38 matches
-
ca arhivar-șef la Ministerul de Externe din 1876 până în 1913, când a fost pensionat. 347. La alegerile care au avut loc în mai-iunie 1871 toate forțele liberale (radicalii în frunte cu Rosetti și Brătianu, moderații Ion Ghica și Kogălniceanu, fracționiștii din Moldova) s-au coalizat pentru a se opune guvernului conservator; cu toate acestea, în Cameră n-au putut pătrunde decât trei liberali radicali, cinci fracționiști în frunte cu Nicolae Ionescu și doi liberali moderați (M. Kogălniceanu și Gh. Vernescu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
forțele liberale (radicalii în frunte cu Rosetti și Brătianu, moderații Ion Ghica și Kogălniceanu, fracționiștii din Moldova) s-au coalizat pentru a se opune guvernului conservator; cu toate acestea, în Cameră n-au putut pătrunde decât trei liberali radicali, cinci fracționiști în frunte cu Nicolae Ionescu și doi liberali moderați (M. Kogălniceanu și Gh. Vernescu), iar în Senat, Ion Ghica, Ion Deșliu, P. Lungeanu. 348. Ca șef al cabinetului liberal venit la putere în decembrie 1870 Ion Ghica se pronunțase împotriva
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
În altele, cum ar fi presa, Învățământul superior - chiar dacă În acestea două din urmă epurarea nu a fost totală, În momentul 1952-19536. Frapantă este duritatea acuzațiilor, iar caracterul colectiv-generalizator al acestora frizează rasismul: „Procesul xe "Slansky"Slansky a arătat că fracționiștii, troțkiștii, sioniștii, naționaliștii, elementele din brigăzile internaționale au fost folosiți În trădări murdare. Toți șsubl. L.R.ț au fost În evidența spionajului imperialist”7. Prin aceste demascări, conducerea comunistă română se alinia liniei politice a xe "Moscovei"Moscovei, de „Întărire
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
ci să acționeze în sensul selectării unui repertoriu de valoare. Câteva foiletoane literare, nesemnate, atacă diverse tare sociale, într-un stil vioi, cu o bună mânuire a ironiei. Unele dintre ele ar putea să-i aparțină lui Iacob Negruzzi (Fiziologia fracționistului). Tot în foileton se publică traducerea unei lungi nuvele germane, fără să se indice autorul, și din Goethe, o altă nuvelă, al cărei titlu românesc, dat de traducător, este O poveste. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287202_a_288531]
-
lider sovietic, la Plenara din iunie 1957 Dej a vorbit deschis despre marile merite pe care le-a avut Stalin „față de poporul sovietic, față de mișcarea muncitorească mondială”, de „vasta activitate teoretică” a acestuia, de lupta lui împotriva dușmanilor marxism-leninismului, împotriva fracționiștilor și oportuniștilor. Aspectul ideologic era considerat vital în acel moment, numeroasele „inovații” propuse în acest domeniu după moartea lui Stalin și mai ales după Congresul al XX-lea constituind un pericol pentru unitatea lagărului comunist, unitate asigurată și prin păstrarea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
local: un factorcheie în opțiunea conservatoare a juni miștilor este și alianța dintre radicalii munteni și grupul liberal ieșean al Fracțiunii libere și independente. Combinație, deloc oximoronică, de antidinasticism și autohtonism antisemit, concurenți ai lui Maiorescu în spațiul cultural ieșean, fracționiștii sunt cei care intră în mitologia junimistă drept efigie a naționalismului orb și a inculturii agresive. Contra școalei Bărnuțiu este textul programatic în care se poate citi delimitarea maioresciană de invitația politică la barbarie. Pe acest fundal al radicalizării spiritelor
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
singur plătește mai mult decât toate codificațiile publice și pri vate și care este unica bază solidă a ade văratei democrații.<ref id=”1”>Titu Maiorescu, Opere, ed. cit., pp. 498-499. </ref> În această ecuație a moderației, „naționalismul“ profesat de „fracționiști“ este doar un alt nume pentru șovinismul autarhic ce propune, odată cu persecuțiile antisemite, evitarea privirii critice și a deschiderii către autenticul progres. Încurajarea cetățeniei, metamorfozarea supusului în actor al regimului constituțional sunt de neimaginat în absența unei îndrumări spre civilizație
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
fapt, opoziția "grupului Pauker- Luca" la accelerarea colectivizării, dar și a industrializării, este specificată foarte clar în Lecții[le] în ajutorul celor care studiază istoria P.M.R., publicate în 1960 de către Editura Politică unde, culmea ipocriziei și a scurtcircuitării argumentației raționale, "fracționiștii" sunt acuzați de "arestarea și înscenarea de procese unui mare număr de țărani muncitori, provocare ce lovea în alianța dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare" (Lecții...:1960, 621-622). Ca și cum aceștia erau responsabili și de măsurile represive pe care oponenții lor
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și o serie de excese ale Securității, dar numai în perioada în care Teohari Geogescu fusese ministru de Interne. Astfel, printr-o abilă manevră politică, responsabilitatea pentru implementarea principiilor staliniste în RPR este transferată asupra "deviatorilor de dreapta" sau a "fracționiștilor" neutralizați în 1952: Ana Pauker, Vasile Luca și Teohari Georgescu (Deletant: 2006, 137-136; Deletant: 2001, 194-195; Haupt: 1968, 674-675; Mary Ellen Fischer: 1989, 50; Fischer-Galați: 1967, 58; Cătănuș în Cătănuș, Buga: 2006, 120-121; Stanciu: 2009, 130). În 1960, Lecții[le
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
137-136; Deletant: 2001, 194-195; Haupt: 1968, 674-675; Mary Ellen Fischer: 1989, 50; Fischer-Galați: 1967, 58; Cătănuș în Cătănuș, Buga: 2006, 120-121; Stanciu: 2009, 130). În 1960, Lecții[le] în ajutorul celor care studiază istoria P.M.R. subliniau foarte clar faptul că Fracționiștii au încălcat principiul muncii colective, au încercat să se ridice deasupra partidului însuși, au calomniat sistematic conducerea partidului, au negat rolul Comitetului Central și au practicat pe scară largă cultul personalității, proslăvirea propriei lor persoane (sic!). Ei s-au înconjurat
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de afirmația "Noi nu avem pe nimeni de reabilitat", care se dorea a fi o dovadă a imenselor calități politice și umane ale lui Gheorghiu-Dej, care ocrotise, pasămite, partidul de ravagiile unor epurări discreționare și injuste. Prin intrigi și calomnii, fracționiștii căutau să întrețină o atmosferă de bănuieli și suspiciuni față de cadrele de bază, devotate, ale partidului, duceau o politică de lovire, înjosire și timorare a cadrelor cinstite și devotate care se opuneau politicii lor aventuriste, antipartinice, căutau să le defăimeze
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și în timpul "epocii Ceaușescu", principalele formule prin care regimul se adresa populației erau în primul rând instructive, prezentând informațiile ca și cum nu ar fi existat alternative în ceea ce privește interpretarea lor: "oamenii muncii își exprimă convingerea...", "trădătorii...", "poporul nostru își exprimă profunda satisfacție...", "fracționiștii au încălcat...", "este dreptul exclusiv al fiecărui partid...", "...vigilența revoluționară nu constituie un act de conjunctură, ci o normă de conduită...", " Faptul că România este membră a Pactului de la Varșovia nu este de natură să limiteze în vreun fel politica
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sensul ordinii se impunea guvernului și partidului liberal; ce-i drept, din acțiunea factorilor guvernamentali nu au lipsit Înclinații manevriere, menite „a adormi” acuzele față de excesivitatea executivului proferate din chiar „câmpul liberal” de „vernescani” (În paginile „Binelui public”) și de „fracționiști”, sau din tabăra conservatorilor, mai puțin din cea a junimiștilor pe care I. C. Brătianu ar fi intenționat să-i cointereseze la ideea unui guvern național, idee condiționată, fără șansă, de „bătrânii conservatori”, cu rezervarea președinției Senatului lui L. Catargiu; ce
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]