953 matches
-
am Ca tine, mamă, mai iubită! Citește mai mult Dă-mi mâna ta neobosităSă-i pun sărutul meu în palmă! Ca tine mai sfântă, mamă,Nu-i alta-n lume, mai iubită! Ca ochii tăi cei plânși mereu,Ca gândul frământat ce- așteptă,Ca fruntea ta mai înțeleaptăîn astă lume nu știu eu! Nici mâini mai blânde când mângâie! Nici glas mai dulce în dojană,În lume nu mai este, mamă! Mulți ani la fel să îți rămâie!Dă - mi tâmpla
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
captivă într-o imagine a iubirii stăpână peste morgane cu umbra-n asfințire răstorn o ultimă sclipire de albastru peste ea pasărea albă pasărea pasăre suflet să n-o inspire pământul mai simte încă amețeala azurului prin aripi cu amintiri frământate atâta de puțin a mai rămas din zare ... Citește mai mult Când ochiul își suie oglinda către ceram să te așez acolounde soarele se deșiră în searăși noaptea-și învolbură lianelepeste ultima amintireînchis cu văzduhul în pieptai să asculți trecutulcum
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
lui perioadă, să se apropie de spiritualitatea creștină și de lumea eclezială, fondul său rămîne unul senzorial și panteist, devoțiunea sa manifestîndu-se mai mult printr-o enormă vitalitate afirmativă decît prin conceptualizări și transcripții teologale. Pozitivist și dionisiac, lucid și frămîntat de romantisme, ludic și îngîndurat, proaspăt pînă la spontaneitate și animat de rigori administrative, Bernea putea să facă orice, cu aceeași autenticitate și cu o egală energie. Insurgent cu exuberanță, în tinerețe, conceptualist mai apoi, fără a fi, însă, și
Horia Bernea, un arhitect al contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10281_a_11606]
-
Livedea aș vrea să mă mut cu copiii și caprele și câinii mei, să stau într-o casă ca a țaței Voica și să mă gândesc cât s-a schimbat lumea, țara și peizajul gospodăresc, în numai câțiva ani. Omagii frământatului socotitor Socrate Ene, care ne-a delectat o dimineață cu teafăra d-sale personalitate - și noroc! Tudor Arghezi. 25 octombrie 1954”. ...Am revenit nu demult la Livedea, cu intenția de a-i ruga pe noii mai-mari ai locului să ofere
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
I. Paul, Alexandru Dima, Eugeniu Speranția, Liviu Rusu, Lucian Blaga, D.D. Roșca, Radu Stanca. Prin toate aceste referiri, Mircea Muthu reconstituie un secol de istorie culturală transilvană, de la jumătatea secolului al XIX-lea până la jumătatea secolului trecut. Este o lume frământată și agitată, reconstituită cam de pe vremea când idealistul pașoptist Avram Iancu - acela care era dăruit de români, la 24 de ani, cu titlul suprem de „crai” - refuza întâlnirea cu împăratul hoț și cu medalia acestuia, până la catastrofa de după Al Doilea
La aniversară: Mircea Muthu, transilvanul by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/2814_a_4139]
-
drumurilor l Condiții de iarnă De la Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara am fost informați că toate drumurile naționale din zonă sunt deschise traficului. Partea carosabilă era - vineri, 30 ianuarie, ora 12,00 - acoperită cu un strat de zăpadă frământată, gros de 3 cm. Se acționa cu utilaje de deszăpezire și materiale antiderapante. Rămân în continuare închise circulației rutiere următoarele sectoare de drumuri naționale: DN7A, între Vidra și Popasul turistic Groapa Seacă; DN66A, între Câmpu lui Neag și limita județului
Agenda2004-5-04-gen8 () [Corola-journal/Journalistic/282014_a_283343]
-
unora în: ,, Pe pământ, eu sunt și Dumnezeul meu și-al vostru’’, și neîncrederea mea în mai nimic, m-am întors în mine și m-am revăzut pulberea, din cine mai știe ce colț de univers, culeasă, frământată de Creator. Frământată și re-frământată pănă ce am văzut lumina zilei, în primordii, eu, om. Ce ziceți voi e așa ușor să frămânți un pumn de pulbere până ce te obții pe tine, din praf, om, adică „om după chipul și asemănarea ta”? Cu
Scrisoare către niciunde, dintr-o lume doar cu lacrimi şi bani. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/95_a_372]
-
mare scofală să pui materia primă într-o piuă” - ar sări ei - ,,să torni apă, să mesteci până ce se obține ceva vâscos, apoi fie, îl iei la modelat, fie îl pisezi până ce praful spune tot. și ca să scape de atâta frământat, singur ar lua chipul de om... Palavre de trei parale. Bazaconii! și încă de care, dacă te gândești numai la simplul fapt că în cel de tine obținut nu e nici suflet, nici sentiment, nici... Ori noi, ăștia, făcuți, dincolo de
Scrisoare către niciunde, dintr-o lume doar cu lacrimi şi bani. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/95_a_372]
-
a cucerit locandele bucureștene, făcându-și loc și la masa celor „cu gusturi fine”. Ne lasă gura apă gândindu-ne la o roată de mămăligă, ca șofranul, în aburii căreia „se aruncă” fără economie telemea albă de putină și caș frământat și afumat în scoarță de brad, cum se pomenește pe la Rucăr și Bran. Ne amintim de praznicul îndârjit pe care visează să-l găsească eroii din „Țiganiada”, jucăreaua literar-comică a lui Budai Deleanu, scrisă la 1800, unde „Râuri de lapte
Agenda2005-02-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283259_a_284588]
-
dar Maria din Magdala/ mult îți va ierta căci mult o ai iubit - /greu atîrnă gurii tale/ Timpul - lacătul impudic/ roșie gura ta îndură centura/ castității" (Agamemnon șRimayaț). Nu mai puțin compozit în încleștarea sa de antinomii, în decurgerea sa frămîntată, antrenînd o diversitate de ipostaze morale care ating Destinul, Nimicu, Nemurirea, ni se înfățișează universul interior propriu-zis al poetului. E un etalon al vieții care se îndărătnicește a se perpetua, al cosmosului care, tulburat prin fenomenul individuației, dorește a se
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
mediteranean nu se risipește visător, ci amestecă obiectele, le malaxează, ordonează resturile lor cu voluptatea sado-masochistă a unei ordini antinaturale. Nu risipirea, difuziunea delicată a eului dat îl interesează, ci restructurarea, care, deformînd și descompunînd datele realului, conferă acestui eu frămîntat șansa unei oglindiri inedite. Că într-o oglindă concava sau convexa, el se poate contemplă prin "spargerea" nu doar a ordinii naturale, ci și a propriei sale ordini. Miron Kiropol e un bard de tip rimbaldian. Construcția să e o
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
către ultimele ramuri.// Rană făcută de săgeată/ Sfărîmă-te în mine/ Peste oglinzi că hrană din Treime/ Cînd totul freamătă și lumile se rup/ De malurile altădată calde/ Cu spumă zeițelor pe degete.// Prin întuneric umblă cu bîlbîiri pe ochi/ Sunetul frămîntat al unei crizanteme./ E mască mea, dublura ce ma teme/ Și sfîrtecă-nflorirea care e somn de rochii.// Iubito, iarăși cu moartea mă adăpostești,/ Pe lînga tihna, în curăția ce o cunoaște spinul? În curăția ce o cunoaște spinul). Că și
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
a unei meditații care a fost a sa în ultimele aproape două decenii. O meditație, cum am incercat sa subliniem, de foarte mare actualitate, provocatoare și incitantă pentru oricine se simte interesat de de azi, într-o perioadă atît de frămîntata, cerînd mereu deslușiri ale viitorului, dorit mai omenesc, ce ne stă în fața: un viitor care nu se poate construi, însă, pe temelii solide, fără o întoarcere curajoasă spre trecutul lăsat în urmă, fără acea memorie vie a tragediilor și erorilor
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
-i distingă trăsăturile, și din cauza întunericului, și a leprei ce i se întindea pe piele, care cădea în fâșii. Și-a dat seama că e un cadavru care se străduia să se facă înțeles: cadavrul părintelui său. S-a trezit frământat, cu o puternică durere de inimă. Și din nou l-a încolțit ideea eșecului. Și cea a trădării spiritului acelui neam din care se trăgea. I s-a făcut rușine de el însuși. Neașteptata hotărâre a lui Bruno când s-
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
este și un excelent cunoscător și comentator al plasticii) și filosofică a felului de a face critică literară românească pe un fundal european, autor al unor romane în care autobiografismul se referă înainte de orice la viața intelectuală, extrem de vie și frământată a autorului/personaj și totodată al unui jurnal care este în sine o operă de creație, sau - ca să-l parafrazez pe autor - o operă care își scrie autorul, îl „face” și îl scrie în același timp, ca o mărturie a
Un jurnal care își scrie autorul by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2454_a_3779]
-
consolare. Ea definește închiderea (totuși?) fericită a unui ciclu de existență, de creație în cele din urmă... Într-un început de septembrie, scriitorul încearcă să fie mai harnic, dar are sentimentul că „nu fac ce am de făcut”. Se împarte, frămîntat, între dorința de a scrie și refuzul de a scrie. Mîna care scrie „s-a lenevit”. Scrisoarea destinată unei tinere necunoscute devine de o gratuitate ridicolă, „un ridicul sfîșietor de trist, sinistru”. Ca și ridicolul sinistru al unui text despre
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
ingerință din domeniul estetic înseamnă a-l condamna la platitudine. Litera fără spirit e moartă, oricît de sprințar ar fi talentul care o mînuiește. Întorcîndu-ne la cei trei romancieri, e uimitor să vezi cum autori cu o viață atît de frămîntată au aspirat în intimitate la găsirea unui liman liniștit. Și chiar dacă în viața nu au avut parte de pace lăuntrică (isihia e pacea dobîndită prin credință și rugăciunea inimii), ei i-au compensat lipsa prin urzirea unor personaje cu rol
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
deci ... În el truditele lui oase Aflară liniștea de veci ; Pe stâncă ce luptă cu vântul Creșteau din cimitir stingheri ; Dar ,oare , e mai cald mormântul Când mai aproape e de cer ?... Ori somnul veșnic fi-va pază De larma frământatei vieți ?... Zadarnic morții nu visează Nici bucurii , și nici tristeți . XVI Prin vinetele spații clare Zbura un înger luminos , De pe pământul șters în zare , Purtând un suflet păcătos ; El, îndoielile , oftatul Le risipea , vorbindu-i blând . Cu lacrimi îi spală
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
Observațiile bonome, dar riguroase, hipnotic somnolente, necruțătoare totodată, "răcoresc" asemeni unei brize mediteraneene. Autorul nu sancționează - dezvăluie. E nevoie de vervă în concentrație pură pentru un asemenea echilibru pe sârmă, sau de un extraordinar temperament, nici vulcanic, nici concesiv - și frământat, și calm în același timp. Prinse în chenarul de rețetă al lui Cum să..., textele propun rezolvări miraculoase (și savuroase!) pentru situații banale dintre cele mai neașteptate. Peste toate, dilemele legate de tehnicile momentului revin mereu în atenție. Opțiunile și
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
nu al devenirii. Dar antitradiționalismul lui C. Noica nu e consecvent. Prea febricitant, prea patetic pentru a nu se vedea legătura lui clară cu "trăirismul" generației sale, filosoful nu apare suficient de "rațional", avînd chiar, stilistic vorbind, un aer neașezat, frămîntat, divulgat printr-o dicție deloc calmă, mai curînd gîfîitoare, de om care urcă în fugă o pantă. Raportarea preliminară la Cioran, într-unul din comentarii, este edificatoare: "De ce noi, românii, etnic vorbind mai omogeni decît germanii, a trebuit să ne
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
Tudor Arghezi - la niște țărani, de sarică și de opinci, neștiutori de nici o carte. Acești oameni, dominînd șesurile cu coasa, și munții cu moțul căciulii, au păstrat o limbă foarte frumoasă peste o mie de ani, și-au păstrat chipul frămîntat, de o tăcută noblețe, și datini intacte". Astăzi, la noi, cu toată știința de carte și urbanizarea forțată, pripită, din ultima jumătate de secol (deloc egală cu civilizația autentică, spornică, îndelung creatoare), ne împiedicăm la orice pas de grohotișul vorbelor
Insomnia cuvintelor by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16310_a_17635]
-
seama recitind un articol al meu mai vechi intitulat "Necrolog pentru secolul XX", în care încercam să scot în evidență cîteva din trăsăturile lui caracteristice, că n-am insistat îndeajuns asupra rolului pe care l-au jucat în acest veac frămîntat pasiunile în jurul unor ideologii cu aparențe adesea pe cît de seducătoare și incitante pe atît de amăgitoare, capabile să prindă în mrejele lor milioane de oameni ajunși practic niște posedați în numele unor adevăruri în cel mai bun caz parțiale, și
Abdicarea inteligențelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16347_a_17672]
-
autobiografice, idei, avataruri, spaime existențiale, impresii și expresii proprii. Ba, în cazuri repetate, chiar și trăsăturile lui fizice: calviția, pungile de sub ochi, dinții neregulați. El este naivul intelectual Citrine ("hahaler al Leziunii de Oroare") din Darul lui Humboldt, el este frămîntatul decan Corde din Iarna Decanului, Chick, acidulatul biograf al lui Ravelstein; el este Herzog, prototipul intelectualului cu depozitele lui de idei filozofice, teologice sau politice, care, testate în momente de criză, se dovedesc inutilizabile; el este septuagenarul Sammler, care se
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
autobiografice, idei, avataruri, spaime existențiale, impresii și expresii proprii. Ba, în cazuri repetate, chiar și trăsăturile lui fizice: calviția, pungile de sub ochi, dinții neregulați. El este naivul intelectual Citrine ("hahaler al Leziunii de Oroare") din Darul lui Humboldt, el este frămîntatul decan Corde din Iarna Decanului, Chick, acidulatul biograf al lui Ravelstein; el este Herzog, prototipul intelectualului cu depozitele lui de idei filozofice, teologice sau politice, care, testate în momente de criză, se dovedesc inutilizabile; el este septuagenarul Sammler, care se
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
păr umede și lungi de pe piept, îmi masa ceafa jucându-se cu părul meu, apăsându-mi capul, nasul, gura de sânii lui. Îmi vorbea tot timpul, nu prea auzeam ce îmi spune pentru că mâinile lui îmi astupau urechile într-un frământat continuu și mai ales pentru că gâfâia de parcă urcase dealul în fugă, nu călare pe motocicletă. Apoi îmi ridică fața spre el și se repezi spre ea cu gura căscată, nu sărutând-o, ci lingînd-o, morfolind-o, umplându-mă cu salivă
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]