbă Referință Bibliografică: Autori români de haiku, Corneliu Beldiman / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 263, Anul I, 20 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU, CORNELIU BELDIMAN de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356509_a_357838]
-
mai simplu și mai înălțător? Doar că ne mai punem, din când în când, ochelarii aceia mari, de cai, care ne obligă să privim doar înainte, sau să vedem doar cercul țarcului nostru... în care ne simțim bine. Tropăim, nechezăm, fornăim, și totul e bine!? Am iubit, iubesc, voi iubi mereu. E sensul meu de a trăi. Și pe tine, cel ce ai avut răbdare să îmi citești gândurile, te iubesc! Știai?! 04.01.2016 Referință Bibliografică: Cuvinte / Mirela Stancu : Confluențe
CUVINTE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368181_a_369510]
-
la trap sau în galop! Era un cal negru, înalt, cu coama lungă fluturând de-o parte și de alta a gâtului, cu capul sus, ca la defilare, cu urechile drepte, cu ochii lucitori, cu nările roșii, mari cât pumnul, fornăind continuu, cu coada ușor arcuită în sus, cu o piele lucitoare de parcă era dată cu cremă! În șaua neagră o siluetă de aceeași culoare, cizme din iuft, prăfuite, pantaloni bufanți din postav negru, o tunică militară vopsită în negru pe
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
cal pe nume Fulgul era cel mai rapid și îl mână doctorul Neculai când îl înhamă la șaretă. Pentru Lăcrămioara aceste vehicule, șareta și docarul erau lucruri din povești. Ba, mai mult decât atât, caii care le trăgeau nechezând sau fornăind pe nas o și fascinau , o și speriau. Erau niște trăpași dolofani, cu coame bogate care se legănau când mergeau. Unii erau tineri și supli și aveai impresia că zburau cu șareta cu o singură persoană în ea. De regulă
DESCOPERIRILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352630_a_353959]
-
se întreceau. S-a spălat pe brațe, pe față și pe trup până la mijloc și s-a urcat din nou pe pod. A stat la soare să se usuce, dar după ce a aruncat o privire spre poieniță. Bătrâna păștea cuminte, fornăind pe nări din când în când. Simțind căldura puternică a soarelui a considerat că s-a uscat și pielea lui. S-a îmbrăcat și s-a așezat într-o poziție numai de el știută pentru a afla ora exactă. „Aoleu
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
s-a repezit la gâtul Bătrânei și a îmbrățișat-o. - Bătrâna, căluțul meu drag! Ești cel mai bun căluț din lume, Bătrâna! a exclamat el fericit și a pupat-o pe gât și pe bot de mai multe ori. Iapa fornăia de plăcere și capul ei făcea cercuri largi prin aer în timp ce ochii-l priveau pe băiat cu dragoste și grijă omenească. După ce s-au liniștit, l-a împins din nou cu botul în piept, în acea mișcare atât de cunoscută
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
a îngenuncheat din nou cu un picior, invitându-l să încalece. Tudorel s-a urcat repede și a rugat-o: - Să alergi mai încet. Așa ca la început, Bătrâna mea dragă. Animalul a nechezat ștrengărește, ca semn de înțelegere, a fornăit tare de două ori și a plecat în trap mărunt. Pe ulița satului mai mulți oameni se uitau după ei mirați. Tudorel era cuminte. Nu făcea cu mâna, așa cum ar fi dorit prima oară, nu lăsa coama din mâinile strânse
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
nervuri verzui pe margini. Observă că din tulpina-i firavă se prelingea, picătură cu picătură, un lichid aproape vâscos și ușor lipicios. „Hm! Asta-i planta din care nu gusta Bătrâna niciodată... O evita sistematic. Parcă tușea în apropierea ei. Fornăia...”. Năucit parcă de acest gând, porni pe aleea principală care-i purtă pașii spre grădină. Deschise poarta și merse la nucul cel bătrân pe care-l știa de când era mic. Coroana bogată acoperea o mare parte a cerului și răcoarea
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
săpat cu elan și entuziasm la șantierul de tineret pentru conducta de gaz metan Agnita-Botorca?! Satul are Poștă, Telefoane, Vulcanizare și multe case în renovare. Didactic, cloștile râcâie pământul, înconjurate de puii pestriți care le imită vioi. Câinii latră, caii fornăie, pisicii aleargă sprinteni, cumpenele de pe la fântâni scârțâie, clopotele bat, e viață peste tot. Și zgomot. Belșug nu este, dar e forfotă. Iar nouă parcă ne-a mai venit inima la loc. Și iar mă duce gândul la eternitate, așa cum se
PENTRU ETERNITATE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357745_a_359074]
-
văi înrâpate și nisipuri măturate înșirate în dune cu o simetrie aparte de vântoasele regiunii, precum crestele spumegânde ale oceanului din apropiere - peste care s-au abătut urgiile unei naturi deloc blânde și prietenoase și apoi, întrun târziu, caii sleiți fornăindu-și nechezul ca pe o ușurare în apropierea vreunui firicel de apă, vad salvator sau albie mai acătării, până ce nu apucă calea prăbușirii iremediabile - cumva întârziat (și)de o pritoceală etimologică sui generis, inadecvată fără doar și poate, dar scuzabilă
LA CAPĂTUL LUMII, CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341733_a_343062]