79 matches
-
ai prestigiu (hmm!) și măreție (mai ușor dacă ai jilț aurit ) și... mă duc să înghit un calmant. Am revenit și închei această diatribă. Las la aprecierea Domniilor Voastre să alegeți înțelesul cuvîntului demnitar cum doriți. Reamintesc riscul ca alegînd înțelesul franțuzit, adică cel din DEI, să căutați demnitari mult și bine prin alte țări și odată aduși aici se vor adapta locului și vor fi după chipul și asemănarea noastră. Nu-i așa că cel mai simplu este să tipărim alt DEI
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Îi atrăgea În casa ei fie cu ceva gologani de tutun, fie cântându-le la pian aproape goală și primind, În loc de aplauze, câteva lovituri de stilet În spinarea ei rotundă și grasă. Parcă-i o vacă măcelărită, spunea râzând băiatul franțuzit al generalului, la confruntarea cu cadavrul. Dar mult mai instructive decât amă nuntele crimei sau moti vele ei, adică mai semnificative pentru ce Însemna un băiat de liceu tânăr, de familie și de lume aleasă de acum cincizeci de ani
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
S-ar fi pronunțat de altfel "Vizanț", cum zice neștiutor Sion, "de la Vizantia din Constantinopol"... Revenind la eroul nostru, e clar că tot caracterul lui se resimte de apartenența la acea boierime română, corcită sau nu cu greci, dar profund franțuzită, de la începutul veacului al XIX-lea încoace. Dragostea lui de Franța e evidentă, ca și abundentele lui lecturi din literatura franceză; și chiar întâmplarea mai extraordinară că a apucat să cunoască câțiva ași ai aviației franceze de vânătoare, ca René
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
îndrăznit, nici n-ar fi visat cineva dintr-o redacție românească de acolo să le folosească. Or, cu cea mai mare degajare, tineretul care scria sau, mă rog, oamenii de vârstă mijlocie din presa română scriau cu neologisme, băgau termeni franțuziți, engleziți, fără niciun fel de sfială. Or, astea sunt semnale foarte interesante ale limbii. S. A.: Pentru perioada de după 1990 am de făcut un amendament tot sociologic sau socioprofesional. După 1990 încep să se exprime în sfera publică românească mulți oameni
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
oferă o pistă reală de dezvoltare a „conflictului”. Se întoarce la ai lui, mulțumit, totuși, că ne-a făcut să plecăm. Ieșim din metrou, după ce schimbăm un tren la stația Cluny/La Sorbonne. Mergem, încercând să uităm „litigiul” cu marocano-sirianul franțuzit, pe bulevardul Saint Michel - un loc liniștit, burghez, în mare contrast cu vacarmul proletaro-rockist din Piața Bastiliei. Ce să mai comentezi? Lucruri în general știute. Exemplare umane ca individul întâlnit în piață ajung bine-mersi în Franța, obțin ușor cetățenia franceză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
alegra strofă 7-3-7//7-3-7, folosită de Ronsard, Hugo, Th. Gautier, iar în rimă, pentru a realiza o sonoritate deosebită, plasează nume proprii exotice. Dar calitățile formale și instinctul poetic i-au fost copleșite de verbozitate și de greaua încărcătură neologică, franțuzită ori italienizantă. Drama sa Grigorie Vodă, domnul Moldovei (1864), prolixă, construită în manieră hugoliană, este una dintre primele piese istorice românești. Un vodevil, Don Gulică sau Pantofii miraculoși, apărut postum în „Revista literară” din 1892, pare o localizare. Prin câteva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286735_a_288064]
-
Ravelstein. I‑am sugerat de multe ori să ia un taxi, dar Îmi răspundea că preferă trenul suspendat. Adăuga că George, logodnicul ei, socotea că trenurile suspendate sunt absolut sigure. Aici erau mai eficient verificate decât În New York. Adoptând deprinderile franțuzite ale lui Ravelstein, am Învățat‑o ce Înseamnă louche - dubios. Nimic nu servește mai bine decât un cuvânt franțuzesc la neutralizarea unui pericol american. La acea vreme, pentru mine lucrurile mergeau din rău În mai rău. Mă Întorsesem de la Înmormântarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
deși frecventează evrei („Abe” sugerează că Îi folosește pe aceștia ca paravan și alibi); soția lui „Grielescu”, „Nanette” (evident inspirată de Christinel Eliade, poate cu adaos de Ninette Perlea, sora acesteia măritată cu Ionel Perlea), fostă figură mondenă În Balcani („franțuzită”, potrivit stereotipului, dar În fond cam țoapă), e acum decrepită, evită lumina zilei, așteaptă amabilități de la bărbații din anturaj, Începând cu soțul pe care-l ține sub control; din punct de vedere politic, „Nanette” e probabil inocentă, fiindcă e prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
prin tălmăciri - pe care le voia „mai aproape de simțirile românilor” - duc, după S., la același țel. El vedea în „limba rustică a vechilor români”, în folclor și în trecutul istoric un reazem al idealului național și făcea critica boierimii ultraliberale, franțuzite. Începe prin a traduce, în 1808, din Florian (Galateea, rămasă în manuscris), apoi încearcă versiuni, care nu s-au păstrat, din Racine (Fedra) și Voltaire, ca mai târziu să transpună din romanticii apuseni și ruși, uneori chiar fără a indica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
liricii lui D. Bolintineanu din epoca premergătoare Junimii; I. Catina încordase "o mică liră și filantropică și revoluționară" ; Baronzi făcuse dovada "unei modernități destul de curajoase" prin amestecul de dantesc și rizibil și prin limbajul îndrăzneț, în timp ce Al. Depărățeanu era "un franțuzit și italienizat până la desfigurare având și certe slăbiciuni spaniolești" , notabil fiind la el "realismul intelectual". Concluzia criticului la acest prim capitol este că toți acești poeți probează unitatea lirismului în epocă, pregătind terenul pentru semnificative cristalizări ulterioare. Adevărata orientare estetizantă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
și puțină tradiție, că nu strică, așa, de efect. Harry beneficiază de un majordom fidel, de o corectitudine engleză și care intervine oportun amintind de îndatoririle sale față de onoarea familiei. Regizorul nu uită să trimită săgeți către stilul de politețe franțuzită, care se incarnează într-un maestru de ceremonii al unui restaurant de lux, parodia este evidentă, manierele flamboaiante, pedanteria grotescă te amuză, scena este un condiment al filmului și pentu mințile simple chiar adevărul gol-goluț despre francezi. Oricum, prin Harry
Spiderman revine! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9665_a_10990]
-
Originea cuvîntului (în franceză) îl leagă mai ales de prima accepție (ca tip de argou documentat istoric); în engleză s-a impus mai ales cea de a doua (de limbaj profesional); tradiția românească îi asociază mai ales semnificații sociale (jargonul franțuzit). Termenul își dovedește utilitatea mai ales cînd denumește varianta orală, colocvială a limbajelor de specialitate: cea care nu are trăsăturile culte ale unui adevărat limbaj științific, ci amestecă registre și forme, tratându-le cu destulă libertate. Unul din cele mai
"A hackui / a hăcui" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16068_a_17393]
-
Există chiar și o erată, obicei pe care cititorii de azi l-au cam uitat. Nu vreau să intru în detalii pe care nu le cunosc, dar trebuie să spun totuși că Editura Scrisul Românesc și colecția ei cu aspect franțuzit au pierdut cu această ocazie un titlu care ar fi meritat cu mult mai mult atenția decît o altă carte despre I.D. Sîrbu (Lelia Nicolaescu, Ion D. Sîrbu despre sine și lume) care nu este de fapt o carte, ci
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
tumultul trucurilor ei adunate într-un joc sec și cinic, Doru Ana (Ivan Pavlovici Omletă), bărbatul dur, masiv, impunător în definirea interesului financiar imediat, strivit de ridicolul numelui său, mai înainte ca orice alegere să se pronunțe, Ionel Mihăilescu (Anucikin) franțuzit, prețios în atitudinea cu care se ia în serios, fiind înfrînt chiar de propriile limite, Marius Chivu (Panteleiev), un personaj care nu apare în piesă, doar se vorbește despre el, pe care regizorul îl aduce pe scenă, cu bîlbîielile lui
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
Bineînțeles că nici tinerii noștri scriitori de azi, răzbeliți, dedați filosofărilor sexy, n-ar scăpa nici dânșii ocazia de a spune în stilul lor... Taifasuri,... Flecăreli,... Palavre ; găsindu-se, până la urmă și un șef de rubrică T.V., mai acătării, mai franțuzit, care să zică Cozerii ; ori pe-ălălalt, convivul crunt, ce dă cu banul: Vrăjeli... Cum spune Horațiu: Non erat his locus!... nu era cazul, aferim, - da^ tentația-i mare! Așadar, ideea că Platon ar putea fi și un prozator, un
Eros ori Ura (un Prozator) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10945_a_12270]
-
Știvini, ivini, păvănă, săvănă, răvănă, ștevene? Mivini, săvănă, pavana, revene, căvănă, evene, știvini, nevene, buvunu, nuvunu...". Unii comentatori au crezut că e vorba de "onomatopei care imită, în bătaie de joc, aspectul acustic al cuvintelor folosite de puriști și de franțuziți". E însă doar tipica păsărească, în care, e drept, va fi încadrată ironic (dar perfect adaptată sistemului) și o secvență pumnistă, atunci cînd Suzana își continuă atacul introducînd terminația fixă -ciune: "Baciune, tăciune, teciune, pîrciune, dalciune, niciune, cuciune, naiciune, minciune
Păsăreasca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14435_a_15760]
-
ironie”), de Dicționarul lui Scriban (1939) etc.; nu e totuși precizată natura sa. Valoarea peiorativă s-a dezvoltat, probabil, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în care discursul politic al României moderne (nu numai cel al tinerilor franțuziți) revalorifica ironic vocabularul de origine turcească. Era epoca în care primul ministru Brătianu era poreclit Vizirul, iar două poezii-pamflet ale lui Bolintineanu se intitulau Beizadea Costache din București către beizadea Costache din Ploiești... Uzul peiorativ se bazează pe degradarea comică
Beizadea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5351_a_6676]
-
constituie "rostiri aproape generale, dar neacceptate de limba literară" (Sinteze de limba română, ed. a III-a, 1984, p. 169). Asemenea pronunțări sînt tratate de obicei drept forme neglijente, inculte - dar, cum am văzut, pot fi descrise și ca prețiozități franțuzite. Această din urmă interpretare - mai puțin obișnuită - e întemeiată pe faptul că, într-adevăr, cuvinte franțuzești cu structură fonetică asemănătoare (și care adesea chiar au stat la originea formelor românești, prin împrumut) sînt considerate (cel puțin în dicționarele actuale) ca
Alte observații ortoepice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14111_a_15436]
-
alte locuțiuni populare cu aparență franceză: pe nevé, a la fonfé; dintre acestea, doar prima se mai folosește, fiind simțită mai curînd ca o siglă. În ultima vreme, am întîlnit ceva mai des, mai ales în forumurile din Internet, transcrierea franțuzită sau hibridă a argotismului tradițional mișto: ,am primit un mesaj foarte michteaux pe mail" (weblog.ro/ aglomerarispontane); ,tot e michteau cînd stîrnești apele, așa, ca să-ți amintești că exiști" (montreal.ro); ,a fost michteaux de tot" (new.blog.ro); ,nu
"Mitocain" și "michteaux" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10988_a_12313]
-
română, s-a putut petrece trecerea metonimica a termenului tira de la sensul general de furt la cel de simplu participant la furt. E interesantă prezenta în argoul interlop românesc a unor franțuzisme, luate probabil direct de la sursă, nu din limbajul franțuzit al elitelor locale (ar fi o ipoteză și evoluția separată, poate din limbajul jocurilor de cărți). Și în italiană există verbul tirare, cu sensul "a denunța", tira fiind informatorul, dar legătură acestor cuvinte cu sensurile din română mi se pare
Tiră by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9728_a_11053]
-
prezintă pe Ionescu față în față cu România. Cu țara Gărzii de Fier, așa cum o numește el. Față în față cu propriul tată. Față în față cu rinocerul cu pălărie, Nae Ionescu. Față în față cu propria identitate mistificată și franțuzită și cu fragila genă evreiască. Toate acestea într-o încercare teoretic cuminte și puțin demodată de a explica aspecte din scrisul lui Ionescu prin biografia sa. Numai că atunci cînd această biografie este accidentată așa cum este cea a lui Eugen
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
scrierile mentorului, Ioan Pintea și-l imaginează drept "un tînăr mîndru, orgolios, cosmopolit deseori, ironic, plin de idei năstrușnice, pe măsura Ťanilor nebunaticiť, eroic de cele mai multe ori, mereu pus pe harță și bășcălie în imensitatea saloanelor interbelice, sobru la nevoie, franțuzit și englezit peste măsură, în scandal cu mentalitatea franceză și engleză, după caz". Și totuși acest intelectual vivace, strălucitor a simțit chemarea divină. Și a abandonat nu doar traiul mirean , ci și confesiunea în care s-a născut, optînd pentru
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
7). Cât despre Sanda Stolojan, ea constata dublul statut al exilaților angajați în "acțiuni" de rezistență, de opoziție față de regimul comunist din România, dar și interesați de asimilarea lor cât mai grabnică, încetățeniți francezi, inserați într-o slujbă, o societate, franțuziți - N, 118). P. Goma stabilea mai multe clase de refugiați în străinătate în funcție de justificarea plecării lor: opoziția politică, dorința de a-și reclădi existența într-o țară mai prosperă sau incapacitatea de a mai rămâne în România și de a
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]
-
Doi oameni au fost aicea în țară extraordinar de balcanici: unul era un prinț autentic și altul era un prinț închipuit: Ion Ghica și Mateiu Caragiale. Extraordinară cultură și inteligență spirituală au făcut ăștia doi, care erau balcanici puri, adică franțuziți, eleganți și distinși. Caragiale a fost unul dintre cei mai frumoși bărbați din România, dintre cei mai eleganți și mai distinși. Și dintre cei mai cultivați. Ceea ce nu știa lumea atuncea... Mă amuză cînd îmi aduc aminte cum presa... În
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
a opta, din 1930), nici măcar în Dicționarul enciclopedic ilustrat "Cartea Românească", al lui I.-A. Candrea (1931). E totuși de presupus că se foloseau deja în vorbire - cel puțin în cea familiară, în mediile culte, mai mult sau mai puțin franțuzite. La Caragiale apare înregistrată, în conversația de salon din High-life, formula franceză bleu gendarme (culoarea pălăriei purtată de Mița Protopopeasca). Sintagma desemnează o nuanță de albastru identificată tot cu ajutorul unei uniforme: ceva mai deschisă decât bleu marine (așa cum o demonstrează
Culoare înșelătoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7367_a_8692]