240 matches
-
o metafizică a transfigurărilor estetice. Compunând imagini complexe - combinând regnuri și fragmente dispărute - artistul vede dincolo de structuri reificate și fenomene, în lumea arhetipurilor și ideilor generale, de unde și sublimata tendință de esențializare a mesajelor criptice. Convocat de spiritul autenticității reificante, fragmentarismul artei grafice tinde la o semnificație mai generală a ideii, degajând astfel o puternică impresie de modernitate și esențialitate în memorabilele transfigurări estetice.” “Dacă tot și-a propus «pași pe cer», îi doresc, lui Florin, să meargă atât de... încet
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
definiți: „talentul personajului" (potențialul marilor personaje de a permite interpretări noi, în funcție de epocă, mediu sociocultural, talent regizoral și actoricesc) și „cultura rolului" (pregătirea culturală a actorului, cunoașterea epocii în care evoluează personajul interpretat etc.). Lucrările secvențe, deși dominate de același fragmentarism, pun premisele unor panorame care țin seama îndeobște de criteriul valorii - există și excepții: de exemplu, supralicitarea lui Aurel Baranga - și sunt deschise la inovație - studii despre teatrul experimental în "Prezența teatrului" (1968) și, tot aici, despre viziunea regizorală a
Valentin Silvestru () [Corola-website/Science/322959_a_324288]
-
secțiunea Cartea de istorie literară, în Top Literar 2005. Tot Dan C. Mihăilescu considera apariția volumului III din "C. Radulescu-Motru. Viata si faptele sale" de Constantin Schifirnet ca încheierea unuia din proiectele „de mare, invidiabilă anvergură în lumea roasă de fragmentarism și foiletonism a istoriei noastre literare” Lucrarea "C. Rădulescu-Motru. Viața și faptele sale" a primit premiul Academiei Române pe anul 2005. S-a afirmat că Schifirneț ar fi renunțat, după 1989, la studiile despre tineret pentru a se ocupa de Constantin
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]
-
care în vechile compoziții romantice, neoclasice sau academiste nu-și aveau locul. Se poate constata că vechile compoziții care se încadrau în geometria regulată (trapez, piramidă) au fost abandonate, îl locul lor fiind prezente asimetriile, unghiuri de vedere insolite și fragmentarismul, totul fiind centrat ca țintă spre decorativism. Dacă în pictura de gen, Baltazar a folosit o manieră impresionistă prin care s-a preocupat de observarea detaliilor oferite de natură și, dacă în pictura istorică artistul s-a dovedit a fi
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
care în vechile compoziții romantice, neoclasice sau academiste nu și-au avut locul. Se poate constata că vechile compoziții care se încadrau în geometria regulată (trapez, piramidă) au fost abandonate, în locul lor fiind prezente asimetriile, unghiuri de vedere insolite și fragmentarismul, totul fiind centrat ca țintă spre decorativism. Procupări similare în Apusul Europei le-au avut grupul prerafaeliților englezi - Pierre Puvis de Chavannes și Gustave Moreau, unii nazarineni germani sau rușii - Mihail Vrubel, Andrei Riabușkin, Victor Borisov-Musatov și mulți alții. La
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
materialitatea lucrurilor și spațialitatea în indicii ale unor lumi tranzitorii. Sunt, în fapt, „maldăre de imagini sparte”, amintiri disparate despre oameni și locuri, fraze desperecheate care stăruie în minte, obsesiv, înregistrate de senzorii unui eu poetic retractil, ce își asumă fragmentarismul și elegia drept condiții existențiale: Ultima oară când te-am văzut era frig și tu stăteai înfofolit în jacheta mea neagră, veche. Mi-ai părut mai bătrân, mai încovoiat, mai obosit. Aș fi vrut să îți scriu că ai pierdut
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de pildă, traducător din Shakespeare, „aparițiune neobișnuit de interesantă” și pentru elita apuseană. Dacă Frânturi de cultură bucovineană, ce are meritul de a constitui un document cultural solid în slujba ideii de românism dincolo de granițele politice, este oarecum grevat de fragmentarism, Marginalii junimiste, volum dezvăluind aceeași răbdătoare pasiune de cercetător, se bucură, în schimb, de o perspectivă integratoare, de judecăți de valoare mai prudent afirmate și oferă numeroase oaze de plăcere intelectuală, lipsa de pedanterie și rafinamentul „arheologului” literar creând o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288684_a_290013]
-
să nu se considere apt de a ocupa o catedră universitară. Să fi fost Eminescu incapabil de a preda studenților filosofia? Cu siguranță că nu. Evidența probatorie există în însemnările manuscrise, în articolele de presă, în universul liricii sale, iar "fragmentarismul" filosofic al poetului, care nu-i dă dreptul la un sistem (veritabil obstacol pentru atâtea generații de cercetători) ar putea releva, pe de altă parte, ideea unei organicități, a unui arheu, a unei ontologii, în gândirea eminesciană. Acesta e subiectul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
doctrinei noastre naționale moderne. Pe tot parcursul postumității, publicistica sa, și nu doar ea, a fost sistematic ignorată sau denigrată și scoasă din circuitul politicii naționale, ca, după al doilea război mondial, să fie interzisă în structurile ei esențiale, prin fragmentarism, din rațiuni politice. Nu întâmplător, proletcultiștii ca Jean Popper, I. Vitner sau Crohmălniceanu, care atacau vehement, cu prilejul centenarului, "aspecte burgheze" ale creației eminesciene, au astăzi urmași deghizați în așa-ziși elitiști care susțin că Eminescu n-a adus nimic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poporului său". La pag. 24 din prezentul eseu, autorul în discuție, dezamăgit de atitudinea unui critic ca N. Manolescu, care ar putea influența ideologia literară a momentului în bine (și o influențează în rău), notează: "... la mijloc nu e doar fragmentarismul criticii practicate de d-l N. Manolescu, fatalmente neatent la straturile de adâncime ale operei, ci se dezvăluie o destul de rău mascată ingerință ideologică a culturii hibride care manifestă ostilitate față de tot ce descoperă a fi rădăcină autentic națională. Acest
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
expresionistă, absurdă, a celorlalte cărți în "versuri" și "proză", George Bacovia, "autist" asemeni lui Albert Einstein, descoperă calea demontării până la golire a poeziei. Întreaga sa operă este de fapt un unic tragic poem al coborârii "muntelui" literaturii, de la monumentalitate la fragmentarismul gâfâit, meschin, contorsionat. Poetul are revelația morții poeziei: nu o spune, ci ne-o sugerează. Înainte de-a muri el însuși, recită ultimul poem al neantului: "În-tu-ne-ri-cul". O spun cu mare tristețe: o sută de ani de eminescologie nu a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
aserțiuni despre toate cazurile (în sens distributiv). Altfel spus, orice inducție este un proces logic de generalizare. Acest tip de raționament, puternic afirmat în cercetările științifice experimental din epoca modernă, i-a fascinat pe scriitorii romantici germani, care au teoretizat fragmentarismul. Pentru că veneau din familii luterane de orientare pietistă radicală, în care credința este o chestiune strict personală, lipsită de suportul Bisericii ca instituție divino-umană, acești scriitori erau preocupați în mod special de raporturile dintre subiectivitate și obiectivitate. Problema subiectivității creatoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de orientare pietistă radicală, în care credința este o chestiune strict personală, lipsită de suportul Bisericii ca instituție divino-umană, acești scriitori erau preocupați în mod special de raporturile dintre subiectivitate și obiectivitate. Problema subiectivității creatoare este centrală în estetica romantică. Fragmentarismul asociat îndeosebi cu un subiectivism filozofic radical apare în opera lui Friedrich Karl Wilhelm von Schlegel, poet, lingvist, critic și istoric literar, estetician, considerat spiritus rector al romantismului german, teoretician al individualismului, al geniului creator solitar și al intuiției artistice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
apelul deliberat la unele părți semnificative ale întregului. Poezia, cugetarea filozofică și artele plastice, susțin acești autori, sunt cu deosebire apte să realizeze trecerea de la unele date observate, de la anumite indicii separate (fragmentate) la afirmații cu caracter general. Fragmentul, respectiv fragmentarismul ca mod de comunicare și atitudine estetică, a impus structuri specifice în literatură, filozofie, artele plastice, teatru, film, muzică. Igor Stravinski justifică acest procedeu în lucrarea teoretică Poetica muzicală, o sumă a cursurilor ținute în 1939-1940 la Universitatea Harvard din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
estetică, a impus structuri specifice în literatură, filozofie, artele plastice, teatru, film, muzică. Igor Stravinski justifică acest procedeu în lucrarea teoretică Poetica muzicală, o sumă a cursurilor ținute în 1939-1940 la Universitatea Harvard din SUA; în plus, el a practicat fragmentarismul în unele dintre compozițiile sale în care apar intervale disonante, rupturi repetate, ritmuri sincopate, nonsimetrice, deplasări șocante ale accentelor, pauze semnificative asociate însă cu o rafinată polifonie, cu o uimitoare complexitate armonică, respectiv cu o politonalitate copleșitoare. Volumul Fragmentele lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ațâță spiritul: "Habent sua fata libelli" ("Cărțile își au destinul lor"). "Amurg sentimental", nr. 3/ 2003 Ioan Dumitru DENCIU "Pietre pentru templul" lui Th. Codreanu Este greu să scrii cronică literară despre o carte de aforisme, glose și notații politice. Fragmentarismul său sclipește (sau nu), te oprește pe câte un pisc (sau la poalele lui), dar te lipsește de o linie argumentativă care i-ar putea descrie specificitatea. Pe aceasta o poți eventual surprinde, ca într-un act de extaz, însă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un premergător al transmodernității (a se vedea și articolul lui Theodor Codreanu din "Literatura și arta", nr. 30/27, iulie 2006, servind ca Prefață la volumul din urmă). Sfătuindu-ne să căutăm adevărul poetic la nivelul întregului, criticul notează că fragmentarismul postmodern, amestecul de scriituri, ecuația imaginarului și cumpăna contrariilor hrănesc "un adevăr în devenire" și definesc poezia ca încercare, plonjând într-un holism transmodern. La apelul lui Theodor Codreanu vin în sprijinul tezei și prestigioase nume din spațiul european. Astfel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
epic, ci doar stârnește curiozitatea, provoacă imaginația, naște gânduri, iscă întrebări etc. Când intentio auctoris nu este similar cu intentio lectoris câștigul e sporit, întrucât ultima poate lumina zonele de penumbră din universul interior al creatorului. Privite în ansamblu, în ciuda fragmentarismului anunțat, seria Numerelor în labirint oferă piste de călătorie inițiatică distincte și diversifică pe neașteptate perspectiva. În plan diacronic, există un fir al Ariadnei numărul, din care se ramifică, pe orizontală, câte o "nacelă" în care pot fi aglutinate "variațiuni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
că, poate, ar trebui mai multă atenție la distincția aceasta, pentru a vedea momentul În care apare subiectul multiplu. Eu cred că apare mult mai devreme decât În postmodernism. Ștefan Borbély: Aș avea și eu de făcut o distincție aici. Fragmentarismul modern nu este același lucru cu fragmentarismul postmodern. Fragmentarismul modern este o funcție derivată din intuiție. Toată ideea pornește de la faptul că intuiția, prin fluxul mental sau psihic fragmentar prin care ea se relevă, garantează autenticitatea nemijlocită, totalizatoare a percepției
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
la distincția aceasta, pentru a vedea momentul În care apare subiectul multiplu. Eu cred că apare mult mai devreme decât În postmodernism. Ștefan Borbély: Aș avea și eu de făcut o distincție aici. Fragmentarismul modern nu este același lucru cu fragmentarismul postmodern. Fragmentarismul modern este o funcție derivată din intuiție. Toată ideea pornește de la faptul că intuiția, prin fluxul mental sau psihic fragmentar prin care ea se relevă, garantează autenticitatea nemijlocită, totalizatoare a percepției. Modernismul mai spune că În momentul În
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
aceasta, pentru a vedea momentul În care apare subiectul multiplu. Eu cred că apare mult mai devreme decât În postmodernism. Ștefan Borbély: Aș avea și eu de făcut o distincție aici. Fragmentarismul modern nu este același lucru cu fragmentarismul postmodern. Fragmentarismul modern este o funcție derivată din intuiție. Toată ideea pornește de la faptul că intuiția, prin fluxul mental sau psihic fragmentar prin care ea se relevă, garantează autenticitatea nemijlocită, totalizatoare a percepției. Modernismul mai spune că În momentul În care eu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
percepției. Modernismul mai spune că În momentul În care eu elaborez un discurs sistemic, un suprasens ordonator, pus deasupra intuiției, eu alterez inocența autentică a percepției totalizatoare prime și Îmi construiesc o anumită identitate intelectuală sau textuală, retorică, secundară. Dimpotrivă, fragmentarismul postmodern este postsistemic și portantul lui nu mai este intuiția, ci deconstrucția rațională, ludică a sistemicului... Sanda Cordoș: Bun, asta e foarte interesant și duce mai departe discuția, În termeni mai coerenți. Doru Pop: Eu aș vrea să te Întreb
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
formulezi la un mod foarte sobru și academic argumentul detașării tale de calea asta, pornind de la sugestia pe care o aminteam mai la Început, existentă deja În text, și anume că viziunea postmodernă este una nominalistă. Postmodernismul se Împacă cu fragmentarismul și cu lipsa ori pulverizarea sensului spunând „Nimic nu mai este real”. Or, tu spui cu totul altceva decât nominalismul și altceva decât postmodernismul În sine. Pe această diferență, pe acel altceva cred că trebuie mers. Corin Braga: Da, termenul
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
M. cultivă în poezie versul tensionat, eliptic, de o concentrare studiată, încât de multe ori poemele au fie dimensiunea unui haiku, fie se coagulează ca suită mozaicată de imagini. Coerența de suprafață a poemului este ignorată, efectul imediat al acestui fragmentarism fiind impresia de distanțare contemplativă, de sublimare a trăitului în „peisaje” nu o dată ermetice, în scene construite cu migală artizanală. Poemele, purtând conotații ludice, ironice, livrești, „reprezintă aluzii la o inhibiție a ființei” (Gheorghe Grigurcu), disimulând tensiunea existențială echivalată în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288307_a_289636]
-
tradiției biblice, cultivate cu asiduitate de civilizația medievală, Adam este primul care a dat nume universului înconjurător, limba sa este unificatoare, expresivă, dă viață, pe când cea a Evei este o „limbă a căderii” (fallen language 54 ), caracterizându se prin diviziune, fragmentarism, împrăștiere, limbajul feminin este limitat și instabil, prin sfatul ei bărbatul pierzând poziția privilegiată din Paradis. 55 De aici pornindu-se, s-a pus întotdeauna problema adevărului rostit de femeie, sau, mai exact, s-a accentuat imposibilitatea înnobilării ei cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]