37 matches
-
că o vreme am să mă feresc de presă, această componentă al mediei, care cu o acută nocivitate reușește să mi preseze la maximum și ultimii neuroni rămași moștenire de la mama, dar ca un făcut, mă frăsuiesc eu ce mă frăsuiesc, pe ici, pe colo, cu alte chestii și deodată, hop, mă trezesc iar cu presa în fața ochilor. Și uite așa, în loc să scriu în jurnal despre păsărelele, care în satul meu cântau atât de frumos, încât simțeai cum îți crapă plombele
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
pe loc! Somează el pe hoți. Ce vrei, șefu'? Am și eu copii. Hai, scoate mălaiul. Hoții se consultă, adună mînă de la mînă. Trei sute, șefu'. Să moară mama, nu mai avem. De fiecare. Hai, încă trei bătrîne. Hoții gem, se frăsuie și, în final, cedează. Dar, șefu', de acum ăsta este prețu', da? Vedem noi. Nu tu drujbă, nu tu foc de avertisment, pacea domnește peste cetățeni. Anchetele la americani vor decurge cam astfel: De unde ați cumpărat, domnule John, rachetele, dinamita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
i imposibil, asta‑i a doua lui zicală favorită. Omul ăsta e total dus cu pluta, nu‑i sănătos, zice eleva de mai înainte. Rainer, care a povestit tuturor că tatăl și vărul lui conduc cu rândul un Porsche, se frăsuie iritat într‑un colț. De ce să nu poți să te anihilezi până nu mai rămâne în urma ta decât un pic de aer cald? Ar trebui să te sinucizi. Totuși, iat‑o pe Sophie, iar Rainer îi explică foarte pe larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de glas. „Iaca colo așa”...i-am arătat eu locul. „Vai de mine! Chiar deasupra icoanelor!” „Da! Chiar deasupra icoanelor!” am întărit eu. „Uite ce tare ne-o pedepsit Dumnezeu. Nici nu ne putem închina la icoane măcar” - s-o frăsuit fimeia mea și o început să tremure ca varga. „Ce facem?” „Ce să facem? Stăm și noi cu lampa aprinsă toată noaptea și ne-om dumiri mâine dimineață. Altceva ce să facem, dacă nu mă lași să trag cu pușca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
noi te-am cam speriat, dar mai degrabă pune oamenii să descarce sacii, că tebuie să plecăm pe la casele noastre - l-a luat din scurt moș Dumitru. Evreul nu se putea ogoi. Si-a luat un martor imaginar și se frăsuia ca o babă: Uite matale cu ce oameni am eu a face...Te minunezi de ei cât îs de condiționali, dar și cât sunt de nebuni! Matale, jupâne Aizic, te minunezi și noi așteptăm să descarci sacii - l-a zorit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
s-o părut.” N-o trebuit să aștepte multă vreme până când o auzit din nou: „Mamăăă!!! Deschideee!!!” Deschideee!!! Si unde o pornit să bată în ușă de se zguduiau pereții... „Aista-i strigoi, ucigă-l toaca! Ce să fac?” se frăsuia portarul de unul singur, fără să poată face măcar un pas. Glasul strigoiului de dincolo de ușa morgii urla ca în pustiu, iar bătăile în ușă zguduiau pământul...Un câine care îi mai ținea de urât portarului peste noapte o început
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
arhibătuta sintagmă, realmente de o lume cu care mă întîlnesc, fascinat, pentru prima oară. Pentru că sălile acestea celebre sînt, pur și simplu, înțesate acum de exponenții, aș vrea să-i cred exponenți, ai unei societăți românești care, oricît ne-am frăsui în dreapta și-n stînga, renaște spectaculos sub ochii noștri, hipnotic măriți. Spectacol în sine e chiar defilarea acestor oameni tineri, fete și băieți fermecători, cu aer proaspăt, extrem de inspirat și de neuniform îmbrăcați, defilare fastuoasă la intrarea în săli sau
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
brusc altfel: după micile turniruri de vorbe sclipitoare, scurte și discrete inserturi de... de... frăsuieli. Staturi și ținute care, atunci cînd le intru în cabinetele lucind ca niște nave sf, mă intimidează puțin, iată-le acum, în fum de țigară, frăsuindu-se atît de incifrat, pentru mine bizar incifrat, totuși frăsuindu-se ba c-o afecțiune proprie, ba cu alta, încît perplexitatea mea de pacient perpetuu nu-și găsește liniștea decît în gîndul că, totuși, iată, mă aflu între prieteni și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
discrete inserturi de... de... frăsuieli. Staturi și ținute care, atunci cînd le intru în cabinetele lucind ca niște nave sf, mă intimidează puțin, iată-le acum, în fum de țigară, frăsuindu-se atît de incifrat, pentru mine bizar incifrat, totuși frăsuindu-se ba c-o afecțiune proprie, ba cu alta, încît perplexitatea mea de pacient perpetuu nu-și găsește liniștea decît în gîndul că, totuși, iată, mă aflu între prieteni și cunoscuți. Ascultîndu-i, pentru prima dată, pe acești titrați medici frăsuindu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
frăsuindu-se ba c-o afecțiune proprie, ba cu alta, încît perplexitatea mea de pacient perpetuu nu-și găsește liniștea decît în gîndul că, totuși, iată, mă aflu între prieteni și cunoscuți. Ascultîndu-i, pentru prima dată, pe acești titrați medici frăsuindu-se, pacientul din mine se simte brusc paralel și, dacă ar dispune de strictul limbaj argotic al medicinei, ar încerca chiar (insolență!) mici recomandări, sumare prescripții. Clinchetul paharelor însă mă readuce subit în condiția de pacient la locul meu. Cum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Amicul lăcrimează de plăcere. Trece alta. Tot sumară, tot în buiestru, tot cu ochelari negri. Ce spui de dîîînsa!, se-aude iar pedala basului. Trăpașa întoarce capul și mimează un pupic dulce. Lacrimi. Mai schimbăm vorbe, mai bîrfim, ne mai frăsuim. Trece-o pereche. Unsuroși, unsuroși. În dreptul nostru se-opresc, se lipesc și-ncep să-și țocăie buzoaiele ca două capete de intestin, răsfrînte. Amuțim. Cum spusese Valéry? "Ce de copii, dacă privirea ar putea să fecundeze! Cîți morți, dacă ar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Păi, ultimul salon românesc la bienala venețiană a propus chiar vidul, imensul pavilion oferindu-se, fără slip, eventualilor rătăcitori prin hăul său.. Evident, n-ar fi fost o soluie mai fericită umplînd spațiul cu Sălașa, dar, oricum, din moment ce tot ne frăsuim că nu avem audiență internațională, poanta vidului nu rezolvă prea mult. O cinstită simeză cu fotografie pentru că, între provocările de ultimă oră, fotografia ocupă un loc extrem de revendicativ ar fi fost de o mie de ori mai fericită. Dar care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]