89 matches
-
este hiponim al lui 6. Relația dintre toate cele șase sintagme luate în considerare este una de hiponimie, dat fiind faptul că în contextul dat, tranzitivitatea permite moștenirea de trăsături de la hiperonimul "fosetă" la toate hiponimele sale: "fosetă duodenală superioară", "fosetă duodenală inferioară", "fosetă mezenterico-parietală Waldeyer", "fosetă intermezenterică Brosike", "fosetă paraduodenală Landzert", "fosete peritoneale". Așa cum se poate observa din exemplele date, în limbajul medical, un hiponim poate avea mai multe hiperonime: "fosetă duodenală superioară", "fosetă duodenală inferioară" sunt două exemple de
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
lui 6. Relația dintre toate cele șase sintagme luate în considerare este una de hiponimie, dat fiind faptul că în contextul dat, tranzitivitatea permite moștenirea de trăsături de la hiperonimul "fosetă" la toate hiponimele sale: "fosetă duodenală superioară", "fosetă duodenală inferioară", "fosetă mezenterico-parietală Waldeyer", "fosetă intermezenterică Brosike", "fosetă paraduodenală Landzert", "fosete peritoneale". Așa cum se poate observa din exemplele date, în limbajul medical, un hiponim poate avea mai multe hiperonime: "fosetă duodenală superioară", "fosetă duodenală inferioară" sunt două exemple de hiponime care au
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
dintre toate cele șase sintagme luate în considerare este una de hiponimie, dat fiind faptul că în contextul dat, tranzitivitatea permite moștenirea de trăsături de la hiperonimul "fosetă" la toate hiponimele sale: "fosetă duodenală superioară", "fosetă duodenală inferioară", "fosetă mezenterico-parietală Waldeyer", "fosetă intermezenterică Brosike", "fosetă paraduodenală Landzert", "fosete peritoneale". Așa cum se poate observa din exemplele date, în limbajul medical, un hiponim poate avea mai multe hiperonime: "fosetă duodenală superioară", "fosetă duodenală inferioară" sunt două exemple de hiponime care au două hiperonime, și
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
șase sintagme luate în considerare este una de hiponimie, dat fiind faptul că în contextul dat, tranzitivitatea permite moștenirea de trăsături de la hiperonimul "fosetă" la toate hiponimele sale: "fosetă duodenală superioară", "fosetă duodenală inferioară", "fosetă mezenterico-parietală Waldeyer", "fosetă intermezenterică Brosike", "fosetă paraduodenală Landzert", "fosete peritoneale". Așa cum se poate observa din exemplele date, în limbajul medical, un hiponim poate avea mai multe hiperonime: "fosetă duodenală superioară", "fosetă duodenală inferioară" sunt două exemple de hiponime care au două hiperonime, și anume, "fosetă", "duoden
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
în considerare este una de hiponimie, dat fiind faptul că în contextul dat, tranzitivitatea permite moștenirea de trăsături de la hiperonimul "fosetă" la toate hiponimele sale: "fosetă duodenală superioară", "fosetă duodenală inferioară", "fosetă mezenterico-parietală Waldeyer", "fosetă intermezenterică Brosike", "fosetă paraduodenală Landzert", "fosete peritoneale". Așa cum se poate observa din exemplele date, în limbajul medical, un hiponim poate avea mai multe hiperonime: "fosetă duodenală superioară", "fosetă duodenală inferioară" sunt două exemple de hiponime care au două hiperonime, și anume, "fosetă", "duoden"; tot două hiperonime
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
hiperonimul "fosetă" la toate hiponimele sale: "fosetă duodenală superioară", "fosetă duodenală inferioară", "fosetă mezenterico-parietală Waldeyer", "fosetă intermezenterică Brosike", "fosetă paraduodenală Landzert", "fosete peritoneale". Așa cum se poate observa din exemplele date, în limbajul medical, un hiponim poate avea mai multe hiperonime: "fosetă duodenală superioară", "fosetă duodenală inferioară" sunt două exemple de hiponime care au două hiperonime, și anume, "fosetă", "duoden"; tot două hiperonime are și hiponimul "fosetă mezenterico-parietală Waldeyer", respectiv, "fosetă" și "mezenterico-parietală" Hiponimele care au două sau mai multe hiperonime, păstrează
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
toate hiponimele sale: "fosetă duodenală superioară", "fosetă duodenală inferioară", "fosetă mezenterico-parietală Waldeyer", "fosetă intermezenterică Brosike", "fosetă paraduodenală Landzert", "fosete peritoneale". Așa cum se poate observa din exemplele date, în limbajul medical, un hiponim poate avea mai multe hiperonime: "fosetă duodenală superioară", "fosetă duodenală inferioară" sunt două exemple de hiponime care au două hiperonime, și anume, "fosetă", "duoden"; tot două hiperonime are și hiponimul "fosetă mezenterico-parietală Waldeyer", respectiv, "fosetă" și "mezenterico-parietală" Hiponimele care au două sau mai multe hiperonime, păstrează trăsăturile conceptuale ale
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Brosike", "fosetă paraduodenală Landzert", "fosete peritoneale". Așa cum se poate observa din exemplele date, în limbajul medical, un hiponim poate avea mai multe hiperonime: "fosetă duodenală superioară", "fosetă duodenală inferioară" sunt două exemple de hiponime care au două hiperonime, și anume, "fosetă", "duoden"; tot două hiperonime are și hiponimul "fosetă mezenterico-parietală Waldeyer", respectiv, "fosetă" și "mezenterico-parietală" Hiponimele care au două sau mai multe hiperonime, păstrează trăsăturile conceptuale ale tuturor claselor supraordonate. Cea de-a doua trăsătură privind hiponimia, ca relație paradigmatică de
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
poate observa din exemplele date, în limbajul medical, un hiponim poate avea mai multe hiperonime: "fosetă duodenală superioară", "fosetă duodenală inferioară" sunt două exemple de hiponime care au două hiperonime, și anume, "fosetă", "duoden"; tot două hiperonime are și hiponimul "fosetă mezenterico-parietală Waldeyer", respectiv, "fosetă" și "mezenterico-parietală" Hiponimele care au două sau mai multe hiperonime, păstrează trăsăturile conceptuale ale tuturor claselor supraordonate. Cea de-a doua trăsătură privind hiponimia, ca relație paradigmatică de sens este incompatibilitatea. Hiponimele medicale (spre deosebire de sinonime) sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
date, în limbajul medical, un hiponim poate avea mai multe hiperonime: "fosetă duodenală superioară", "fosetă duodenală inferioară" sunt două exemple de hiponime care au două hiperonime, și anume, "fosetă", "duoden"; tot două hiperonime are și hiponimul "fosetă mezenterico-parietală Waldeyer", respectiv, "fosetă" și "mezenterico-parietală" Hiponimele care au două sau mai multe hiperonime, păstrează trăsăturile conceptuale ale tuturor claselor supraordonate. Cea de-a doua trăsătură privind hiponimia, ca relație paradigmatică de sens este incompatibilitatea. Hiponimele medicale (spre deosebire de sinonime) sunt unite printr-o relație
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
la mijloc, între artera și vena subclavie - planul nervos (nervul vag împreună cu ansa recurentului pe dreapta, ansa subclavie - Vieussens și nervul frenic). Versantul posterior al cupulei pleurale corespunde gâtului primei coaste. La acest nivel pleura se deprimă pentru a forma foseta supra-retropleurală Sébileau. Spațiul triunghiular delimitat între cupula pleurală și gâtul primei coaste conține ganglionul stelat și a fost comparat de Thoma Ionescu, datorită formei sale, cu un „puț scaleno-pleuro-vertebral”. Tot posterior, cupula pleurală prezintă raporturi cu rădăcina inferioară a plexului
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
și inferioară, iar lateral, pe dreapta, de porțiunea verticală a T-ului. Peretele anterior este reprezentat de fața posterioară a atriului stâng, iar cel posterior de lama parietală a pericardului, prin intremediul căreia, atriul stâng este în raport cu esofagul. Recesul retrocav (foseta retrocavă a lui Allison) [3, 6] are o formă triunghiulară, fiind delimitat anterior de vena cavă superioară, superior de artera pulmonară dreaptă și inferior de vena pulmonară superioară. Reflexia pericardică interpusă între vena cavă superioară și vena pulmonară superioară, realizează
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
o formă triunghiulară, fiind delimitat anterior de vena cavă superioară, superior de artera pulmonară dreaptă și inferior de vena pulmonară superioară. Reflexia pericardică interpusă între vena cavă superioară și vena pulmonară superioară, realizează un mezou venei cave superioare, ce separă foseta lui Alisson de sinusul transvers. Orificiul de pătrundere în recesul retrocav, privește spre dreapta, supero-lateral. La acest nivel, prin tracționatrea venei cave superioare către stânga, se poate realiza, în situații speciale, ligatura intrapericardică a arterei pulmonare și a venei pulmonare
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
și vena pulmonară superioară stângă, inferior de peretele atrial. Tot la nivelul pediculului arterial au mai fost descrise două funduri de sac, unul situat între bifurcația trunchiului arterei pulmonare și concavitatea crosei aortice denumit „cornul inferior al lui Haller” sau „foseta pulmonară” iar celălalt, corespunzător originii trunchiului arterial brahiocefalic, denumit „cornul superior al lui Haller”. Proiecția parietală a pericardului Se descrie sub forma unui patrulater. Astfel, punctul superior al patrulaterului, pe partea dreaptă, este situat pe marginea superioară a cartilajului II
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
inegal. Firul următor va fi plasat la marginea inferioară a reliefului determinat de labia mare; celelalte fire se pun la distanțe de 1cm, având grijă ca să nu fie suprapuse cu cele de pe planul muscular. Ultimul fir se pune la nivelul fosetei naviculare. Acest fir trebuie să încarce țesut mai mult decât firele anterioare și să nu fie prea tare strâns (ischemie). Firele neresorbabile (ața la piele) trebuie tăiate lung, de 1 cm, pentru a fi ușor de scos. Tehnica îngrijită a
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
de urgență. Rupturile vulvare se întâlnesc aproape exclusiv la primipare și se produc atât în timpul nașterilor spontane cât mai ales în timpul extracției craniului cu forcepsul. Acestea sunt situate de obicei la nivelul inelului himeneal, la nivelul labiilor mici, la nivelul fosetei naviculare, deoparte și de alta a meatului urinar sau în regiunea clitoridiană. Acestea din urmă dau uneori hemoragii impresionante. Sutura plăgilor regiunii vulvare este obligatorie, atât din cauza hemoragiei cât și din cauza suprainfecției lor, pot constitui porți de intrare a germenilor
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
corono-radicular, cu glisieră, cu clavetă cu șurub, intricate (din două părți) etc. D. După acces (Le Huche): -acces simplu, -acces dificil. E. După clasificarea cavităților elaborată de Black (1891) (criterii patogenetice): Clasa I: cavități carioase ce apar în șanțuri și fosete: -ocluzal la molari și premolari, -în cele 2/3 ocluzale ale fețelor vestibulare ale molarilor, -pe fețele orale ale molarilor și incisivilor. Clasa a II-a: cavități proximale ale molarilor și premolarilor, Clasa a III-a: cavități pe fețele proximale
Modulul 1 : Explorări minim invazive şi radio-imagistice : (termografie computerizată, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat - radiologie, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat, imagistică şi informatică medicală) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101013_a_102305]
-
prin inspecție (culoarea dentinei), palparea cu sonda (“strigătul dentinar“), sau cu substanțe cario-test care colorează numai dentina afectată (decalcifiată). Se elimină astfel riscul recidivei de carie. Extensia preventivă = definitivarea conturului se referă la înglobarea în preparație a unor fisuri și fosete intercuspidiene, zone hipoplazice din vecinătatea preparației, considerate, prin inspecție și palpare cu sonda, “zone de risc”. De asemenea, extensia preventivă se referă și la plasarea marginilor cavității în zone de autocurățire, de risc minim, pe pantele cuspidiene și în afara punctelor
Modulul 1 : Explorări minim invazive şi radio-imagistice : (termografie computerizată, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat - radiologie, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat, imagistică şi informatică medicală) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101013_a_102305]
-
cavității cu suprafața dintelui este, de obicei, de 90-950. Se bizotează un unghi de 450. Bizoul va cuprinde jumătate din grosimea smalțului (fig. 9.84). Prepararea cavității ocluzale se realizează cu o freză cilindro-conică, aplicând-o inițial la nivelul unei fosete de pe suprafața ocluzală. După ce s-a început excizia, operațiunea se continuă de-a lungul șanțului central al suprafeței ocluzale. Se includ apoi în preparare toate șanțurile existente la nivelul suprafeței ocluzale, realizând cavitatea cu o adâncime de aproximativ 1,5
Modulul 1 : Explorări minim invazive şi radio-imagistice : (termografie computerizată, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat - radiologie, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat, imagistică şi informatică medicală) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101013_a_102305]
-
asigurând o divergență de 5-6ș. Unghiul format de peretele cavității cu suprafața dintelui este de obicei de 90-95ș. Se bizotează un unghi de 45ș. Prepararea cavității de retenție se realizează cu o freză cilindro-conică, aplicând-o inițial la nivelul unei fosete de pe suprafața ocluzală. După ce s-a început excizia, operațiunea se continuă de-a lungul șanțului central al suprafeței ocluzale, menținând instrumentul în direcția unde se deplasează piesa. Se urmăresc toate șanțurile existente la nivelul suprafeței ocluzale, realizând apoi cavitatea cu
Modulul 1 : Explorări minim invazive şi radio-imagistice : (termografie computerizată, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat - radiologie, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat, imagistică şi informatică medicală) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101013_a_102305]
-
unei incrustații integral ceramice Când leziunea carioasă cuprinde atât suprafețele proximale, cât și ocluzale, se impune realizarea unei cavități compuse din două sau trei cavități. Inițial se îndepărtează, dacă este cazul, restaurările preexistente. Conturul preparării include inițial șanțurile, fosele și fosetele atinse de procesul carios, iar ulterior, prepararea se va extinde cu ajutorul unui instrument diamantat special, cum ar fi C.I.P. Nr.1, până la atingerea crestei marginale. Apoi freza este deplasată într-o direcție perpendiculară pe fosa centrală, până în interiorul crestei marginale
Modulul 1 : Explorări minim invazive şi radio-imagistice : (termografie computerizată, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat - radiologie, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat, imagistică şi informatică medicală) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101013_a_102305]
-
vârful rotunjit se trasează șanțuri de orientare, care marchează profunzimea preparării. Numărul șanțurilor de orientare variază în funcție de dintele ce urmează a fi preparat. Realizarea șanțurilor de orientare ocluzală -este utilă inițial efectuarea unor orificii cu adâncime de aproximativ 1mm în fosetele centrale, meziale și distale; orificiile adâncite pot fi apoi unite astfel încât să se formează un șanț care trece de-a lungul șanțului central și se extinde până în crestele marginale mezială și distală. -șanțurile de orientare sunt apoi plasate în șanțurile
Modulul 1 : Explorări minim invazive şi radio-imagistice : (termografie computerizată, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat - radiologie, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat, imagistică şi informatică medicală) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101013_a_102305]
-
dintelui suport și sunt confecționate, după următoarele principii: 4Sprijinul ce este asigurat, în general, de toate porțiunile rigide situate în conul de sprijin sau supraecuatorial; elementul principal de sprijin este însă pintenul ocluzal plasat într-un locaș pregătit fie în foseta mezială, fie în foseta distală a dintelui natural limitrof edentației sau pe o microproteză ce acoperă acest dinte. Utilizat adeseori în foseta distală, poate fi poziționat și în foseta mezială, adeseori putându-se utiliza doi pinteni ocluzali pe același dinte
Modulul 1 : Explorări minim invazive şi radio-imagistice : (termografie computerizată, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat - radiologie, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat, imagistică şi informatică medicală) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101013_a_102305]
-
confecționate, după următoarele principii: 4Sprijinul ce este asigurat, în general, de toate porțiunile rigide situate în conul de sprijin sau supraecuatorial; elementul principal de sprijin este însă pintenul ocluzal plasat într-un locaș pregătit fie în foseta mezială, fie în foseta distală a dintelui natural limitrof edentației sau pe o microproteză ce acoperă acest dinte. Utilizat adeseori în foseta distală, poate fi poziționat și în foseta mezială, adeseori putându-se utiliza doi pinteni ocluzali pe același dinte suport. Atunci când diametrul mezio-distal
Modulul 1 : Explorări minim invazive şi radio-imagistice : (termografie computerizată, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat - radiologie, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat, imagistică şi informatică medicală) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101013_a_102305]
-
sprijin sau supraecuatorial; elementul principal de sprijin este însă pintenul ocluzal plasat într-un locaș pregătit fie în foseta mezială, fie în foseta distală a dintelui natural limitrof edentației sau pe o microproteză ce acoperă acest dinte. Utilizat adeseori în foseta distală, poate fi poziționat și în foseta mezială, adeseori putându-se utiliza doi pinteni ocluzali pe același dinte suport. Atunci când diametrul mezio-distal sau vestibulo-oral este mai mare decât secțiunea la colet a dintelui respectiv, pintenul va fi prelungit spre centrul
Modulul 1 : Explorări minim invazive şi radio-imagistice : (termografie computerizată, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat - radiologie, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat, imagistică şi informatică medicală) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101013_a_102305]