120 matches
-
decenii, T. Maiorescu vorbea și el de „în certe împrejurări”, adică „în unele situații”, și ceva mai târziu eu am descoperit pe italienismul certo într-un text de V. A. Urechia de pe la 1866-1867. De altfel, la folosirea lui determină și franțuzismul un certain roman sau une certaine idée. Faptul că un scriitor și om de cultură de anvergura lui Călinescu întrebuința cu vădită intenție demonstrativă italienisme și în genere neologisme latine și neolatine, în atmosfera de atonie și conformism de partid
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
băutură), impulberat (prăfuit), ideat (ital. ideare, „inventat”, „născocit”, „conceput”). Un text de el îți oferea pe incoloare („palid”, „spălăcit”), ca să nu mai pomenesc de numeroșii termeni din lexicul muzical la care el recurgea frecvent pentru a caracteriza poezia: „brio”, „adagio”, franțuzismul „son” (sunet) părând și el la prima vedere un italienism. Rog să se țină seama că acum, când cele mai multe neologisme s-au banalizat, efectul aproape exotic al unor inovații călinesciene s-a pierdut; abia când și când mai descopăr ce
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
monstruosul volum de hârtie al lui Călinescu depășea obișnuitele fruntarii (un cuvânt foarte folosit în vremea războiului, când ne luptam nu doar cu dușmanii, dar și cu infiltrațiile lor, cu neologismele, așa că era mai lăudabil să întrebuințezi acest cuvânt decât franțuzismul pe care-l înlocuia forțat: frontieră). Era o incursiune și în politică, în istorie, în artă, ca agent al afirmării naționale, urmând niște linii vădit contradictorii. Era mai mult o Halimà, în sensul românesc al acestui cuvânt, nu o Halíma
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
cărui activitate nu este legală” și „dubios, suspect”, exemplificate și prin sintagma curentă le monde interlope. E limpede că acestea au fost preluate în română; de altfel, termenul e atestat de Dicționarul Academiei (Dicționarul limbii române, Tomul II, 1934), ca franțuzism, „despre relațiuni, afaceri, mediu”: „mai mult decât echivoc sau suspect, (aproape) fraudulos, cu nume rău”. Cuvântul a fost folosit de Topîrceanu, în Cioara („Cu alura interlopă/ Ca un muzicant în frac,/ Cuvioasă ca un popă/ Și smolită ca un drac
Interlop by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5917_a_7242]
-
tehnic. Echivalentele sale mai vechi au pierdut-o: cuvântul amestec are în uz o ușoară conotație peiorativă (rezultată probabil din sistemul profund de valori, care privilegiază puritatea și condamnă hibridul); componenta negativă este și mai evidentă la derivatul amestecătură. Și franțuzismul melanj (din mélange) e conotat negativ; anglicismul mix pare însă a-și păstra caracterul pur descriptiv. Transparența și neutralitatea semantică sunt avantaje care pot conduce la impunerea în uz a anglicismului: chiar dacă, deocamdată, acesta ne apare ca inutil, pretențios și
Mix by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6228_a_7553]
-
În schimb, dacă uzul nu a înclinat în mod decisiv nici pentru repondent, nici pentru respondent și ar trebui luată decizia de a alege una dintre forme, cea care mi se pare preferabilă e respondent. E drept, repondent, ca toate franțuzismele, a intrat mai de mult în limbă (chiar dacă dicționarele generale nu atestă această prioritate); de aceea, e preferat de mai mulți oameni de cultură. Forma respondent are mai multe șanse datorită puternicei influențe engleze de azi (și datorită presiunii bibliografiilor
Repondent / respondent by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6200_a_7525]
-
a descrie obiceiurile noi prin cuvinte vechi. În Noul dicționariu frances-român al lui G.M. Antonescu (1894), cuvântul francez coiffeur e tradus ca „frisor, cel ce taie și regulează părul”. Dicționarul universal al lui Șăineanu (ediția a opta, 1930) nu cuprinde franțuzismul coafor, ci doar coafură, care este „găteală la cap după obiceiul locului”. La Candrea, în Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea românească” (1931), coafor este „cel ce gătește la cap, cel ce piaptănă cu artă părul”. În Dicționaru limbii românești al lui
Coafor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4823_a_6148]
-
din germană („ich habe bestelt”); alt articol (din numărul 8, 1) constată numărul mare al înjurăturilor pe care le produc birjarii. Împrumuturile recente, în mod previzibil, nu sunt încă fixate: interviu, de exemplu, oscilează între scrierea interviev și interview. Unele franțuzisme recente în epocă sunt transcrise fonetic, dar puse între ghilimele, ceea ce arată că vorbitorii le simt ca încă neadaptate total: „duș”, „colaj”. Sunt în circulație multe turcisme colocviale: hap, dever, peșin etc. Numărul de termeni familiari și argotici nu e
„Furnica“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5259_a_6584]
-
cheamă etimologie populară). Explicația pe care, la rândul lui, i-o servește lui jupân Dumitrache dovedește că știe oarecum la ce se referă. Personajele lui Caragiale sunt inculte, dar nu lipsite de rezon. Rică și Zița folosesc expresii pretențioase sau franțuzisme, de unde ridicolul lor. Veta, în schimb, vorbește corect (câte un levorver pe ici, pe colo), iar lunga ei lămurire cu Chiriac, care i-a mărturisit că a vrut să se împuște din gelozie, este de un mare efect dramatic și
Din nou despre Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4815_a_6140]
-
forme a continuat și în secolul al XX-lea: în ciuda răspândirii lui pronostic, I.-A. Candrea, în Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească” (1931) îi prefera variantele prognóstic/ prognostíc; ca și August Scriban, care, în Dicționaru limbii românești (1939), respingea net franțuzismul. Oscilația a existat și în alte limbi: în engleză, varianta impusă este cea etimologizantă, mai apropiată de greacă și de latină. Și în franceză, dincolo de specializarea grafică actuală între adjectivul pronostique și substantivul pronostic, a existat, până târziu, o ezitare
Pronostíc și prognóstic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5522_a_6847]
-
Rodica Zafiu Termenul tupeu e un franțuzism bine instalat în limbă, care și-a găsit de mai multă vreme un loc propriu, între îndrăzneală și obrăznicie. Cuvântul are o istorie destul de interesantă: a fost preluat din franceza colocvială, pe la jumătatea secolului al XIX-lea; prima sa atestare
Tupeu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5668_a_6993]
-
mâța-n sac”, I, 2), pe care Pungescu îl înlocuieș te cu pisică („ce pisică-n sac, neneo?”, ibid.); Bundici vorbește de boboci, iar Pungescu „traduce” prin gâscănași; fetelor Chiriței pretendenții li se adresează cu termenul duducuță (Bondici), respectiv cu franțuzismul demuazelă (Pungescu). Pentru publicul moldovean al epocii (piesa a avut premiera la Iași, în 1850), pitorescul vorbirii muntenești trebuie să fi fost și mai perceptibil: la Pungescu apar nu doar pronunții caracteristice (pă, dă), ci și o preferință netă pentru
Limbajul coțcarilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5059_a_6384]
-
franceză și în dicționarele bilingve mai vechi e transparentă conotația mai curând negativă avută de la început de monden. Uzul actual continuă de fapt o tradiție de un secol, încercând să-și legitimeze obiectul de activitate prin aerul de eleganță al franțuzismului; de fapt, ambiguitatea semantică a termenului e veche și contextele actuale de folosire vor continua probabil să-i accentueze conotațiile negative.
„De monden“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5619_a_6944]
-
necunoașterii lipsei gradelor de comparație în cazul unor adjective precum mai vechile în limbă mort, viu, perfect, special, îngrozitor etc. ori al neologismelor optim, alternativ, multiplu, catastrofal etc. Printre acestea din urmă se numără și letal - socotit de autorii DEX franțuzism (cf. p. 496). Faptul a rămas, evident, necunoscut unei prezentataore cu nume muzical de la postul menționat, din moment ce l-a folosit referindu-se la virulența unor viruși gripali ,H5H1 mai puțin letali"... La discuția unei teze de pe semestrul în curs - ca să
Imaginea școlii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/10916_a_12241]
-
și simplu, echivalent. Nici ,faubourg", nici ,banlieue", deși fiecare în parte aduce propriile nuanțări de sens. Cum se va transpune acel impersonal și indistinct ,domnule" pe care Leonida îl adresează Efimiței sau omniprezentul ,soro"? Cu adevărat dificilă este, însă, situația franțuzismelor stâlcite (,sanfaso", ,alevoa", ,musiu"). Redate în limba de origine, efectul e corectiv și - prin asta - anulator. Propunerea de mediere a Magdei Jeanrenaud e o admirabilă soluție funcțională: folosirea omoloagă a unor anglicisme. Artificiul celei de-a treia limbi este, de
De la particular la universalii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/10778_a_12103]
-
politic și ale diplomatului atât de prezent în evenimentele veacului său, și-ar pierde cumva din valoare. E meritul ce trebuie încă o dată subliniat, al Georgetei Filitti de a ne fi dat o versiune românească fluentă, parcă păstrând înadins unele franțuzisme, ce vor fi fost specifice vorbirii absolventului de la Liceul Louis le Grand și diplomatului care a conversat o viață în limba lui Voltaire, pe atunci limba relațiilor internaționale.
Un memorialist necunoscut: Ion Bălăceanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/13712_a_15037]
-
se strecoare și altfel de scrieri, într-o românească destul de stranie și de greu inteligibilă. Nu sunt puține articolele din presa centrală ori din reviste de specialitate, inclusiv cele literare, unde autorii se exprimă în scrieri în care redundanța, anglicanismele, franțuzismele sau șiruri întregi de barbarisme proliferează, încercând să impună o nouă modă de scriere. Oare de ce trebuie să schilodim această frumoasă limbă latină, absolut unică în felul ei? Să nu uităm niciodată că limba română este cel mai mândru și
REVISTA „BOGDANIA”, O PUBLICAŢIE LITERARĂ EDITATĂ LA FOCŞANI, AL CĂREI SCOP PRIORITAR ESTE PROMOVAREA CULTURII ŞI A GRAIULUI DULCE ROMÂNESC de MIHAI MARIN în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351871_a_353200]
-
cu roșu?” Marea lui dorință este de a le convinge pe chivuțe să îi dea biletele și pentru aceasta încearcă să le creeze impresia că el și soția sa alcătuiesc o familie onorabilă, din înalta societate. Astfel se justifică folosirea franțuzismelor la modă: madam și damă care înlocuiesc apelativele depreciative nenorocito și cucoană. Consoarta sa este prezentată acum ca fiind o doamnă frumoasă și respectabilă. Și pentru a spori gradul de onorabilitate d-l Lefter repetă cuvântul madam urmat prima dată
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
în care „foarte respectuos” îl roagă să îi acorde un concediu de câteva zile. Când se întâlnesc întâmplător la berărie, în ciuda acuzațiilor aduse de acesta, i se adresează cu formula domnule șef și încearcă să aibă un limbaj elevat, folosind franțuzismul la modă parol, care, din nefericire, apare alături de regionalisme: „Am fost bolnav, domnule șef”, „Parol, domnule șef: mâne viu negreșit.” Când află că există riscul de a fi destituit, i se adresează șefului său cu formula domnule Georgescu care, probabil
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
colea după noi; ieșim în dosul Agiei, -coate-goale după noi; ajungem la Sfântul Ilie în Gorgani, - moftangiul după noi; mergem pe la Mihai-Vodă ca să apucăm spre Stabilament, - mațe-fripte după noi ... Când i se adresează direct lui Rică Venturiano, Jupân Dumitrache folosește franțuzismul la modă, musiu. Întrebarea este de ce din mulțimea apelativelor prezente în opera lui Caragiale: nene, frate, domnule, soro este ales tocmai acesta. De exemplu, lui Nae Ipingescu i se adresează cu apelativele nene și frate, care exprimă respect, dar și
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
Rică Venturiano este străinul, este necunoscutul, este intrusul care îi tulbură liniștea și față de care are o atitudine rece și jignitoare. Pe deasupra el are și o vestimentație împrumutată după model franțuzesc, cu ochelari și joben, specifică intelectualilor vremii și un franțuzism este mai indicat, probabil, în relația cu un astfel de ins. Cert e că jupân Dumitrache îi atribuie apelativului musiu numai valoare depreciativă, folosindu-l în relație cu Rică Venturiano: „Era să mă-ntorc în poarta , să-i zic numai
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
clar, ce-i drept. cu răutatea-n pumni și-n piept, un "contre-jur" e... un antet... pierzi clipa bucuriei mari, pierzi înfloriri, pierzi oameni rari, cu sufletul plin de lumini... cu răutatea-n piept, tu, pieri... notă: CONTRE-JOUR s.n. 1. (Franțuzism) Metodă de iluminare, constând din luminarea obiectelor sau a personajelor din partea opusă celui care le privește; contralumină. 2. (Fot.) Fotografie făcută cu această metodă de pozare. [Pron. contr-júr / < fr. contre-jour]. Sursa: DN (1986) Referință Bibliografică: contre-jur / Anne Marie Bejliu : Confluențe
CONTRE-JUR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357602_a_358931]
-
spun că cinstirea limbii române, „creșterea limbii românești”, punct testamentar al poetului de începuturi Enăchiță Văcărescu, au rămas simple îndemnuri, vorbe spuse în deșert... La sfârșitul secolului al XIX-lea, cărturarii noștri școliți în Europa împestrițau frumosul grai românesc cu franțuzisme, mare primejdie pentru limba strămoșilor noștri, care ne vorbește de vremuri îndepărtate, de istoria acestui neam urgisit. Cărturarii de care vorbeam erau acei „fii risipitori” care, vrând să-și impună autoritatea, vezi, Doamne, cine sunt ei, murdăreau limba românească. În
LECŢIA DE PATRIOTISM de ION C. HIRU în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358621_a_359950]
-
atâtor cuvinte străine graiului nostru. Manualele școlare, pe cât posibil, ar trebui să îndepărteze împrumuturile care nu sunt necesare și pe care elevii se străduiesc să le priceapă. Autorii, din păcate, consideră că un manual bun e acela împestrițat cu englezisme, franțuzisme și cuvinte de altă proveniență, care schilodesc limba noastră cea română. Apoi, profesorii ar trebui să convingă pe școlari că este absolut necesar să scrie și să vorbească o limbă curat românească, în acest fel ajutând să se facă o
LECŢIA DE PATRIOTISM de ION C. HIRU în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358621_a_359950]
-
cuvinte ce pot fi folosite, fără ca cititorul să mai fie nevoit să consulte dicționare explicative ca să se edifice. Ziariștii noștri, unii de un înalt profesionalism, cu scrieri de o foarte bună calitate, trebuie să înțeleagă că folosirea în exces a franțuzismelor și anglicismelor stâlcește limba și că făptuiesc astfel o adevărată crimă față de moștenirea neamului lor. S-a stins oare simțământul național despre care vorbea Nicolae Iorga? „Dacă nu se va ajunge, spunea el, ca poporul să impună limba sa națională
LECŢIA DE PATRIOTISM de ION C. HIRU în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358621_a_359950]