196 matches
-
nervuri verzui pe margini. Observă că din tulpina-i firavă se prelingea, picătură cu picătură, un lichid aproape vâscos și ușor lipicios. „Hm! Asta-i planta din care nu gusta Bătrâna niciodată... O evita sistematic. Parcă tușea în apropierea ei. Fornăia...”. Năucit parcă de acest gând, porni pe aleea principală care-i purtă pașii spre grădină. Deschise poarta și merse la nucul cel bătrân pe care-l știa de când era mic. Coroana bogată acoperea o mare parte a cerului și răcoarea
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Batrana_marian_malciu_1335104901.html [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
luciul apei dezlănțuite aleargă al dorului meu avânt Cu aripa timpului larg deschisă, planează pe vânt... Destramă iar norii de lacrimi fără un strop de cuvânt... Și-nalță furtuni de trăire, răscolind al serii pământ. Gonește sălbatic în pustiul color Fornăie-n nările apusului dojenitor Împarte adâncul mistuitor Și cântă... acum tânguitor... Pe tâmple-mi se strânge sudoare de vise, în rânduri... Tălpile-mi ard, copleșite de ropot de gânduri... Dar știu că eliberez vortexul din adâncuri Trăind și despachetând noi
ROPOT DE GÂNDURI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 932 din 20 iulie 2013 by http://confluente.ro/Ropot_de_ganduri_mirela_stancu_1374298751.html [Corola-blog/BlogPost/365265_a_366594]
-
lunii, cum în liniștea nopții, cărau sacii de la magazie la căruță și îi încărcau în aceasta. Din când în când, câte un câine buimac spărgea acea tăcere tainică a nopții cu lătratul lui răgușit. Caii erau înhămați la căruță și fornăiau scoțând aburi pe nări în răcoarea dimineții. Cum m-am îmbrăcat, m-am și ascuns după cuptor să nu mă simtă careva dintre ei și imediat ce tata a ieșit cu căruța pe poartă, iar mama a închis-o la loc
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1472386904.html [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
vânătoare de mistreți. Tot alergând vânatul, Voichița se rătăci prin pădure și se trezi deodată în mijlocul unui codru atât de întunecat încât nu reușea să vadă nici măcar urechile calului său, darămite urme de mistreț. Nici una nici două, calul prinse a fornăi speriat și a lovi cu copitele în pământul umed. - Ho, Crivăț, încercă să îl liniștească fata de împărat, ho că nu dau zmeii! Nici nu apucă să termine bine de zis acest lucru, că în fața ei apăru ca din pământ
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1487592067.html [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
gasteropodele din Râpa Uvedenrode“): «jos în vale sub vâlcele / cuante reci / din rouă curg / (s-au desprins de pe smicele) / bem din ele / eu și-un murg // [...] / verde crud / verde sălbatic / drumul soarelui prin crâng / s-a zburlit coama pe murgu / fornăie pe nas prelung // ochi căprui și coamă deasă / brav îi murgul / nu mă plâng / eu nu-l las / el nu mă lasă / drumul pân' la mândra-i lung» (doină, p. 17). Pe valea „bucuriei cuantice“ a textelor achimesciene, liricul Eu
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_1401921972.html [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
în lumina lunii cum în liniștea nopții cărau sacii de la magazie la căruță și îi încărcau. Din când în când câte un câine buimac spărgea acea tăcere tainică a nopții cu lătratul lui răgușit. Caii erau înhămați la căruță și fornăiau scoțând aburi pe nări. Cum m-am îmbrăcat, m-am și ascuns după cuptor să nu mă simtă părinții și imediat ce tata a ieșit pe poartă cu căruța, iar mama a închis-o la loc intrând în casă, pe aci
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Calatori_clandestini_stan_virgil_1388004062.html [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
a le ușura întreținerea. Curățarea pavilionului urechii și a conductului auditiv, precum și curățarea zonei din jurul ochilor trebuie să devină o îndeletnicire aproape zilnică. Shih tzu este o rasă care năpârlește puțin sau aproape deloc. Shih tzu are tendința de a fornăi și de a sforăi și nu tolerează bine căldurile excesive. Shih tzu adult are o înălțimea la nivelul greabănului de pănă la 28 cm și o greutate corporală de 4-7 kg. Shih tzu este un câine prietenos care se adaptează
Shih Tzu () [Corola-website/Science/328547_a_329876]
-
Chidran Ecoul tobei răzbătea până la noi Aducând vești grele, porunci diavolești Să știe tot natul că Într-o săptămână Toți caii trebuie predați la comună. Striga moș Traiasca, toboșarul satului. Am alergat toți,taica, maica și eu, În grajd Chidran fornăi lovind cu copita podeaua Își Întinse botul căutând În laibărul bătrânului Coțca de țucăr cu care-l momise de mic. Chidran era bucuria și fala noastră Oamenii ieșeau la porți Urmărind fermecați trapul regesc al armigului. Taica l-a dus
Editura Destine Literare by Ion Marin Almăjan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_386]
-
nicicînd să-i convingă să-i dea vreo pictură, cum ar fi Maestrul Teodoricus, un călugăr din Bohemia atît de Îngrozit că vreuna din lucrările sale devoționale ar fi putut ajunge În colecțiile Satanei că s-a crucificat singur. Nesăbuitule, fornăie Belzebut amintindu-și de Teodoricus, credeai că pictezi pentru Dumnezeu, inspirat de Îngeri, dar aveai să faci parte din cea mai mare galerie a lumii. Ar trebui, chiar ar trebui să-și mai viziteze comorile, ascunse În nenumăratele sale peșteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
navetiștilor, spune ciudatul. Asta numesc eu spațiu. Ia Încearcă să faci asta În Est. Savurîndu-și al doilea Bourbon Libre, Wakefield intră și el În conversație. — Dar vouă nu vă lipsește civilizația urbană? — Nimic din ceea ce e urban nu e civilizat, fornăie barmanul. Orașele sînt niște jungle și oamenii - niște șobolani. De-ăștia ca tine vin tot timpul pe-aici. Fug dintr-un oraș, Își cumpără cincizeci de hectare și un cîrd de oi și cred că o să fie fericiți. Am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
așa de ridicolă încât nu exista nici un motiv pentru care să nu râzi. Amândoi ne-am hlizit ca niște copii de școală. Judecătorul ne-a aruncat o privire înveninată. — Tocmai ți-au mai fost adăugați zece ani de pușcărie, a fornăit James și amândoi ne-am cocoșat din nou de râs. Am scăpat numai cu o amendă de cincizeci de lire pe care James a plătit-o râzând. —Data viitoare poți să ți-o plătești tu, mi-a rânjit el. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și Ezekiel. Nume pe care Amanda le adora. Numele care-i plăceau lui, nume simple, specific englezești, precum James și John, nu erau de găsit. Copilul a început să se foiască. În ciuda așteptărilor, nu a izbucnit într-un urlet. A fornăit puțin, după care a adormit la loc. —Slavă Domnului, a mormăit Amanda din pat. Mi-a ronțăit sfârcurile de mi le-a făcut praf. Amanda ajunsese deja să deteste alăptatul. Când una dintre asistente îi spusese Amandei „așezați-vă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la poalele dealurilor tibetane“, Roxanne Își imaginase că urmau să stea Într-o vilă construită după modelul unui cort de nomazi. Cu pământ bătătorit pe jos și piei de iac deasupra, iar pe pereți tapiserii colorate. Își dorea cămile Înșeuate fornăind neliniștite În fața ușii În loc de taxiuri venite parcă din război și zeci de mii de turiști, cei mai mulți chinezi. Dar singurul care fornăia era Dwight. Își freca nasul de sânii soției sale, semn că dorea să se Împerecheze. Am folosit verbul „a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Cu pământ bătătorit pe jos și piei de iac deasupra, iar pe pereți tapiserii colorate. Își dorea cămile Înșeuate fornăind neliniștite În fața ușii În loc de taxiuri venite parcă din război și zeci de mii de turiști, cei mai mulți chinezi. Dar singurul care fornăia era Dwight. Își freca nasul de sânii soției sale, semn că dorea să se Împerecheze. Am folosit verbul „a se Împerechea“ În mod intenționat. Erau amândoi disperați să facă un copil cât mai puteau. În vederea călătoriei, ea se echipase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
atârnate deasupra lui. Afară, legați de uia, se aflau cei trei cai pe care-i primise de la trei șefi de trib. Cai mici, ușor de Încălecat, unul alb, unul murg, celălalt negru, cu o pată albă pe un ochi. Caii fornăiau ușor prin somn. Era Încă noapte. Ștefănel ieși din iurtă și privi stelele. Aerul era răcoros, dar prevestea căldura zilei ce avea să vină. Se duse la iurta lui Nogodar și, conform tradiției, intră fără să bată. Constată, surprins, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de sânge. Trebuie să-i spui. - Bine. Îi spun. Pregătește totul. Eu nu am de luat decât armele și caii. Ștefănel ieși din iurta lui Nogodar și privi din nou stelele. Cerul se schimbase. Dar era Încă noapte deplină. Caii fornăiră din nou prin somn. Și lângă cai, o siluetă se profilă nemișcată. - Amir! exclamă copilul. - Andà vrea să plece... spuse șoptit Amir. De ce? Andà are aici toate onorurile, are o viață bună, crește În stepă, cu caii sălbatici și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Tudora - Refaceți formația! porunci căpitanul Oană, urcând dealul spre liziera pădurii. Vreau o retragere cu câte 200 de lăncieri pe flancuri, cu ariergardă de arcași, cinci lansări de săgeți la țintă fixă! Călăreții reveniră În vârful dealului, cu caii obosiți, fornăind. Pe sub platoșe erau asudați. Se lăsase Întunericul. Zăpada era Încă moale, afânată. Dealul și pădurile din jur erau răscolite de copitele cailor. Apărătorii goneau pe pământ moale, amestecat cu omăt. Odată cu lăsarea serii, se făcea tot mai frig. - Suntem obosiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
când fu sigur că va lovi În același loc. Al doilea paznic se prăbuși cu gâtlejul străpuns. Cu pași ușori, de felină, copilul ieși afară. Nu simțea Încă frigul, dar era orbit de rafalele de ninsoare. Ascultă Încordat până auzi fornăit de cal. Apoi fugi, cu aceiași pași ușori, spre grajduri. Deschise ușa cu piciorul, văzu o umbră ridicându-se (firește, caii erau păziți) și trase. Geamătul se pierdu În vacarmul viforniței. Se apropie. Săgeata lovise În inimă. Avusese noroc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Săgeata lovise În inimă. Avusese noroc că omul nu purtase zale de oțel. Trecu prin fața fiecărui cal, apoi se Întoarse și dezlegă un armăsar alb, cu o pată neagră pe un ochi. Era un cal tânăr, aproape un mânz, dar fornăia nervos și bătea din copite. Copilul Întinse mâna și Îi mângâie botul, șoptindu-i calm cuvinte În mongolă. Calul se liniști. Ștefănel Îl scoase, dar nu riscă să-i pună una dintre șeile care erau aruncate În marginea din dreapta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
se ivi din pădure, scuturându-și coama. În spatele lui Însă, bătrânul desluși Încă un cal, călărit de un tânăr Înăltuț și subțire, strâns În cingătoare, cu pletele În vânt. Cei doi cai coborâră În galop dealul și intrară În curte fornăind. Tânărul sări sprinten din șa și Îi Întinse mâna lui moș Onofrei, cu un zâmbet luminos, spunând: - Numele meu este Erina... Am auzit sute de povești cu Domnia Ta. Bătrânul rămase câteva clipe fără grai. Așadar, nu un tânăr, ci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de dimineață. Nu se simțea nici o adiere de vânt. Tânărul se dusese la grajduri, legase sacul pe spinarea unuia dintre cai și pusese harnașamentul pe al doilea. Strânsese bine șaua și scările, pusese frâul și mângâiase ușor botul animalului care fornăise, bucuros. Scoase ambii cai În prima curte, sări În șa și privi Încă o dată pagodele Înalte ale clădirilor. Simți acut prezența maestrului Shan Bao, dar privirea lui, obișnuită să detecteze cea mai mică mișcare, noaptea sau ziua, nu reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
căpitanului tot un vin bun i-ar pica mai bine, după atâta drum. - De vin știu că ai să te Îngrijești tu... Tăcură din nou amândoi, așteptând parcă ceva. Dar nu se mai Întâmpla nimic. Se auzi doar un cal fornăind afară. Erina ieși În pridvor, privind codrii acoperiți de zăpadă. În lumina torțelor de la intrare se vedeau câțiva fulgi ușori căzând parcă În joacă. Aceeași zi, ora 19.00, Cetatea Albă Primele iscoade se Întorceau de la malul Dunării cu vești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Zorile nu se iviseră Încă, dar nici nu puteau fi prea departe. Trecuse cu puțin de ora cinci dimineața, iar noaptea părea a fi Înghețat, lipită de bolta senină și Înstelată. Doar caii simțiseră apropierea zilei. Caii din herghelia Erinei fornăiau neliniștiți, ca și cum ar fi știut că Începe o zi neobișnuită. Se auzeau câte un nechezat nervos și dinspre pădure, unde se aflau caii Apărătorilor, păziți de străji atente, care știau valoarea unui asemenea animal la vreme de iarnă și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de făclii se deschidea către codrii care acum deveniseră la fel de Întunecați ca noaptea. La capătul acelui culoar se ivea un om. Omul se apropia Încet, mergând pe jos, dar ținându-și calul de dârlogi. Era un cal murg, neastâmpărat, care fornăia nemulțumit. Nu-i plăcea, pare-se, că stăpânul lui mergea pe jos. Dar nici nu se Îndura să-l lase pe seama necunoscuților care se aflau În jurul lui. Astfel că Îl urma, scuturând din cap a protest. Când necunoscutul ajunse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
clipe lungi de așteptare, Yves spuse, cu vocea lui baritonală: - Mon Dieu! O adevărată lovitură de maestru... Aproape neîncrezători, arcașii Apărătorilor se apropiară de cadavrul tătarului. Un murmur de admirație străbătu grupurile de luptători. Amir bătu ușor coama calului, care fornăi bucuros, apoi se apropie de căpitanul Oană și spuse, În limba turcă: - Îți mulțumesc Încă o dată pentru onoare. Acum, cu Încuviințarea ta, am să te Însoțesc până când vei ieși din teritoriile vrăjmașe. Și am să cer prietenia lui Alexandru. - Prietenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]