59 matches
-
iar dincolo de aceasta, un halo argintiu, mai mult sau mai puțin neregulat, coroana. Cromosfera și coroana sunt învelișurile exterioare ale Soarelui. Ele formează așa-numita atmosferă solară. În mod obișnuit nu le vedem, pentru că sunt mult mai puțin luminoase decât fotosfera. Cromosfera se ridică până la 5.000 km de suprafața Soarelui. Ea este acoperită de mici jeturi dinamice de gaz foarte cald, spiculii (sau spicule). Temperatura ei crește o dată cu altitudinea: în vârf, ea atinge 20.000 °C. Coroana, care îmbracă atmosfera
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
De asemenea, ele perturbă propagarea undelor radio în jurul globului. Uneori ele duc și la defectarea rețelelor de distribuire a electricității. Cu timpul, pe măsură ce instrumentele astronomice s-au perfecționat, oamenii au putut observa mai amănunțit toate perturbațiile Soarelui: petele solare ale fotosferei; erupțiile solare, protuberanțele și filamentele cromosferei; jeturile de gaze ale coroanei. Astăzi se știe că aceste fenomene sunt în strânsă legătură unele cu altele. Frecvența și intensitatea lor variază cu o perioadă de aprox. 11 ani. În timpul acestei perioade numărul
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
au înmulțit și s-au intensificat. S-au emis mai multe ipoteze legate de variabilitatea proceselor sale fizice. Prima a fost să se considere stea normală, tip stea supergigantă albastră, având o suprafață de 5 - 6 ori mai fierbinte decât fotosfera Soarelui, pe când diametrul ar fi de 80 - 90 ori mai mare decât al Soarelui. În aceste condiții pentru a avea o luminozitate mai mare se consideră că masa ar fi de cca 100 mase solare. Acesta ar fi fost motivul
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
Fotosfera unui obiect astronomic este regiunea care trimite cea mai mare cantitate de lumină în exterior. Termenul în sine este derivat din greaca veche, "φῶς", "φωτός/phos" cu sensul de „lumină” și "σφαῖρα/sphaira" cu sensul de „minge”, cu referire la
Fotosferă () [Corola-website/Science/320233_a_321562]
-
astronomic este regiunea care trimite cea mai mare cantitate de lumină în exterior. Termenul în sine este derivat din greaca veche, "φῶς", "φωτός/phos" cu sensul de „lumină” și "σφαῖρα/sphaira" cu sensul de „minge”, cu referire la faptul că fotosfera este o suprafață în formă de sferă care emite lumina. Fotosfera este suprafața stelei (aflată la limita zonei convective) și începutul atmosferei. Are o structură și un conținut energetic condiționate de interiorul stelei. Fotosfera este stratul cel mai adânc al
Fotosferă () [Corola-website/Science/320233_a_321562]
-
în exterior. Termenul în sine este derivat din greaca veche, "φῶς", "φωτός/phos" cu sensul de „lumină” și "σφαῖρα/sphaira" cu sensul de „minge”, cu referire la faptul că fotosfera este o suprafață în formă de sferă care emite lumina. Fotosfera este suprafața stelei (aflată la limita zonei convective) și începutul atmosferei. Are o structură și un conținut energetic condiționate de interiorul stelei. Fotosfera este stratul cel mai adânc al atmosferei solare, dar este și cel mai subțire, având doar câteva
Fotosferă () [Corola-website/Science/320233_a_321562]
-
minge”, cu referire la faptul că fotosfera este o suprafață în formă de sferă care emite lumina. Fotosfera este suprafața stelei (aflată la limita zonei convective) și începutul atmosferei. Are o structură și un conținut energetic condiționate de interiorul stelei. Fotosfera este stratul cel mai adânc al atmosferei solare, dar este și cel mai subțire, având doar câteva sute de kilometri grosime și o temperatură de 6.000 K care crește de la exterior spre interior. Fotosfera delimitează globul solar care arată
Fotosferă () [Corola-website/Science/320233_a_321562]
-
energetic condiționate de interiorul stelei. Fotosfera este stratul cel mai adânc al atmosferei solare, dar este și cel mai subțire, având doar câteva sute de kilometri grosime și o temperatură de 6.000 K care crește de la exterior spre interior. Fotosfera delimitează globul solar care arată ca o sferă luminoasă. Baza atmosferei solare o formează fotosfera - un strat subțire de gaz (cca. 300-400 km), dar care reprezintă și stratul cel mai "adânc" din atmosfera solară care poate fi observat. Prin fotosferă
Fotosferă () [Corola-website/Science/320233_a_321562]
-
este și cel mai subțire, având doar câteva sute de kilometri grosime și o temperatură de 6.000 K care crește de la exterior spre interior. Fotosfera delimitează globul solar care arată ca o sferă luminoasă. Baza atmosferei solare o formează fotosfera - un strat subțire de gaz (cca. 300-400 km), dar care reprezintă și stratul cel mai "adânc" din atmosfera solară care poate fi observat. Prin fotosferă se emană fluxul total de energie, cu alte cuvinte luminozitatea soarelui L. Fenomenele solare care
Fotosferă () [Corola-website/Science/320233_a_321562]
-
Fotosfera delimitează globul solar care arată ca o sferă luminoasă. Baza atmosferei solare o formează fotosfera - un strat subțire de gaz (cca. 300-400 km), dar care reprezintă și stratul cel mai "adânc" din atmosfera solară care poate fi observat. Prin fotosferă se emană fluxul total de energie, cu alte cuvinte luminozitatea soarelui L. Fenomenele solare care apar în fotosferă sunt petele și faculele. Privită cu atenție prin telescop fotosfera nu apare ca o suprafață perfect strălucitoare, ci ca un mozaic format
Fotosferă () [Corola-website/Science/320233_a_321562]
-
subțire de gaz (cca. 300-400 km), dar care reprezintă și stratul cel mai "adânc" din atmosfera solară care poate fi observat. Prin fotosferă se emană fluxul total de energie, cu alte cuvinte luminozitatea soarelui L. Fenomenele solare care apar în fotosferă sunt petele și faculele. Privită cu atenție prin telescop fotosfera nu apare ca o suprafață perfect strălucitoare, ci ca un mozaic format din piese mici de forme diferite, cu dimensiuni între 200 și 2000 km. Durata de viață a fiecărei
Fotosferă () [Corola-website/Science/320233_a_321562]
-
stratul cel mai "adânc" din atmosfera solară care poate fi observat. Prin fotosferă se emană fluxul total de energie, cu alte cuvinte luminozitatea soarelui L. Fenomenele solare care apar în fotosferă sunt petele și faculele. Privită cu atenție prin telescop fotosfera nu apare ca o suprafață perfect strălucitoare, ci ca un mozaic format din piese mici de forme diferite, cu dimensiuni între 200 și 2000 km. Durata de viață a fiecărei celule de mozaic este de 5 - 10 minute, așadar avem
Fotosferă () [Corola-website/Science/320233_a_321562]
-
din piese mici de forme diferite, cu dimensiuni între 200 și 2000 km. Durata de viață a fiecărei celule de mozaic este de 5 - 10 minute, așadar avem de-a face cu un mozaic în continuă mișcare. Aspectul granular al fotosferei a fost comparat cu o "fiertură din orez". Granulația solară, cum se numește această rețea de celule luminoase ale fotosferei, este o manifestare a zonei convective de sub fotosferă. În această zonă energia calorică este transportată prin convecție și transformată în
Fotosferă () [Corola-website/Science/320233_a_321562]
-
mozaic este de 5 - 10 minute, așadar avem de-a face cu un mozaic în continuă mișcare. Aspectul granular al fotosferei a fost comparat cu o "fiertură din orez". Granulația solară, cum se numește această rețea de celule luminoase ale fotosferei, este o manifestare a zonei convective de sub fotosferă. În această zonă energia calorică este transportată prin convecție și transformată în energie mecanică. Volume mai mici de gaze (celule convective) se ridică și apar la suprafață în fotosferă ca niște granule
Fotosferă () [Corola-website/Science/320233_a_321562]
-
de-a face cu un mozaic în continuă mișcare. Aspectul granular al fotosferei a fost comparat cu o "fiertură din orez". Granulația solară, cum se numește această rețea de celule luminoase ale fotosferei, este o manifestare a zonei convective de sub fotosferă. În această zonă energia calorică este transportată prin convecție și transformată în energie mecanică. Volume mai mici de gaze (celule convective) se ridică și apar la suprafață în fotosferă ca niște granule luminoase; risipindu-și energia în fotosferă, răcindu-se
Fotosferă () [Corola-website/Science/320233_a_321562]
-
celule luminoase ale fotosferei, este o manifestare a zonei convective de sub fotosferă. În această zonă energia calorică este transportată prin convecție și transformată în energie mecanică. Volume mai mici de gaze (celule convective) se ridică și apar la suprafață în fotosferă ca niște granule luminoase; risipindu-și energia în fotosferă, răcindu-se gazul coboară din nou, lăsând locul altor celule fierbinți să se ridice. Ca rezultat al acestei continue mișcări în sus și jos a celulelor apare rețeaua de mozaic formată
Fotosferă () [Corola-website/Science/320233_a_321562]
-
convective de sub fotosferă. În această zonă energia calorică este transportată prin convecție și transformată în energie mecanică. Volume mai mici de gaze (celule convective) se ridică și apar la suprafață în fotosferă ca niște granule luminoase; risipindu-și energia în fotosferă, răcindu-se gazul coboară din nou, lăsând locul altor celule fierbinți să se ridice. Ca rezultat al acestei continue mișcări în sus și jos a celulelor apare rețeaua de mozaic formată din elemente separate de spații întunecate. Petele solare și
Fotosferă () [Corola-website/Science/320233_a_321562]
-
km. Adesea petele formează grupuri care se transformă în perechi de pete până dispar. Formarea petelor se atribuie unor fenomene legate de câmpurile magnetice și rotația diferențiată a Soarelui. În urma câmpurilor magnetice, temperatura petelor este mai mică decât cea a fotosferei (deoarece câmpurile magnetice intense se opun transportului energiei spre exterior). Petele dispar după cca. trei săptămâni terestre. Fenomenul cel mai important este periodicitatea numărului petelor, având perioada medie de 11 ani. Petele sunt înzestrate cu un câmp magnetic puternic. Faculele
Fotosferă () [Corola-website/Science/320233_a_321562]
-
km. Adesea petele formează grupuri care se transformă în perechi de pete până dispar. Formarea petelor se atribuie unor fenomene legate de câmpurile magnetice și rotația diferențiată a Soarelui. În urma câmpurilor magnetice, temperatura petelor este mai mică decât cea a fotosferei (deoarece câmpurile magnetice intense se opun transportului energiei spre exterior). Petele dispar după cca. trei săptămâni terestre. Fenomenul cel mai important este periodicitatea numărului petelor, având perioada medie de 11 ani. Petele sunt înzestrate cu un câmp magnetic puternic. Faculele
Pată solară () [Corola-website/Science/320236_a_321565]
-
Cromosfera solară (literal "sferă colorată") este un strat din atmosfera Soarelui, chiar deasupra fotosferei și sub coroana solară. Cromosfera are o grosime de cca. 10.000 km și o temperatură care crește spre exterior, de la 4.500 K la 20.000 K. În comparație, fotosfera are o grosime de câteva sute de kilometri și
Cromosferă () [Corola-website/Science/320232_a_321561]
-
colorată") este un strat din atmosfera Soarelui, chiar deasupra fotosferei și sub coroana solară. Cromosfera are o grosime de cca. 10.000 km și o temperatură care crește spre exterior, de la 4.500 K la 20.000 K. În comparație, fotosfera are o grosime de câteva sute de kilometri și temperaturi de 6.000 K, iar coroana solară se întinde în jurul cromosferei cu o grosime de sute de mii de kilometri sau mai mult și are o temperatură paradoxală de un
Cromosferă () [Corola-website/Science/320232_a_321561]
-
s-a obținut structura cromosferei și mai ales profilul temperaturii și densității materiei. Densitatea scade mult cu înălțimea, în timp ce temperatura crește. Temperatura efectivă a soarelui este de 5.770 K în imediata apropiere a suprafeței Soarelui. La marginea superioară a fotosferei temperatura scade la 5.000 K și continuă să scadă în primele sute de kilometri în cromosferă, când atinge un minim de cca. 4.000 km. După acest minim temperatura solară crește încet de la 10.000 la 50.000 K
Cromosferă () [Corola-website/Science/320232_a_321561]
-
II) se pot observa formațiunile cromosferei. Dintre acestea se remarcă: Cromosfera este și sediul erupțiilor solare, de unde rezultă și importanța urmăririi sale continue. Studierea cromosferei este deosebit de interesantă prin problemele pe care le pune structura și transportul de energie dintre fotosferă și coroană, cromosfera având rol de intermediar, ca și pentru fenomenele pe care le generează, cel mai important fiind erupția cromosferică. Structura definitorie a cromosferei o constituie o rețea de formații conice mici luminoase (ca o iarbă), spiculele. fiecare con
Cromosferă () [Corola-website/Science/320232_a_321561]
-
plasma să se scurgă printre liniile de forță ale câmpului magnetic local. Noul câmp astfel produs va fi expulzat, sub formă de tuburi magnetice spre suprafața Soarelui, din cauza acțiunii presiunii lui Arhimede și a convecției. Aceste tuburi se găsesc în fotosferă, la marginea celulelor convective, în centrele de activitate și în Soarele calm, după cum sunt localizate fie la frontiera dintre celulele uriașe, fie între supergranule. Termenul de „"Tachoclin"” a fost inventat într-o lucrare de Edward Spiegel și Zahn Jean-Paul în
Zonă convectivă () [Corola-website/Science/320234_a_321563]
-
Supergranulația este un mozaic produs de mișcarea unor celule luminoase și gigantice (supergranule de aproximativ 30.000 km) ale fotosferei (ca o manifestare a zonei convective de sub fotosferă), mișcare orizontală paralelă cu suprafața Soarelui cu viteze de 0,3-4,0 km/s. Supergranula are o durată de viață de aproximativ o zi terestră. Spre comparație granulația solară este produsă de
Supergranulație () [Corola-website/Science/320241_a_321570]