44 matches
-
biotehnologie, inginerie genetică, fiziologie, biochimie și informatică în vederea asigurării progresului genetic continuu la plantele de cultură: cereale; - Crearea de genotipuri superioare privind potențialul și stabilirea producției, rezistentă la factorii nefavorabili biotici și de mediu, adecvate calitativ și cu reacții eficiente fotosintetic și tehnologic; - Producerea materialului semincer și săditor de bază cu însușiri biologice și fitosanitare corespunzătoare standardelor internaționale de calitate și cerințelor cantitative la nivel național; 6.1.1.2. Animale: - Dezvoltarea metodologiei de investigație în genetică cantitativa; - Cercetări de imunogenetica
HOTĂRÎRE Nr. 27 din 27 ianuarie 1994 privind aprobarea Programului naţional de cercetare-dezvoltare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/110072_a_111401]
-
o temperatură a apei de cca. 73șC, un colorit variat în funcție de prezența unor bacterii, alge, oxizi. Algele termale suportă temperaturi de 75șC și au un colorit foarte variat: alb strălucitor, galben, verde, maro, oranj. Multe din terasele colorate conțin microorganisme fotosintetice care creează adevărate covorașe ce acoperă izvoarele fierbinți. Între microorganismele care trăiesc în aceste ape fierbinți se numără și procariotele. Acestea se dezvoltă extrem de rapid în aceste ape . Cercetătorii sunt extrem de interesați în descoperirea tuturor tainelor acestor resurse biologice ascunse
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
de Piatră (stație de trafic). * Cantitatea mare de substanță uscată din frunze nu se corelează, totdeauna cu suprafața necrozată a frunzelor. * Așa după cum specifică și literatura de specialitate, pigmenții asimilatori nu limitează, la plantele analizate, prin cantitatea lor, intensitatea procesului fotosintetic.
Caleidoscop by Bogdan-Dorin Șoltuzu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93354]
-
în condiții cu totul excepționale (BĂLTEANU GH., 1998). III.6.3. LUMINA Lumina este un factor climatic care prin intensitatea sa și prin durata de iluminare are o influență puternică asupra creșterii și dezvoltării năutului (Cicer arietinum L.) prin activitatea fotosintetică. Pe măsură ce fluxul luminos crește procesul fotosintezei devine tot mai activ până la un anumit nivel, dincolo de care, oricât ar crește intensitatea radiației incidente, fotosinteza nu mai progresează (BURNSIDE, 1957; KRISHNAMURTHY L., 1998). Năutul este o plantă de zi lungă, puține forme
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
singura folosită de biosferă În toată istoria sa. Un calcul sumar arată că România primește astfel, În fiecare minut, 5, urmat de 12 zerouri kilocalorii. Plantele, acolo unde sunt, absorb jumătate din energia incidentă, iar din ceea ce absorb pot fixa fotosintetic unul până la 5 procente. Deci, doar cel mult două procente și jumătate din această energie poate fi prelucrată de biosferă, În particular de Viața ce sălășluiește În România, iar asta doar jumătate de an. Cum poate fi valorificată? Făcând agricultură
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
primă, ca de exemplu pentru hârtie. Iar aici, deși vorbesc la modul general, trebuie să-mi văd și bârna din ochi. Adică, cercetarea trebuie angajată, și evident finanțată, și pentru a identifica acele plante, pe cât posibil anuale și cu randament fotosintetic bun, ce conțin o celuloză competitivă pentru obținerea hârtiei, ori o biomasă competitivă drept combustibil, a optimiza deci un gen de biotehnologie. În ambele utilizări ale acelei recolte protejăm pădurea, bună și la altceva, ca sursă de hrană chiar - și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
1% prin inhalare. Aproximativ 80% din vaporii de mercur inhalați sunt absorbiți prin intermediul sistemului respirator, fiind apoi distribuit prin sistemul circulator în tot corpul. În urma unor experimente asupra cloroplastelor, s-a demonstrat că ionul metalic induce peroxidarea lipidelor, pierderea pigmenților fotosintetici și degradează proteinele; cu toate că mercurul în stare elementara este oxidat rapid în mercur (II) în interiorul eritrocitelor (care prezintă o afinitate mare pentru substanța în cauză), o mare parte din acest element chimic absorbit pe cale pulmonară ajunge la creier și pătrunde
Mercur (element) () [Corola-website/Science/301013_a_302342]
-
filamente. Fiecare celulă din aceste forme „multicelulare” este identică cu cealaltă. Astfel, reproducerea este asexuată. De cele mai multe ori, aceasta constă în formarea celulelor în cadrul filamentelor în urma procesului de diviziune celulară. Algele verzi desemnează un grup de alge a căror pigmenți fotosintetici principali sunt clorofila, "a" și "b", și pigmenți xantofili și carotenici. Unele alge verzi, Streptophyta, sunt originea plantelor terestre; această ipoteză este confirmată de prezența clorofilei și similarității a diferitelor părți ale plantei și algei, și de studiile filogenetice. Algele
Alge () [Corola-website/Science/306824_a_308153]
-
formând NADPH (o enzimă) și molecule ATP care stochează energia. Oxigenul rezultat în urma reacțiilor chimice este eliberat în atmosferă prin porii frunzelor. Ciclul Calvin (descoperit de Melvin Calvin) reprezintă o serie de reacții biochimice, care au loc în stroma organismelor fotosintetice, în timpul fazei de întuneric. În cadrul acestui proces, energia cinetică a fotonilor este transformată în energie chimică de legătură. NADPH și ATP sunt compușii care conduc la cel de al doilea stadiu al fotosintezei (sau ciclul Calvin). În acest stadiu, glucoza
Fotosinteză () [Corola-website/Science/303166_a_304495]
-
un mod de selecționare a speciilor rezistente. Astfel, principalii poluanți întâlniți sunt: dioxidul de sulf, derivații fluorului, oxizii de azot, ozonul și numeroase alte substanțe produse de diferite industrii, ca acidul clorhidric, pulberile, monoxidul de carbon. Ei limitează suprafața activă fotosintetic a frunzelor. Lumina in fotosinteză joacă un rol foarte important. Ozonul și oxidanții sunt poluanți fotochimici care se formează sub acțiunea radiațiilor luminoase (în special UV) asupra unui amestec de poluanți de tipul SO2, NOx și hidrocarburi nesaturate. Ei sunt
Fotosinteză () [Corola-website/Science/303166_a_304495]
-
grup diversificat, în care intră algele propriu-zise — verzi, roșii și brune — și algele aurii — diatomeele. (A se observa că algele albastre-verzi nu sunt trecute în Regnul Protista deoarece sunt procariote.) Algele verzi desemnează un grup de alge a căror pigmenți fotosintetici principali sunt clorofila, "a" și "b", și pigmenți xantofili și carotenici. Unele alge verzi, Streptophyta, sunt originea plantelor terestre; această ipoteză este confirmată de prezența clorofilei și similarității a diferitelor părți ale plantei și algei, și de studiile filogenetice. Algele
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
șoaldină), specie perenă, sporadică de la cîmpie pînă în etajul fagului, crește pe stînci, ziduri, nisipuri. Folosită în medicina populară ca emetic, febrifug, antiepileptic și în scorbut (aplicații locale pe gingii). Aici sunt încadrate unele familii de plante cu nutriție mixtă (fotosintetică și în același timp heterotrofă, carnivoră). Descompun corpul unor insecte mici și astfel asimilează azotul, iar pentru acest fapt și-au transformat frunzele în capcane pentru prinderea și digerarea animalelor mici. Specii acvatice și terestre, autohtone și exotice, care cresc
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
în sulf, lucru cu consecințe incredibil de îngrozitoare: o schimbare globală a conținutului gazelor atmosferice, însoțită de o scădere a temperaturii, ploi acide (conținând mai ales acid sulfuric) și incendii extinse pe toată planeta. Primele specii lovite au fost cele fotosintetice, în absența luminii solare. Cum aceste organisme se află la baza piramidei trofice, au urmat imediat animalele a căror sursă de hrană erau acestea. Exemplarele mari au fost dezavantajate când hrana s-a împuținat. În mări organismele de pe fundul apei
Cretacic () [Corola-website/Science/304552_a_305881]
-
de vasele conducătoare lemnoase. Ajuns la nivelul frunzelor, excesul de apă este eliminat. Suprafață mare de contact cu atmosfera, stomatele numeroase (mai ales pe epiderma inferioară), mezofilul bogat în cloroplaste și spațiile intercelulare din țesutul lacunar contibuie la o activitate fotosintetica ridicată și, deci, la o transpirație intensă. Transpirația determina absorbția pasivă a apei cu substanțele minerale, asigură circulația ascendentă a acesteia, precum și turgescenta normală a tuturor celulelor și menține constantă temperatura organismului vegetal. În procesul de transpirație, apa este eliminată
Frunză () [Corola-website/Science/305192_a_306521]
-
formează de obicei din apă în timpul fotosintezei, utilizându-se energia solară. De asemenea, este produs și în troposferă prin fotoliza ozonului realizată de lumină de lungimi de undă scurte, și de către sistemul imunitar, ca sursă de oxigen activ. În organismele fotosintetice -și posibil și în animale-, carotenoidele joacă un rol major în absorbția energiei de la oxigenul singlet și în conversia sa în starea fundamentală înainte să poată cauza posibile daune în țesuturi. Oxigenul care este răspândit în natură este compus din
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
ridicate, pe când altele sunt mai scăzute, sugerând că oceanele produc circa 45% din oxigenul din atmosfera Pământului, anual. O formulă simplificată și cuprinzătoare pentru fotosinteză este: sau, mai simplu Evoluția fotolitică a oxigenului are loc în membranele tilacoide ale organismelor fotosintetice, având nevoie de energia a 4 fotoni. Mulți pași sunt necesari, dar rezultatul este formarea unui gradient de protoni de-a lungul membranei tilacoide, care e folosit la sintetizarea ATP-ului prin fotofosforilație. -ul rămas după oxidarea moleculei de apă
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
artere, țesuturi periferice și sistem de vene, respectiv. Presiunea parțială e presiunea pe care oxigenul ar fi avut-o dacă ar fi ocupat volumul respectiv, singur. Oxigenul liber a fost aproape de negăsit în atmosfera Pământului înainte ca archaea și bacteriile fotosintetice să evolueze, probabil cu 3,5 miliarde de ani în urmă. Oxigenul liber a apărut în cantități considerabile în timpul paleoproterozoic-ului (acum 3 - 2,3 miliarde de ani). Pentru primele miliarde de ani, orice oxigen liber produs de aceste organisme se
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
cât și proteinele precum feredoxinele, citocromii "c" și citocromii "c" pot juca rolurile de donatori și acceptori de electroni pentru hidrogenaze. Hidrogenazele se găsesc într-o mare varietate de bacterii arhaice și bacterii generatoare de metan, reducătoare de sulfat, bacterii fotosintetice, bacterii fermentative și bacterii care fixează azotul. Hidrogenazele permit unor bacterii să folosească hidrogenul gazos ca sursă de energie. Există dovezi că primele celule eucariote au rezultat dintr-o relație simbiotică între arhebacterii anaerobe eubacterii. Arhebacteriile anaerobe utilizează hidrogenul generat
Hidrogenază () [Corola-website/Science/329902_a_331231]
-
de pe Pământ. Până în anul 2011 erau cunoscute șase căi prin care se poate fixa carbonul în mod autotrof. Ciclul Calvin fixează carbonul în cloroplastele plantelor, algelor și în bacteria alga albastră verde. Ciclul Calvin este de asemenea prezent în bacteria fotosintetică purpurie.
Fixarea carbonului () [Corola-website/Science/334369_a_335698]