60 matches
-
păcat... Și-mi curg spre albii, râuri de lacrimă albastră, Mă spală ploaia lumii de nori și încruntări, Pe frunte mai ascultă un rid la o fereastră De geană adormită în tainice chemări... Că mi-este o petală sau două franjurate De lovitura cruntă a unor ploi de vânt, Mai plec odată capul, mai dau dureri la spate Și mă ascund uitată de tine sub pământ... Și poate că odată, când noaptea n-o să vină Să te adune-n brațe ce
LACRIMILE PLOII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358660_a_359989]
-
de vânt Când tu mă închizi și mă strigi în cuvânt... O taină respiră aduceri aminte, Tu-mi sperii cu toamne-nflorirea cuminte; În irișii minții deschizi lamentări Și orbii-n tenebre mai sapă cărări... Eu, trena iubirii o vreau franjurată, Strivită de clipa de dor vinovată; Tu calcă-mi pe ultima treaptă a firii Acolo, pe unde-nfloresc tradafirii... Și dacă-n oceane de frunze m-ascund Găsește-mă-n imnul de toamnă fecund, În care viorile-ți sunt nebunii
ZBORURI TÂRZII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341269_a_342598]
-
Într-o ființare profundă? Trăgeai din pipă-capriciul comod Al serilor eclatante de vară- Mână-n mână, călătoream Pe claviatura astrală. Visele ne erau ferestre-naripate Spre orizontul altor lumi. Dimineața purta coroană De spumă albă, Iar apa scânteia atinsă De lumina franjurată... Mi te-ai inoculat în celule, Astfel că și azi, mă-nalț spre tine Ca o pasăre de-argint, Știind că ne vom întâlni Dincolo de curbura scoarței terestre. Mihaela Oancea Referință Bibliografică: Dincolo de curbura scoarței terestre / Mihaela Oancea : Confluențe Literare
DINCOLO DE CURBURA SCOARŢEI TERESTRE de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347447_a_348776]
-
așteptări cu cerul plumburiu și-un zbucium surd pe fiecare filă dar și din cele care scriu pe lut cu un condei de secetă febrilă... Sunt așteptări cu raiul descusut ce-și țin întreg cuprinsul la vedere de-atâtea foarfeci-țipăt franjurat dar și din cele ce-mbrăcând durere au reușit un zbor peste hiat și au ajuns să guste din lumină... În gândul meu și-al tău sunt așteptări, -torenți nesăbuiți de-adrenalină-, ce-aduc și duc mari valuri de schimbări... Referință Bibliografică
ÎN EVANTAIUL TRECERII de AURA POPA în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373278_a_374607]
-
-i transmit Venetiei mesajul: Gheara jos de pe soțul meu. Într-un mod cît mai subtil, firește. Vineri, cînd ajungem la clinică, sînt Îmbrăcată În cea mai atrăgătoare ținută „de arătat super, fără nici un efort“, compusă din jeanși Seven pentru gravide franjurați, o bluză sexy roșie stretch și pantofii mei Moschino cu toc, absolut mortali. E ușor cam prea elegant, sînt de acord, dar blugii cu franjuri mai atenuează din această senzație. CÎnd ajungem, sala de așteptare e destul de goală, nici picior
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Danny deschis ușa cabinei telefonice. Se auzeau frânturi de bebop și văzu că Healy Coleman se lăsase într-un genunchi, cu saxofonul ridicat spre tavan. — Și mușcăturile de pe bust? Layman spuse: — Nu cred că sunt de om. Rănile erau prea franjurate ca să putem face un mulaj. Mi-e imposibil să desprind niște urme de dinți viabile. Iar asistentul medicului care s-a ocupat de cadavru după micul tău număr a tamponat zona afectată cu alcool, așa că n-am mai putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Gavin, le-a convins să le poarte. Fata stă în fața colibei, cu niște papură răsucită în jurul taliei și cercei mari de alamă în urechi. În rest, e goală. Ochii lui se opresc asupra sfârcurilor ei mici, a vulvei cu marginile franjurate. Este prea mult pentru el. O prinde de braț și o trage înăuntru. S-a întâmplat o dată, de două ori, dar și a treia oară... Apoi s-a revoltat. Gata, s-a terminat. A jurat asta. Dar după câteva luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și coji de copac. Au forme și culori inimaginabile, flori mari ceruite, cu rădăcini care se întind, stele micuțe, eflorescențe în spic, ventilatoare, coloane și rozete, flori sub formă de pungă și altele cu cozi mici ascuțite. Își ridică buzele franjurate din straturile de mușchi, plutesc șovăitor în aer, ducând după ele buchete de rădăcini aeriene, care-i ating fața și părul lui Jonathan. Doctorul este mai mult un conducător pentru el, decât grădinarul lor, controlând aceste hoarde floricole prin forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
apoi își întoarse iar privirea pentru a constata că micul animal continua să-l fixeze, expresia lui șmecheră, hazoasă, creînd o extraordinară impresie de inteligență care judecă, un spiriduș straniu, nicidecum un cățel. Adam atinse cu vârful degetelor marginea mătăsoasă, franjurată, a urechii lui Zet. Adam se gândea la Rufus. Și de câte ori se gândea la el, apărea parcă pe lume un gol lugubru, prin care fulgera ceva roșu și ceva negru. Știa, instinctiv, că asemenea gânduri sunt primejdioase, poate chiar rele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care se mototolise, adunându-se în movilițe și vâlcele. Pe o măsuță murdară de abanos, se găseau o sticlă de vin și una de whisky, ambele deschise, și două pahare. Draperiile de catifea fuseseră trase și două lămpi cu abajururi franjurate difuzau o lumină roză, molcomă. În cămin ardea un foc mic, la gaz, cu o flacără trandafirie. Tom, mișcându-se prudent, se împiedică de un hipopotam de piele și, retrăgându-și iute piciorul, călcă într-un coș plin de reviste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cavernă tenebroasă din care se ramificau nenumărate drumuri ce duceau, toate, de-a dreptul în iad. Se întreba întruna dacă nu cumva, după plecarea lui, George o strangulase în tăcere pe biata femeie. Vedea parcă trupul ei micuț, cu fusta franjurată și pateticele cizme de lac, zăcând neînsuflețit pe șezlong, în timp ce George se uita în jos la el, cu zâmbetul acela radios, dement. Pe Tom îl dureau umerii în locurile în care se înfipseseră degetele lui George. Și avea senzația că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
creioanele doar se întrezăreau, la fel ca imaginea promițătoare a unui abțibild de pe care încă n-ai scos foița. Era prima zi de Crăciun dar trebuia să se ocupe chiar astăzi de aripile de înger. Fâșii lungi de hârtie creponată, franjurate cu mâna lui pe-o latură, înfășurate de-a curmezișul pe cadrul de sârmă al aripii. Mai întâi pe o aripă, apoi pe cealaltă. Hârtie creponată roz. Iar mama, de atâtea ori înainte nemulțumită de el, de astă dată se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cumva ciudat, că parcă brusc i se topise voința. Ca niciodată, alții hotărau pentru el. I se cerea să ridice brațele și i se băga pe cap rochia de înger, de hârtie creponată și ea, la fel ca aripile fâșii franjurate pe latura de jos, care, de astă dată, îi înconjurau corpul. Ședea amorțit pe taburet, la o masă grosolană de brad, având deasupra capului scândurile groase ale scenei. Cineva umbla bocănind pe acele scânduri. Pe când i se fixau aripile la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
imediat, erau singurii demni de acest nume: cele lalte femei aveau pe piept mamele sau pur și simplu țâțe. Fundul ei, cu zona-ntunecată dintre coapse, își arăta din timp în timp, leneș și premeditat, steluța cafenie și structura cealaltă, franjurată complex, asemenea cărniței ce iese dintre valvele unei scoici de mare. Când se-ntindea pe spate, smocul de liță de aur, deasupra păsăricii rase grijuliu, arunca o lu mină razantă pe pântec, precum capacul stilourilor din copi lărie. Iar când
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ochii tânărului. Acesta se trezi într-o boltă a cărei muri erau ca de cărbuni unși cu untdelemn, adică negri ca cerneala și străluciți, și în mijlocul bolții lucea o lampă clară ca de diamant, care da o arătare și mai franjurată * și mai aspru zugrăvită colțuroșilor muri și nenetedelor bolte... - Unde suntem? zise Angelo. - În peștera demonului amorului, zise de Lys încet... Sună din acest clopoțel de metal și strigă: Abracadabra... Angelo sună din clopoțel o dată. - Înc-o dată... pân -în trei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ori de migdală. Apoi povestea nu se mai citea, ci se povestea singură. Melania alerga în jurul lui, fuseseră o singură dată până la tăpșanul din Colentina, se lungiseră pe o întindere înverzită, presărată cu flori de toate culorile, fluturi cu aripile franjurate se încrucișau în zbor. Melania era o fetișcană și, dintr- odată, veni și mama lor, dansau amândouă în jurul lui, râzând, cu capul dat pe spate. Ce frumoasă era maică-sa, cu rochia ei albă pe care o îmbrăca doar ca să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
interesantă. Îmi aruncă acel zâmbet care făcea mii de bărbați germani, inclusiv pe mine, să li se Înmoaie genunchii. Mă bucur mult că sunteți de acord. Era Îmbrăcată cu niște pijamale de casă din catifea verde, cu un lung cordon franjurat, auriu, și purta niște papuci din marochin verde, cu tocuri Înalte. Părul ei blond era prins la ceafă Într-un nod Împletit, așa cum era la modă; numai că, spre deosebire de majoritatea femeilor germane, ea era și fardată și fuma o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de oră de dat astfel cu presupusul, și-a făcut apariția o altă fată Înaltă și imposibil de subțire. Mi-a spus cum o cheamă, dar Întreaga mea atenție era focalizată doar asupra corpului ei. Purta o fustă strâmtă și franjurată din denim, o bluză albă transparentă cu nasturi și niște sandale argintii cu barete. Era perfect bronzată, manichiurată și dezgolită Într-un fel absolut necaracteristic unor oameni normali atunci când e zăpadă afară. Abia când mi-a făcut semn să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
turtită În spate. În comparație cu ea, Ursula arăta Îngrijită, Îmbrăcată scump și cu stil. Părul Îi era ridicat și prins șic, oarecum masculin, sub o pălărioară. Mănușile din piele erau moi și neuzate, iar pantofii cu toc jos aveau niște limbi franjurate - genul acela pe care te-ai aștepta să-l vezi pe un teren de golf sau pe dealurile scoțiene sau Într-o zonă debordînd de lux ca asta. Nu era deloc așa cum și-o imaginase acum cîteva săptămîni. Din cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
șușotește și se bârfește la nesfârșit. Nu se poate să deschizi o revistă sau un ziar și să nu găsești un articol despre ultima poveste de dragoste a vreunei BB sau despre ultima ei obsesie (în momentul de față, rochiile franjurate Missoni). Adesea, mai ales în Manhattan, bârfa este cea mai sigură sursă de informații despre propria-ți persoană și despre prietenii tăi. Întotdeauna mă-ntreb de ce să am încredere în judecata mea când bârfele îmi pot spune mult mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
plicuri și hârtie roz-bombon cu inițialele mele de la Mrs. John L. Strong, comandă care durează două săptămâni, asta dacă nu ești cineva ca Zach și nu-i poți vrăji să le execute într-o singură zi; un străvechi șal peruan franjurat, de la talciocul din Lima. Lui Zach îi plăcea să mă scoată la cină în restaurante cochete, retrase. Dintre ele, favoritul meu era Jo Jo, de pe East Sixty-fourth Street. Este chiar lângă Madison Avenue, are o ferestruică pe care se văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
eleganța ei, iar acum toate mondenele de pe Lista celor Mai Bine Îmbrăcate erau îngrozite că următoarea țintă va fi șifonierul lor personal. Am avut doar câteva minute la dispoziție să mă schimb pentru prânz. Am aruncat pe mine o jachetă franjurată și o fustă de dantelă unicat, și pe la unu fără un sfert eram într-un taxi, gonind spre York Avenue, la Sotheby’s. Așa cum am bănuit, m-a năpădit neliniștea rău de tot de-ndată ce am ajuns la intersecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
viteză treptele. Poate la capătul lor o fi un birou cu telefon. Când am ajuns sus, m-am trezit în fața unui coridor lung, cu multe uși. Am deschis-o pe prima. Înăuntru era un pat cu baldachin din mătase chinezească franjurată. M-am furișat în el. Ascunsă în spatele stofei scumpe, era o mică pictură înfățișând o fată acoperită cu flori. Arăta exact ca tablourile lui Fragonard de la Muzeul Frick. Probabil e autentic, mi-am zis. Somnul vegheat de Maestru era exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
paginile ei. La urma-urmei, Ghiculeștii, Manoileștii și Robanii nu erau altceva decât niște fantome identitare, dispersate pe câteva secole de istorie și literatură prin care cine știe câte alte perechi de ochi forfoteau în același timp cu mine. Acțiunea păstra ritmul ei franjurat, leneș și alert, în funcție de epocă și priviri: fotografiile, documentele și fișierele computerului mă purtau în buzunarele poveștii, trecându-mă prin pliurile certificatelor de naștere sau ale paltonului bunicului Vitalian, însoțit de Mihnea, Cezar, Felicia, Maria, căpitanul Rusescu și toate celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
explodeze. Inteligența angoasată a lui Ivan Viripaev, autorul unui text-poem biblic contemporan - Oxigen, montat peste tot în lume -, și vizionarismul psihotic terifiant al Antoninei Velikanova, internată într-un spital de psihiatrie, s-au combinat pentru a crea un text segmentat, franjurat, care-ți dă frisoane. Genese No 2, în regia bulgarului Galin Stoev, o cronică oniric-realistă a sfârșitului și începutului de lume, a relativismului strident, va fi, cu siguranță, unul dintre spectacolele de referință de la Avignon. Poate fi văzut pe 18
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]