38 matches
-
și în timpul "epocii Ceaușescu", principalele formule prin care regimul se adresa populației erau în primul rând instructive, prezentând informațiile ca și cum nu ar fi existat alternative în ceea ce privește interpretarea lor: "oamenii muncii își exprimă convingerea...", "trădătorii...", "poporul nostru își exprimă profunda satisfacție...", "fracționiștii au încălcat...", "este dreptul exclusiv al fiecărui partid...", "...vigilența revoluționară nu constituie un act de conjunctură, ci o normă de conduită...", " Faptul că România este membră a Pactului de la Varșovia nu este de natură să limiteze în vreun fel politica
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
din Iași: Nicolae Ionescu, Andrei Vizanti, frații Ștefan și Alexandru Șendrea, Petre Suciu etc. și care recu noștea de șef pe Nicolae Ionescu, era un partid liberal, cu program libe ral și democrat.27 Dar nu toți liberalii moldoveni erau fracționiști. Mai erau și bucureștiul în 1871 71 27. „Fracțiunea liberă (și nu liberală) și independentă din Iași“ se formase în ultimii ani ai domniei lui Al.I. Cuza, în mediul universitar ieșean, sub influența ideilor democratice și republicane ale lui
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ca arhivar-șef la Ministerul de Externe din 1876 până în 1913, când a fost pensionat. 347. La alegerile care au avut loc în mai-iunie 1871 toate forțele liberale (radicalii în frunte cu Rosetti și Brătianu, moderații Ion Ghica și Kogălniceanu, fracționiștii din Moldova) s-au coalizat pentru a se opune guvernului conservator; cu toate acestea, în Cameră n-au putut pătrunde decât trei liberali radicali, cinci fracționiști în frunte cu Nicolae Ionescu și doi liberali moderați (M. Kogălniceanu și Gh. Vernescu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
forțele liberale (radicalii în frunte cu Rosetti și Brătianu, moderații Ion Ghica și Kogălniceanu, fracționiștii din Moldova) s-au coalizat pentru a se opune guvernului conservator; cu toate acestea, în Cameră n-au putut pătrunde decât trei liberali radicali, cinci fracționiști în frunte cu Nicolae Ionescu și doi liberali moderați (M. Kogălniceanu și Gh. Vernescu), iar în Senat, Ion Ghica, Ion Deșliu, P. Lungeanu. 348. Ca șef al cabinetului liberal venit la putere în decembrie 1870 Ion Ghica se pronunțase împotriva
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
local: un factorcheie în opțiunea conservatoare a juni miștilor este și alianța dintre radicalii munteni și grupul liberal ieșean al Fracțiunii libere și independente. Combinație, deloc oximoronică, de antidinasticism și autohtonism antisemit, concurenți ai lui Maiorescu în spațiul cultural ieșean, fracționiștii sunt cei care intră în mitologia junimistă drept efigie a naționalismului orb și a inculturii agresive. Contra școalei Bărnuțiu este textul programatic în care se poate citi delimitarea maioresciană de invitația politică la barbarie. Pe acest fundal al radicalizării spiritelor
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
singur plătește mai mult decât toate codificațiile publice și pri vate și care este unica bază solidă a ade văratei democrații.<ref id=”1”>Titu Maiorescu, Opere, ed. cit., pp. 498-499. </ref> În această ecuație a moderației, „naționalismul“ profesat de „fracționiști“ este doar un alt nume pentru șovinismul autarhic ce propune, odată cu persecuțiile antisemite, evitarea privirii critice și a deschiderii către autenticul progres. Încurajarea cetățeniei, metamorfozarea supusului în actor al regimului constituțional sunt de neimaginat în absența unei îndrumări spre civilizație
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
lider sovietic, la Plenara din iunie 1957 Dej a vorbit deschis despre marile merite pe care le-a avut Stalin „față de poporul sovietic, față de mișcarea muncitorească mondială”, de „vasta activitate teoretică” a acestuia, de lupta lui împotriva dușmanilor marxism-leninismului, împotriva fracționiștilor și oportuniștilor. Aspectul ideologic era considerat vital în acel moment, numeroasele „inovații” propuse în acest domeniu după moartea lui Stalin și mai ales după Congresul al XX-lea constituind un pericol pentru unitatea lagărului comunist, unitate asigurată și prin păstrarea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
dezvoltării egale și paralele a sectoarelor A și B”. De asemenea, în discuțiile cu Grigore Cotovschi, Leonte Tismăneanu a împărtășit „părerile și calomniile antipartinice ale acestuia” și a interpretat documentele Congresului al XX-lea al P.C.U.S. „în favoarea reabilitării grupului antipartinic - fracționist, îndeosebi a lui Ana Pauker”. Informațiile respective au fost confirmate parțial de fiul lui Leonte Tismăneanu, Vladimir, care a menționat într-una dintre lucrările sale astfel: „În 1957 s-a făcut un efort de a reînființa o instituție internațională pentru
Leonte Tismăneanu () [Corola-website/Science/302573_a_303902]
-
a P.M.R din iulie 1958, a pierdut postul de șef al catedrei de Istoria Partidului Comunist al Uniunii Sovietice de la Școala superioară de științe sociale „A. A. Jdanov”, ca urmare a desființării acelei școli de partid. Problema reabilitării foștilor „fracționiști” ai partidului a fost discutată și rezolvată parțial în cursul ședinței Biroului Politic al C.C. al P.M.R. din 18 februarie 1964. Cu acel prilej, Gheorghe Gheorghiu-Dej a atras atenția că mecanismul de reprimire în partid a unui fost membru al
Leonte Tismăneanu () [Corola-website/Science/302573_a_303902]
-
abandonând interesele de grup și rivalitățile dintre personalități, ei au arătat o mai mare dorință de colaborare cu ocazia alegerilor organizate la începutul lui mai de Lascăr Catargiu. Numai că, ingerințele administrative, dar și nemulțumirea unor electori față de radicali și fracționiști îndeosebi, care prin atitudinea lor puseseră în pericol precarul edificiu politic instituit în 1866, asigurau un succes consistent coaliției grupărilor conservatoare, marcându-se astfel un moment important în viața politică românească, prin depășirea instabilității guvernamentale și inaugurarea unei perioade de
Partidul Național Liberal (România) () [Corola-website/Science/296892_a_298221]
-
organizării liberale la scară națională erau cei doi fruntași mai sus-menționați, care prin relațiile lor în decursul lunilor iunie și iulie reușeau să întindă rețeaua de organizații liberale în principalele orașe din țară, atât în Muntenia cât și în Moldova. Fracționiștii din jurul lui N. Ionescu constituiau și ei o puternică organizație la Iași, afiliată la Partidul Național Liberal. În acest fel, până la finele anului 1875, structuri liberale erau implantate nu numai în orașele ci și în statele României. Reuniți sub aceeași
Partidul Național Liberal (România) () [Corola-website/Science/296892_a_298221]
-
impusă domnitorului de corpurile legiuitoare și reprezentând o coaliție a tuturor tendințelor din Cameră. Ion Ghica a părăsit puterea în martie 1871, urmându-i un guvern conservator care va guverna țara până în 1876, aruncându-i pe liberali în opoziție. Roșii, fracționiștii, adepții lui Mihail Kogălniceanu și partizanii lui Ion Ghica - cele patru grupări distincte aparținând curentului liberal - dovediră atunci că erau animate de aceeași dorință. Deși reduși la neputință în corpurile legiuitoare, liberalii radicali mai ales își făceau simțită prezența în
Istoria liberalismului în România () [Corola-website/Science/332029_a_333358]
-
sub raport organizatoric se bazau îndeosebi pe structurile partidului radical al lui I. C. Brătianu și C. A. Rosetti. În lunile iunie și iulie 1875 rețeaua de organizații liberale se diversifica și întindea în întreaga țară, afiliindu-se grupului central inclusiv fracționiștii lui Nicolae Ionescu. În titulatura partidului se îngemănau două concepte, național și liberal, care expuneau însuși sensul dezvoltării societății și statului român. Termenul “național” semnifica continuarea procesului de recuperare identitară nu numai sub raportul întregirii statului în atributele suveranității și
Istoria liberalismului în România () [Corola-website/Science/332029_a_333358]