9,707 matches
-
pornit de unul singur în urmărirea celor unsprezece fugari, care aveau la picioarele teribilului urcuș vreo zece minute avans. A ajuns din urmă nouă dintre ei. Nu i-a mai ajuns pe ceilalți doi, între care un cățărător de meserie, francezul Richard Virenque, ciclist formidabil, dar care venea după o lungă suspendare pentru dopaj și era considerat de specialiști "terminat". Virenque a păstrat două minute avans, cu un efort colosal, vizibil pe chipul lui crispat. Armstrong a recuperat șapte minute pe
Muntele pleșuv by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14961_a_16286]
-
despre situația femeilor creatoare. Convorbiri în apropierea apei, bând �vinul lui Renè", împreună cu Agneta Pleijel, Daniel Katz, Laurent Dispot, Günther Kunert și soția lui. La festival se discută puțin despre poezie și foarte mult despre politică și drepturile scriitorilor. Trei francezi plini de originalitate: François Olivier Rousseau, Laurent Dispot și Pierrette Fleutiaux. într-o noapte, puțin după miezul nopții, vine Renè Diaz dinspre lac, clătinându-se, destul de amețit, spunând că în lac e un francez mort, cu un steag înfipt în
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
despre politică și drepturile scriitorilor. Trei francezi plini de originalitate: François Olivier Rousseau, Laurent Dispot și Pierrette Fleutiaux. într-o noapte, puțin după miezul nopții, vine Renè Diaz dinspre lac, clătinându-se, destul de amețit, spunând că în lac e un francez mort, cu un steag înfipt în burtă. Cineva îi răspunde că nu e francez, ci cubanez! înaintea ultimei zile, la recitalul de poezie, orchestra finlandeză improvizează din Wittgenstein, în mod hilar, producând indignarea unor intelectuali care chiar făcuseră efortul să
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
e folosită de Enquist ca parabolă a luptei luminii cu întunericul. Regele însuși, deși adesea cuprins de delir, are elanuri iluministe în clipele de luciditate, visează să purifice curtea și lumea întreagă. Se știe astăzi despre admirația sa pentru enciclopediștii francezi, corespondența cu Voltaire, și mai ales oda pe care Voltaire a scris-o în 1771 pentru tânărul rege, slăvit ca principe al Luminii și Rațiunii în recele Nord, pentru că desființase cenzura și acordase libertatea expresiei (de fapt nu el, ci
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
că ești plătit cu trei-patru milioane, și alta să constați că după o lună de muncă încasezi două sute de euro. Și asta în timp ce ungurul, cehul sau polonezul proveniți din același lagăr comunist saltă binișor spre mia de "parai". (Cu nemții, francezii ori luxemburghezii n-are rost să ne comparăm, decât dacă suntem perverși.) Să vedeți atunci frustrare pe român! Cum prețurile sunt, grosso modo, cele din Occident, el ar realiza, în fine, dimensiunea grozăviei în care a trăit de atâția ani
Leul copt și paraiul bun by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15312_a_16637]
-
aventură thanatică". (Aici s-ar impune, în paranteză o remarcă. S-ar putea ca asocierea Eros/ Thanatos să fie o penibilă reminiscență a uneia dintre cele mai banale experiențe fiziologice, aceea care indică - în cazul extazului erotic, al orgasmului - ceea ce francezii designează prin la petite mort. Dar ar fi o explicație dintre cele mai triviale, căci voluptatea carnală, extazul simțurilor care anulează, pentru o scurtă durată, conștiința individuală a persoanei și a personalității, este departe de a fi baza identificării iubirii
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
ci și cu criticii americani, devine cu totul actuală după evenimentele din 11 septembrie 2001. O lume întreagă încearcă astăzi să înțeleagă nu numai ce înseamnă fundamentalismul islamic, ci și ce înseamnă valorile americane. Cum spiritul "cu dinți tari" al francezilor s-a dorit de multe ori, în ultimul deceniu, reprezentantul Europei în perpetua și binefăcător-antrenanta concurență cu Lumea Nouă, Cocteau, care vorbește și el deseori în numele bătrânului continent, poate fi ținut sub pernă de politicieni. Discursurile pro-europene pot trage sevă
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
rutina zilnică a unui cuplu este cutremurată de evenimentele din '89 din România. Ochiul naratorului este cinic nu de puține ori - el surprinde și reacțiile "telespectatorilor revoluționari" la revoluția românească transmisă în direct. în Maramureș sînt povestite scene în care francezii se îndreptau spre frigider, își luau provizii și se instalau confortabil în fotolii... Marianne, soția personajului narator, este internată pentru un timp îndelungat. Micile bucurii ale eliberării de sub supravegherea consoartei sînt descrise cu lux de amănunte. Urmează și o eliberare
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
aceste tematici sensibile ține mai mult de literatura franceză contemporană și nu de vreo dezinhibare autohtonă postrevoluționară. Nu apar nici stridențele redescoperirii sexualității din anii '90. Scriitorul știe că nu șochează pe nimeni pentru că are în publicul său țintă și francezi, nu doar români... O problemă extrem de interesantă apare enunțată original în roman. Este vorba despre diferența dintre cărțile populare și propriile cărți. Personajul-autor urcă într-un autobuz 52 din Paris și simte o mare frustrare: nu și-a luat nimic
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
al sufletului colectiv) îi răspunde acest produs. Drept care, iată, un film inteligent și grațios a fost, în Franța lui 2001, cel mai mare succes de public al anului, cu 8,1 milioane de intrări; un triumf datorită căruia cinema-ul francez a depășit, la el acasă, 40% din cota de piață! Căzînd Amélie, s-ar putea deduce că publicul european de la începutul mileniului trei caută o reevaluare a cotidianului, caută miracolul din burta banalului, caută, pe drumul umorului trăznit, sîmburele de
Fenomenul "Amélie" și fenomene colaterale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15379_a_16704]
-
în 1997, la cinci ani după publicarea acestor povestiri): corpul unei fetițe moarte de 11 ani este intact, miroase a trandafiri proaspeți și nu are deloc greutate, în Spaime de august avem o povestire cam simplistă și schematică, tipică fantasticului francez de secol XIX. În Șaptesprezece englezi otrăviți o singură secvență de câteva rânduri amintește de atmosfera povestirilor din Trista poveste a Candidei Erendira.., în timp ce "Am venit doar să dau un telefon" seamănă destul de mult cu micul roman al lui Adolpho
Despre alte morți "anunțate" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15416_a_16741]
-
interes. Oare eu sunt vinovat de neînțelegere: M-am exprimat rău? Nu cred. Să fii un poet adevărat și să aderi în același timp (ca Jaromil sau Maiakovski) la o incontestabilă oroare este un scandal. Acesta este cuvântul cu care francezii desemnează un eveniment de nejustificat, inacceptabil, care contrazice logica, dar care este totuși real. Inconștient, suntem toți tentați să ocolim scandalurile, să facem ca și cum ele n-ar exista. De aceea preferăm să spunem că marii oameni ai culturii, compromiși în
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
folcloristul Mihai Pop descrie cazul unui tînăr care, într-un sat basarabean, "a creat, printr-un sistem împrumutat, o nouă manieră de a vorbi pe care o numește "păsărească"". Era vorba de două sisteme: unul bazat pe anagramă, de tipul francezului largonji (romnudo = "domnu") și celălalt pe intercalarea după fiecare silabă a grupului frânză - sistem pe care, spune Pop, îl întîlnim la slavi: ruși, sîrbi (la care un limbaj asemănător e numit poslovièki govor). Un exemplu din cele antologate de Gh.I.
Păsăreasca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14435_a_15760]
-
de rezonanță națională sau internațională sunt cunoscuți numai În sferele intelectualilor. Ei nu au acces la plebe și, ca urmare, nu sunt capabili să trăiască din scris. Cazul meu este exact același. Un exemplu: am Încercat să fac pe placul francezilor din Québec, adică să le scriu un roman pre limba lui Molière. Ce credeți că mi s-a-ntâmplat În această Țară a multiculturalismului? Din cele 29 de biblioteci ale regiunii Montréal, numai una singură mi-a cumpărat 4 volume
Prefață. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_336]
-
mari rezerve de cultură. Comentariul la volumul Causeries du Lundi de Sainte-Beuve, este un exemplu până unde merge precizia informației. Izabela Sadoveanu este interesată de orice îi poate servi ca argument pentru susținerea unui punct de vedere. În cazul criticului francez, comentând urâțenia lui proverbială cu ecou în sufletele femeilor frumoase și spirituale, apelează la scrisorile lor, ca la încă un argument în definirea lui Sainte-Beuve ca "moment fericit în critica modernă". Desigur, doar detaliu, dar bine venit să definească intelectualul
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
Aubigné, Les Châtiments de Hugo și Satira III de Eminescu, altul este tonul aplicat liricii horațiene. Observatoare atentă la circulația valorilor, lirică și cerebrală, totodată, trăind prin erudiție împărțirea între elanuri și dezamăgiri, compară dezinteresul românilor cu virtuțile estetice ale francezilor. Ei recitau, pe vremea lui Napoleon, ode la prânzurile obișnuite, comentau între prieteni volumele purtate în buzunare sau, ofițeri fiind, trimiteau din bivuacurile lor din Africa de Nord, scrisori lui Sainte-Beuve, anume pentru a corecta afirmațiile făcute de el, referitoare la călătoria
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
numai unii bogătași ori insolenți își puteau îngădui?) Fața de masă, furculița (simpatică ar fi definirea europenilor ca "furciferi"), pe care se sprijină o parte din temeliile vieții de astăzi, s-au impus greu (în 1763 englezul Smollett cârcotea că "francezii de cea mai bună familie își moaie degetele și le bălăcesc în farfuria plină de tocană", deși erau considerați arbitri ai eleganței europene). Un continent bătrân, devenit, ca toți bătrânii, individualist, iubitor de umbră și umbre, cu simțul - secret metafizic
Misterioasă și ademenitoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14478_a_15803]
-
imnului"... În fond, care este semasiologia cuvântului "imn" și de unde provine el?... Imnul (ca și oda) desemnează o varietate solemnă a genului liric destinată unui eveniment sau unei personalități legendare și derivă din grecescul "hymnos" - cântec de biruință (latinescul "hymnus", francezul "hymne"). Spre deosebire de odă, imnul rămâne legat de acompaniamentul muzical, putând fi interpretat și de cor. Când sursa de inspirație a evoluat spre civism, s-au născut imnurile naționale, ca formă de trăire a unei stări de bucurie, de proslăvire a
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
Ioana Pârvulescu Scrisoare din Paris Îmi plac francezii pentru că în trenurile lor e rumoare și auzi din cînd în cînd cîte un oui, chérie și des bribes de conversation. îmi plac pentru că au parfumuri bune și au inventat recent cea mai bună strategie a ispitei olfactive: pun mostrele
Se caută un poem by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14550_a_15875]
-
stau într-un coș, tot pe stradă, dar însoțite de un bilet, "Vă rugăm nu furați exponatele, mai sînt și alții care doresc să le încerce!", sau le leagă cu lănțuguri dizgrațioase, ca pe cîini.) îmi plac și mă amuză francezii pentru că sînt ipohondri și se înconjoară de o armată de medici și sînt la curent cu toate pericolele reale și virtuale și cu toate rețetele miraculoase și ar putea deschide, fiecare, o farmacie, cu toate doctoriile pe care le acumulează
Se caută un poem by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14550_a_15875]
-
care le-a intrat în sînge, că sînt șic chiar cînd n-au bani, că sînt boemi chiar cînd au. Că au comedii excepționale și că își joacă în ele rolul zilnic, ca în On connaît la chanson. îmi plac francezii în general (și sînt și ocazii particulare cînd nu-mi plac), dar ce m-a surprins cel mai mult zilele astea, ce m-a cucerit definitiv a fost să găsesc în revista Lire de pe luna noiembrie o rubrică pe care
Se caută un poem by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14550_a_15875]
-
recherche. Și ce pot căuta contemporanii noștri din Franța, scriindu-și doleanțele pe cîte un bilețel, așa cum la noi se lipesc pe stîlpi și în cabinele telefonice anunțuri cu "pierdut pisică birmaneză" sau cu "închiriez cameră studenți"? Pentru ce trimit francezii scrisori? Pentru că au pierdut și vor să regăsească un poet sau un vers sau un poem! Cam așa: "[...] Bunica mea îmi recită adesea aceste versuri pe care le-a învățat în copilărie și regretă că nu-și poate aminti continuarea
Se caută un poem by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14550_a_15875]
-
de la care s-ar fi putut cere mai multă cunoaștere a istoriei culturii noastre - declarau a fi "romani", ba chiar "latini" fiindcă scriu "cu â din a" și folosesc grafia sunt (altfel scriind, ar fi fost... filo-Ruși!), mai ales fiindcă Francezii scriau în sec. XIX că România este "o insulă latină într-un ocean slav" (uitînd pe Maghiari și Peninsula Balcanică). În orice caz, reforma din 1953 și corecțiunile aduse ei în 1965 deveneau opera diavolească a slavofiliei și a comunismului
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
asemenea atmosferă, să vorbesc altfel decît simplu și direct? Oamenii care își dedică viața studiului au fost dintotdeauna destul de asemănători între ei Cred că ați ținut cursuri și discursuri în fața unor săli foarte diferite. Cum sînt studenții americani față de cei francezi? Cum e publicul american față de cel românesc ? într-adevăr, am predat și am ținut conferințe în Franța, Canada și Statele Unite. în Franța am avut, în toamna lui 1997, un grup de studenți extraordinar de inteligenți, la Sorbona. Iar studenții universității
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
1930), nu ar fi fost nici pe departe atât de documentată." Este vorba de teza de doctorat susținută la Sorbona. Despre valoarea ei, Dumitru Furtună a referit în trei numere consecutive ale publicației " Lumea" din 1930, titlul reținând esența: Un francez scrie cea mai bună carte despre Ion Creangă. Al doilea element îl constituie impactul cercetărilor întreprinse de Dumitru Furtună cu literatura de interpretare a lui Ion Creangă. Pozitivul și negativul acestora nu este ocolit. Profesorul Macarie recunoaște în scrisoare că
Mărturii despre Ion Creangă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14039_a_15364]