61 matches
-
cea mai apropiată stea de Pământ și a fost intens studiată, multe întrebări legate de Soare nu și-au găsit încă răspuns; ca de exemplu, de ce atmosfera exterioară a Soarelui are o temperatură de peste un milion Kelvin, în timp ce suprafața vizibilă (fotosfera) are o temperatură de „doar” aproximativ 5.780 K. Investigațiile curente legate de activitatea Soarelui includ cercetări asupra ciclului regulat al petelor solare, originea și natura fizică a protuberanțelor solare, interacțiunea magnetică dintre cromosferă și coroană, precum și originea vântului solar
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
șansă să poată studia o stea atât de tipică: tot ceea ce află ei prin studierea Soarelui îi ajută să înțeleagă mai bine și celelalte stele. Lumina orbitoare a Soarelui provine de la un înveliș de grosime mai mică de 300 km, fotosfera. Aceasta este cea care dă impresia că Soarele are o margine bine delimitată. Temperatura fotosferei este de aprox. 5.780 Kelvin. Văzută prin telescop, ea se prezintă ca o rețea de celule mici sau granule strălucitoare, aflate într-o permanentă
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
Soarelui îi ajută să înțeleagă mai bine și celelalte stele. Lumina orbitoare a Soarelui provine de la un înveliș de grosime mai mică de 300 km, fotosfera. Aceasta este cea care dă impresia că Soarele are o margine bine delimitată. Temperatura fotosferei este de aprox. 5.780 Kelvin. Văzută prin telescop, ea se prezintă ca o rețea de celule mici sau granule strălucitoare, aflate într-o permanentă agitație. Fiecare granulă este o bulă de gaz de mărimea unei țări ca Franța. Ea
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
iar dincolo de aceasta, un halo argintiu, mai mult sau mai puțin neregulat, coroana. Cromosfera și coroana sunt învelișurile exterioare ale Soarelui. Ele formează așa-numita atmosferă solară. În mod obișnuit nu le vedem, pentru că sunt mult mai puțin luminoase decât fotosfera. Cromosfera se ridică până la 5.000 km de suprafața Soarelui. Ea este acoperită de mici jeturi dinamice de gaz foarte cald, spiculii (sau spicule). Temperatura ei crește o dată cu altitudinea: în vârf, ea atinge 20.000 °C. Coroana, care îmbracă atmosfera
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
De asemenea, ele perturbă propagarea undelor radio în jurul globului. Uneori ele duc și la defectarea rețelelor de distribuire a electricității. Cu timpul, pe măsură ce instrumentele astronomice s-au perfecționat, oamenii au putut observa mai amănunțit toate perturbațiile Soarelui: petele solare ale fotosferei; erupțiile solare, protuberanțele și filamentele cromosferei; jeturile de gaze ale coroanei. Astăzi se știe că aceste fenomene sunt în strânsă legătură unele cu altele. Frecvența și intensitatea lor variază cu o perioadă de aprox. 11 ani. În timpul acestei perioade numărul
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
7 000-9 000 K. Haloul extern are o temperatură ceva mai mare de aproximativ 15 000 K și o densitate mult mai mică. Steaua centrală a nebuloasei NGC 6543 este o stea de tipul O7 + [WR], cu o temperatură în fotosferă de aproximativ 80 000 K. Este cam de 10 000 de ori mai luminoasă decât Soarele, iar raza sa este de aproximativ 0,65 din cea solară. Analiza spectroscopică arată faptul că steaua pierde din masa sa prin intermediul unui vânt
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
sa poate varia periodic. Aceasta se rotește rapid, cu o viteză de 274 de km/s la Ecuator. Rotirea cu rapiditate a stelei cauzează o umflare la Ecuator, din cauza forței centrifuge, și, ca urmare, există o variație de temperatură în fotosfera stelei care atinge un maxim la poli. De pe Pământ, Vega se observă pe direcția unuia dintre acești poli. Conform unei observații în exces a unei emisii cu radiații infraroșu, Vega apare cu un disc circumstelar de praf. Acest disc este
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
a cincea cea mai luminoasă de pe cer. Această mare diferență între temperatura polară și cea ecuatorială produce un puternic efect de "gravitate întunecată" Astronomii denumesc „metale” elementele cu numărul atomic mai mare decât cel al heliului. Doza de metale din fotosfera stelei Vega este de aproximativ numai 32% din abundența de elemente grele din atmosfera Soarelui. Soarele are o abundență de elemente mai grele ca heliul de ZSol = 0.0172 ± 0.002. Astfel, în ceea ce privește abundența, doar cam 0.54% din Vega
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
Faculele solare sunt petele care se formează în defileurile dintre granulele solare, celulele luminoase de scurtă durată din fotosfera Soarelui, care apar datorită activității zonei convective de sub fotosferă. Faculele sunt produse de concentrații ale liniilor de câmp magnetic. O faculă solară literalmente înseamnă un loc strălucitor. Termenul este folosit în nomenclatura planetară pentru a denumi anumite caracteristici ale suprafatelor
Faculă solară () [Corola-website/Science/320245_a_321574]
-
Faculele solare sunt petele care se formează în defileurile dintre granulele solare, celulele luminoase de scurtă durată din fotosfera Soarelui, care apar datorită activității zonei convective de sub fotosferă. Faculele sunt produse de concentrații ale liniilor de câmp magnetic. O faculă solară literalmente înseamnă un loc strălucitor. Termenul este folosit în nomenclatura planetară pentru a denumi anumite caracteristici ale suprafatelor planetelor și sateliți, și este, de asemenea, un tip
Faculă solară () [Corola-website/Science/320245_a_321574]
-
km. Adesea petele formează grupuri care se transformă în perechi de pete până dispar. Formarea petelor se atribuie unor fenomene legate de câmpurile magnetice și rotația diferențiată a Soarelui. În urma câmpurilor magnetice, temperatura petelor este mai mică decât cea a fotosferei (deoarece câmpurile magnetice intense se opun transportului energiei spre exterior). Petele dispar după cca. trei săptămâni terestre. Fenomenul cel mai important este periodicitatea numărului petelor, având perioada medie de 11 ani. Petele sunt înzestrate cu un câmp magnetic puternic. Faculele
Faculă solară () [Corola-website/Science/320245_a_321574]
-
au înmulțit și s-au intensificat. S-au emis mai multe ipoteze legate de variabilitatea proceselor sale fizice. Prima a fost să se considere stea normală, tip stea supergigantă albastră, având o suprafață de 5 - 6 ori mai fierbinte decât fotosfera Soarelui, pe când diametrul ar fi de 80 - 90 ori mai mare decât al Soarelui. În aceste condiții pentru a avea o luminozitate mai mare se consideră că masa ar fi de cca 100 mase solare. Acesta ar fi fost motivul
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
peliculele de tip „pentru lumină de zi” temperatura de culoare a luminii trebuind să fie de circa 5500 K. În astronomie clasificarea stelelor și poziția lor în Diagrama Hertzsprung-Russell se bazează, între altele, pe temperatura suprafeței lor. De exemplu, temperatura fotosferei Soarelui este de 5778 K.
Kelvin () [Corola-website/Science/305041_a_306370]
-
plasma să se scurgă printre liniile de forță ale câmpului magnetic local. Noul câmp astfel produs va fi expulzat, sub formă de tuburi magnetice spre suprafața Soarelui, din cauza acțiunii presiunii lui Arhimede și a convecției. Aceste tuburi se găsesc în fotosferă, la marginea celulelor convective, în centrele de activitate și în Soarele calm, după cum sunt localizate fie la frontiera dintre celulele uriașe, fie între supergranule. Termenul de „"Tachoclin"” a fost inventat într-o lucrare de Edward Spiegel și Zahn Jean-Paul în
Zonă convectivă () [Corola-website/Science/320234_a_321563]
-
luminoasă (poate atinge o lungime și de ordinul a 1.000.000 km, cât 80 de diametre pământene) care se extinde de la suprafața Soarelui spre exterior, de multe ori sub formă de buclă. Proeminențele sunt ancorate de suprafața Soarelui în fotosferă și se extind spre exterior în coroana solară. În timp ce coroana este formată din gaze ionizate extrem de fierbinți, în starea de agregare plasmă, și nu emite lumină vizibilă, proeminențele conțin plasmă mult mai rece, similară cu cea a cromosferei. O proeminență
Protuberanță solară () [Corola-website/Science/320388_a_321717]
-
de la Pământ la Soare). Diametrul celor mai multe dintre gigantele roșii este cuprins între 200 și 800 diametre solare. Dacă o giganta roșie ar putea fi plasată în centrul sistemului solar, aceasta ar îngloba chiar și Pământul. Supergigantele roșii nu au o fotosfera distinctă, au un vânt stelar lent și dens, iar, daca reacțiile nucleare din nucleu sunt încetinite din diverse motive, ele se pot reduce că dimensiuni, devenind supergigante albastre. O supergigantă albastră are un vânt stelar rapid, dar împrăștiat, ceea ce permite
Supergigantă roșie () [Corola-website/Science/314730_a_316059]
-
una din modurile în care astronomii au reușit să pună în evidență și să măsoare prezența și caracteristicile sistemelor planetare din jurul altor stele. Măsurătorile deplasărilor spre roșu în detaliu fin sunt utilizate în helioseismologie pentru determinarea cu exactitate a mișcărilor fotosferei Soarelui. Deplasările spre roșu au fost folosite și pentru a realiza prima măsurătoare a perioada de rotație al planetelor, vitezele norilor interstelari, rotația galaxiilor, și dinamica acreției pe stelele neutronice și găurile negre ce prezintă deplasări spre roșu Doppler și
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
stelele apropiate - 19,4 s Km ; Temperatura la centru - 16 milioane °C și la suprafață 5500 °C. Energia totala radiată de Soare, pe toate lungimile de undă și în unitatea de timp, se numește luminozitate solară. Din energia radiată de fotosferă învelișul solar de la care primim lumina s-a determinat temperatura Soarelui, care aici este de 6.000K. Aici materia este in stare de incandescență și această temperatură uriașă, întreține reacțiile termonucleare. Spre deosebire de Soare, planetele nu au lumină proprie iar strălucirea
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
răcește; fotonii interacționează permanent cu materia, pe traiectorii aleatorii și au nevoie de un milion de ani pentru a ieși din această zonă; 3. zona convectivă aici vârtejuri de gaze calde, circulă între regiunile dintre nucleu și suprafață, urcând până la fotosferă; 4. fotosfera - etimologic, denumirea înseamnă « sferă de lumină ă, de la cuvintele grecești « fotos ă și « sferos ă, e considerată și « suprafața vizibilă a Soarelui ă, fotonii sunt emiși sub formă de lumină și căldură, la temperaturi de 6.000 șC
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
interacționează permanent cu materia, pe traiectorii aleatorii și au nevoie de un milion de ani pentru a ieși din această zonă; 3. zona convectivă aici vârtejuri de gaze calde, circulă între regiunile dintre nucleu și suprafață, urcând până la fotosferă; 4. fotosfera - etimologic, denumirea înseamnă « sferă de lumină ă, de la cuvintele grecești « fotos ă și « sferos ă, e considerată și « suprafața vizibilă a Soarelui ă, fotonii sunt emiși sub formă de lumină și căldură, la temperaturi de 6.000 șC (lumină ce
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
e considerată și « suprafața vizibilă a Soarelui ă, fotonii sunt emiși sub formă de lumină și căldură, la temperaturi de 6.000 șC (lumină ce străbate distanța până la Terra în 8 minute); 5. cromosfera - între 500 15.000 Km peste fotosferă, formată din plasmă mai rarefiată, unde temperaturile se mențin la 10.000 șC ; observabilă în timpul eclipselor ca un val roz, asemănată cu o « câmpie în flăcări ă, o masă de gaze agitate, cu nenumărate limbi și șuvoaie de materie ; 6
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
totale, se vede ca o lumină argintie, transparentă; 7. protuberanțe (erupții solare) - sunt proiecții ale unor trombe de gaz la zeci de mii de Kilometri, uneori aruncate definitiv în spațiu; 8. pete solare - regiuni ceva mai reci, 4.000șC aparținând fotosferei, cu aspect întunecat și câmp magnetic intens; pot avea suprafețe de întindere de cinci ori mai mari decât ale Terrei; numărul lor cresc din 11 în 11 ani; 9. vânt solar - emiterea unui flux de particule invizibile, protoni și electroni
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
De asemenea, ele perturbă propagarea undelor radio în jurul globului, uneori ele duc și la defectarea rețelelor de distribuire a electricității. Cu timpul, pe măsură ce instrumentele astronomice s-au perfecționat, oamenii au putut observa mai amănunțit toate perturbațiile Soarelui: petele solare ale fotosferei; erupțiile solare, protuberanțele și filamentele cromosferei; jeturile de gaz ale coroanei. Astăzi se știe că aceste fenomene sunt în strânsă legătură. Ele constituie activitatea solară. Frecvența și intensitatea lor variază cu o perioadă de aprox. 11 ani. În timpul acestei perioade
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
unui punct fix. Activitatea științifică a prof.univ.dr. Victor Nadolschi se poate împărți după opt direcții de cercetare (dăm între paranteze numărul lucrărilor publicate pentru fiecare direcțieă: matematică și mecanică teoretică (7ă, eclipse și ocultații (8 - de observație, 3 - teoreticeă, studiul fotosferei (5 - de observație și statistice, 3 - teoreticeă, planete și comete (6ă, teoria orbitelor (4ă, astronomie practică: metode noi de determinare a coordonatelor geografice (5ă, teoria instrumentelor și metodelor astronomice (14ă, astronomie stelară statistică (7ă. Dintre lucrările cu caracter didactic menționăm
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
Bădoiu Raluca Unul dintre cele mai mari mistere ale Soarelui a fost elucidat. Cercetătorii NAȘĂ au descoperit motivul pentru care temperaturile din coroană solară sunt mai mari decât cele de la suprafața stelei, informează ScienceNews. Suprafață vizibilă a Soarelui, fotosfera, are o temperatură de 6000 de grade Celsius. Ajunsă la stratul superior de atmosfera a Soarelui, numit coroană solară, temperatura atinge milioane de grade. Acum, specialiștii susțin că „vinovate” pentru milioanele de grade celsius din coroană solară ar fi jeturi
Cercetătorii au elucidat misterul fierbinte al Soarelui by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/65096_a_66421]