72 matches
-
raiul, Irina e destoinică precum vulturițele, „Cotnari” e îmbietor ca parfumul mierei, Irina are ochi blânzi ca o căprioară, „Cotnari” e șuvoi de aur fluid, Irina are deget de inel, frunte de coroniță, mijloc de brațe, „Cotnari” e mir de frăguță, Irina e dragă, „Cotnari” e irezistibil, Irina și „Cotnari” sunt ușa și scara gândului asaltat spre trăirea măcar a câte unei fărâme de viață dulce, măcar câteodată, cu gând vrăjit și buze înmiresmate! Vinul „Cotnari”, la Irina e acasă la
LA IRINA, „COTNARIUL” E PRIETEN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364754_a_366083]
-
grădiniicare-a închis ochii străinidoar cameramanul strigăsă fie lăsat în pacen-are cum filmacântecul palmelorcare ating infinitulatunci când îmi naufragieziprintre mângâieri un fir de sânziană îmi atinge glezna apoi brațele apoi părul revărsat necuviincios peste gândul frumos al ierbii cu surâs de frăguțe un nor alăptează alb cerul uscat de-atâta lumină mă respiri înălțare în adâncuri de-o viață nesătul cu bucuria vinovată cât furtul unui pumn de cireșe apoi cerul pleacă mai departe vei fi aici și mâine gustul de miere
ALB GUSTUL DE MIERE AL IERBII de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344472_a_345801]
-
Acasă > Strofe > Introspecție > ACASĂ Autor: Eleonora Stoicescu Publicat în: Ediția nr. 1634 din 22 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Mă cheamă vară acasă, Cu ochi de mure răscoapte, mustind, Cu gust de frăguțe pe buze, La urechi cu cireșe pietroase, Cu chip de floarea-soarelui râzând ștrengărește, Cu glas de domnită bucălata și bălaie, În părul căreia sălășluiesc basmele copilăriei mele, Scrijelite pe petale de maci sângerii, Prinși în cununa-i de regina a
ACASA de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365889_a_367218]
-
Vara! Hai să ne răcorim, nu vezi ce cald este... - Nu știu să înot! Și nici n-am chef, răspunse mâhnită fetița. - Unde sunt florile din poieniță? - Cum, unde? Au plecat odată cu Primăvara. Privește, au înflorit lăcrămioarele, s-au copt frăguțele și zmeura. Hai, gustă! Vara îi întinse un coșuleț cu tot felul de fructe, aromate și dulci. Așezându-se la umbră, fetița mâncă pe săturate. - Acum mi-e sete! Vreau apă! Unde ești? Dar Vara dispăruse precum apăruse, pe nesimțite
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
Traian, Împăratul romanilor, ar fi dorit-o de soție. Cine o vedea cu părul bălai împletit în cosițele ce-i atârnau pe spate, cu ochii precum seninul cerului, cu obrazul alb ca marmura și cu buzele roșii cu miresme de frăguțe, rămânea înmărmurit de frumusețea ei. Fata locuia într-o colibă la poalele muntelui, și avea o turmă de mioare pe care o ducea zilnic la păscut în poienile cu iarbă fragedă. Într-una din zile, vrăjită de culorile delicate ale
LEGENDA LUI DRAGOBETE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352049_a_353378]
-
aba, ce o turteam cu un pumn, ca să beau apa rece ca gheața și dulce ca mierea, a izvoarelor ce se nasc chiar din vârful muntelui. Mă zbenguiam toată ziua prin golurile alpine, cu buzele roș-vinete de zmeură, afine, și frăguțele care le înșiram pe un pai, ce muntele mi le dăruia bucuros, apoi adormeam cu capul pe drobul cu sare, de unde lingeam împreună cu oile, sau mă întindeam pe mușchiul de turbă, moale, și între tufele de bujor de munte ce
FIUL PĂMÂNTULUI- CONTINUARE. de ARON SANDRU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370742_a_372071]
-
firul legendei să se depene pe cărarea plină de zăpadă de sub care nu se vedea nici urmă de fragi. De frig, de oboseală și mai ales temătoare de ce avea să-i facă soacra dacă nu avea să se întoarcă cu frăguțele, fata începu să plângă în hohote. Atunci, lângă ea apăru un spiriduș drăgălaș, care îi spuse că se numea Mărțișor și că venise de îndată ce o auzise plângând, pentru a afla ce necaz mare o făcuse să umple pădurea cu plânsetele
LEGENDELE MĂRŢIŞORULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353192_a_354521]
-
o auzise plângând, pentru a afla ce necaz mare o făcuse să umple pădurea cu plânsetele ei. Auzind despre ce era vorba, Mărțișor o liniști pe fată și îi promise că, dacă va mai merge puțin prin pădure va găsi frăguțe. - Mama, nu vreau să se termine trist! Nu poți face legenda să se schimbe? Nu vreau ca fata aceasta bună și harnică și frumoasă să se dezbrace pe drum și să înghețe. Te roooog!!! - Bine! Atunci, fata mai făcu câțiva
LEGENDELE MĂRŢIŞORULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353192_a_354521]
-
se dezbrace pe drum și să înghețe. Te roooog!!! - Bine! Atunci, fata mai făcu câțiva pași, și, așa cum îi spusese Mărțișor, într-o poieniță luminată de câteva raze de soare, găsi un loc în care se topise zăpada, unde câteva frăguțe se înroșeau vesele, chiar în fața ei. Mulțumi în gând spiridușului Mărțișor și se întoarse acasă, fără teamă. Îți dai seama ce ochi a făcut baba când a văzut frăguțele aduse de fată. Fetița râde, bătând veselă din palme. - Acum să
LEGENDELE MĂRŢIŞORULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353192_a_354521]
-
soare, găsi un loc în care se topise zăpada, unde câteva frăguțe se înroșeau vesele, chiar în fața ei. Mulțumi în gând spiridușului Mărțișor și se întoarse acasă, fără teamă. Îți dai seama ce ochi a făcut baba când a văzut frăguțele aduse de fată. Fetița râde, bătând veselă din palme. - Acum să o pedepsim pentru răutate pe baba Dochia! Dorințele copiilor sunt legi pentru părinți, așa că, nu-mi rămâne decât să scormonesc printre variantele legendelor după un final pe măsura solicitării
LEGENDELE MĂRŢIŞORULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353192_a_354521]
-
unul și apoi, încă unul, până ce nu mai rămase decât în cămașă atunci când ajunse în poienița luminată de soare. Mărțișor o aștepta, ca și când ar fi știut că Baba Dochia avea să vină. De îndată ce o văzu pe femeie aplecându-se după frăguțe, spiridușul dispăru, iar odată cu el, se făcu nevăzut și soarele. Începu să bată un vânt înghețat care viscolea ninsoarea bogată, iar Baba Dochia, dezbrăcată, îngheță pe loc și se transformă într-o stană uriașă de piatră. - Așa îi trebuie! - Când
LEGENDELE MĂRŢIŞORULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353192_a_354521]
-
stârnindu-i stări din ce în ce mai excitante. Trăgând-o de umeri spre el, Condurache își uni din nou buzele cu ale fetei. Emanuela gemu ușor și semnificativ, lăsându-se pe spate, pradă simțurilor. Excitat, bărbatul își continuă incursiunea geografică, sărutând cele două frăguțe cu mugurașii întăriți de dorință. Limba lui crea mici cerculețe pe gâtul fetei, iar eleva își simți peștera din ce în ce mai umedă... - “Cum se vede și aici îi sunt o bună elevă”, își spuse ea, fluturându-și genele conturate cu un strat
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
poezia acestei sfârșit de zi prin gesturi necugetate. Acest avertisment nu-i veni la îndemână croitorului care se și vedea în lumea Paradisului. Doar nu l-a invitat fata în mijlocul, pădurii să culeagă fragi, ci să-i culeagă el dulceața frăguței sale. - Nu știu la ce te referi când îmi transmiți acest avertisment. - Nimic deosebit, așa în general când mă refer la încredere și sinceritatea sentimentelor noastre. Costi, fii sincer cu mine, mă iubești cu adevărat? - Te îndoiești de asta? Cum
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN, CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359925_a_361254]
-
chema Pândele. Din zori și până-n seară bătea pădurile în căutarea celor de-ale gurii. Pândele era un urs bun. Niciodată nu făcuse nici un râu altor animale, nici macar celor în două picioare. Hrană lui de bază erau fructele de pădure: frăguțe, zmeura, pere și mere pădurețe, ghinda și rădăcini. Pentru bunătatea lui, primea, din când în când, de coanele albine câte un fagure de miere. Pândele era prieten chiar și cu Dalila, vulpea cea hoțomana, tot încercând să o facă să
POVESTE DIN MUNŢII CARPAŢI (ROMÂNĂ, ENGLISH, MAGYAR, DEUTSCH) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342291_a_343620]
-
și-au ajung la parchetul tăiat din pădure unde erau fragi. S-au pus pe cules. Era o bogăție de fragi, mari, roși, o bunătate. Bunica culegea câte o cană, pe când Ionuț câte o mână; el mai mult mânca. Aveau frăguțele un gust minunat. Dar îi spuse bunica să nu mănânce prea mulți fragi, să nu-i fie rău. Cam spre prânz, bunica își aduse aminte că acasă o așteapta vițelul de adăpat, dar și cloșca cu puii. Așa că lăsară fragii
CU BUNICA LA FRAGI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379963_a_381292]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > LACRIMI ASCUNSE Autor: Nastasica Popa Publicat în: Ediția nr. 1985 din 07 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Lacrimi ascunse Atunci când ochii mei i-alinți Și trupu-mi arde-ncet, mocnit, Frăguța buzelor fierbinți Mi-ațâță focul izbucnit, Când din iubire mi-ai promis Altar înalt până la stele, Făcând cu ele-un compromis S-alungi din mine gânduri rele, Tu, du-mă în eternitate, Mă poartă în eter de vise, Și fă
LACRIMI ASCUNSE de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379345_a_380674]
-
ouăle de găină în spuza fierbinte a focului, cum se coace la jar știuletele de porumb ori dovleacul și multe, multe altele despre care noua mea gașcă nici nu auziseră. Ce știau ei despre fructele de cătină, despre porumbe, despre frăguțe și celelalte fructe de pădure ori nucile verzi care ne colorau buzele și palmele culegându-le de zor pentru a nu pierde din vedere animalele pe care le aveam în grijă și care oricând puteau să cadă victime vreunui urs
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
imi dăruiți atâta rod și bucurie! Natură mă uimește iarăși cu frumusețea ei,... XVIII. ACASĂ, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1634 din 22 iunie 2015. Mă cheamă vară acasă, Cu ochi de mure răscoapte, mustind, Cu gust de frăguțe pe buze, La urechi cu cireșe pietroase, Cu chip de floarea-soarelui râzând ștrengărește, Cu glas de domnită bucălata și bălaie, În părul căreia sălășluiesc basmele copilăriei mele, Scrijelite pe petale de maci sângerii, Prinși în cununa-i de regina a
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
oprindu-mi alergarea neobosita. Mă cheamă vântul ștrengar, Ce-mi fredonează cântarea vieții Și-a locurilor ce-am lăsat. Mă cheamă părinții, S-ajung ... Citește mai mult Mă cheamă vară acasă,Cu ochi de mure răscoapte, mustind,Cu gust de frăguțe pe buze,La urechi cu cireșe pietroase,Cu chip de floarea-soarelui râzând ștrengărește,Cu glas de domnită bucălata și bălaie, În părul căreia sălășluiesc basmele copilăriei mele,Scrijelite pe petale de maci sângerii,Prinși în cununa-i de regina a
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > UMBRA Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1616 din 04 iunie 2015 Toate Articolele Autorului umbra Pridvor străbun, pridvor lumină, Printre păduri adânci de fag, Printre frăguți, printre sulfină, Privesc la codrul meu cu drag. Treceau doar ape curgătoare, Prin nopți cu stele și cu lună, Cu vraja lor adormitoare, Dar astăzi cornul nu mai sună... Pe un covor cu iarbă verde Ascult doar doina din caval
UMBRA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374831_a_376160]
-
Împăratul romanilor, ar fi dorit-o de soție. Cine o vedea cu părul bălai împletit în două cozi ce-i atârnau pe spate, cu ochii precum seninul cerului, cu obrazul alb ca marmura și cu buzele roșii cu miresme de frăguțe, rămânea înmărmurit de frumusețea ei. Fata locuia într-o colibă la poalele muntelui, și avea o turmă de mioare pe care o ducea, zilnic, la păscut, în poienile cu iarbă fragedă. Într-una din zile, vrăjită de culorile delicate ale
LEGENDA LUI DRAGOBETE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346835_a_348164]
-
goană vreo fiară care ar fi putut să ne atace. Și cu tot alaiul poposeam în cele din urmă pe muchea Fâcâienii ori mai sus unde erau parcele imense binecuvântate de Dumnezeu care abundau de zmeură, mure imense și zemoase, frăguțe, măceșe, porumbe, merișoare și fructe de cătină cu acreala cărora ne strepezeam dinții. Dacă s-ar fi nimerit vreun urs prin acele rugării precis că ar fi întins-o de frică fiind alarmat de teama vandalilor care se apropiau. Rare
CINEGETICA de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376888_a_378217]
-
Și s-a dus dracului concediul meu. Ce bine m-aș fi odihnit pe plaja însorită din Palm Beach ! Doamne, ce ghinion ! Mama lor de prostănaci ... Tânăra femeie ieși în grabă. Directorul se răzgândi și se întoarse către ușa capitonată. - Frăguța ! urlă el. Secretara reveni, își aranjă fustița scurtă care făcuse o cută deasupra genunchiului stâng și gunguri suav: - Da șefu’ ! - Dăm și noi un comunicat, spuse ceva mai calm directorul exploatării miniere. Scrie : datorită incompetenței celor trei gazatori, le dăm
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
Literatura > Copii > LUIȚUIUȘ Autor: Cornelia Neaga Publicat în: Ediția nr. 2340 din 28 mai 2017 Toate Articolele Autorului LUIȚUIUȘ -în grai- Sub cireșul de la drum Umbra-i deasă, răcoroasă Mi-a făcut tata-bătrân Luițuiuș* din doscă groasă! La grumaz purtam frăguțe Înșirate pe-un păiuș Cireși roșii-n urechiuțe... Râdeam tare-n luițuiuș! Din barșon* aveam rochița Mânecuța-era bufantă Cu baretă, săndăluța Eram fată interesantă! Sus, mai sus, până-n frunziș Și la vale și iar... suuus! -Draga tati, n-amețiș”? -Num-o țără
LUIȚUIUȘ de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375817_a_377146]
-
-l ca într-un cuibar de liniște și pace, nucii cei bătrâni de pe Coastă, pomiștea popii cu merii cei văratici și perele zemoase și dulci ca un sărut de fetișcană, care cu parfumul lor îmbietor mă îndemnau la păcatul furăciunii, frăguțele din Continit ce-și împleteau aroma lor suavă, vaporoasă cu cea a cimbrișorului veșnic verde, toată mura cea neagră odihnind în soare pe maluri de Târnavă, pepenii burduhănoși din grădinile vecinilor, iar la sfârșit de an, pruna și gutuia îmbrumatelor
PIERDUTA LUME de MIRCEA DORIN ISTRATE în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374745_a_376074]