1,057 matches
-
peste poate, e “violent și obsedat de sine; nici o percepție a unei alte ființe nu-i schimbă comportamentul”1, îndemnând la satisfacția unor impulsuri imediate și deci staționând într-o zonă viscerală cu puțin loc pentru spiritualitate. Inconsistența raționamentului mă frapează din nou pentru că autorul observa, cu câteva rânduri mai înainte caracterul de “mașinărie perfect fiabilă” al actului sexual din pornografie (?!). Așa că mi-am spus, ca metroul londonez, “mind the gap” și am abandonat lectura. Adrian N. Mihalache, Demonul dimineții. Exerciții
Pe filiera pornografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/13567_a_14892]
-
de sărăcia de acasă, ajunge la New York în 1903, împreună cu verișoara lui, Vita. Mizeria și aventurile emigranților italieni de acum un secol constituie o temă evitată de prozatorii din Italia, fiindcă memoria colectivă a resimțit emigrația ca o rușine. „Ceea ce frapează în Vita - scrie „Corriere della Sera” - este amploarea documentării nu doar asupra celor zece ani petrecuți de Diamante la New York, ci și a vieții rudelor rămase acasă, în satele sărace din sudul Italiei, drama colectivă a unor disperați care văd
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]
-
o foarte măsurată acceptare a fatalității care stăpînește destinele tragice ale unor ființe neînsemnate. Nu putem intra în pielea cititorilor de la 1900: este sigur însă că lor li s-au părut originale povestiri precum Lupul, Vârvoara sau Miluc. Ceea ce ne frapează pe noi astăzi este însă sadovenismul lor. E ca și cum în ochii posterității, Sadoveanu l-ar fi deposedat pe Agârbiceanu de toată seva nouă și viguroasă a prozei sale de început. La o scară mai mică, un lucru similar s-a
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
omițînd o perioadă (anii ^70) la fel de «tumultuoasă», de contradictorie și tristă pentru literatura noastră, despre care a avut, cu siguranță, notații zilnice?". Ca și, mai cu seamă: "Citit «O zi din viața lui Ivan Denisovici» ( gulagul în variantă sovietică, originală). Frapează naturalețea ( simplitatea) cu care e narată tragedia deținuților politici. Dar marea artă e absentă". Probă că "libertatea" e menționată în titlul volumului nu numai cu nuanță peiorativă, ci și ca o dimensiune reală a exercitării spiritului. Constantin Mateescu - Jurnal în
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
de tot confortul occidental, hotel aflat la oarecare distanță de oraș și, în consecință, nu poate cunoaște viața reală a cubanezilor decât dacă face eforturi deosebite. Poți avea o vacanță de vis la prețuri modice. Primul lucru care m-a frapat a fost starea deplorabilă în care se găseau clădirile din centrul Havanei. Pe marginea mării, pe o lungă distanță, se găseau case care în vremuri mai bune au arătat splendid, dar care, sub domnia lui Castro, ajunseseră într-o mizerie
Mentalitate socialistă by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10364_a_11689]
-
pentru că e structurată tot în modul de acumulare de incidente fără climax (sau cu, dar acela nu funcționează. Revin), dar principala linie narativă pe care o descifrez e aceea de revenire la mamă, cel puțin pentru unul dintre fii. Ceea ce frapează în acest lungmetraj este refuzul - generalizat la părinți și copii - de a se autoanaliza, lenea de introspecție pe care te chinui să o crezi divorțată de intelectualitate. De aici vine dificultatea rolurilor, cel puțin pentru doi actori cerebrali (și, cred
Regenți, scriitori și un stomatolog by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10459_a_11784]
-
pentru că sonoritatea replicii să-i cutremure pe spectatori, iar sunetele onomatopeice sau mugetele să atingă măcar pragul de 120 de decibeli) se duelează repetând, ca un tonomat stricat, replici aiuritoare de tipul ,,Câte picioare are o pisică?“... Tabloul scenic următor frapează prin mesele răsturnate și reducerea la doar trei a numărului de scaune... Cineva a dat iamă... ,,Un rinocer... Un rinocer... Un rinocer INVERS... Un rinocer nu-i motiv să spargi pahare...“ Pe imensul fundal cade, retezat de un fierăstrău/ joagăr
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
aseară buchiseam ceva pe laptop, cu Luna plină de dincolo de geam arzându-mi parcă spatele. Din seara aceea târzie și îndepărtată a cafelei savurate în biblioteca lui Ciobanu am început să mă tem de deochiul Lunii, fiindcă asta m-a frapat cel mai tare la plecarea de acasă (unde o lăsam pe Ileana cu Mona de nici șase luni în brațe; Radu, de patru ani jumătate, se afla în Berceni, la mama Ilenei, bolnav din senin de pojar): aspectul straniu, nemaivăzut
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
antologia din „B.p.t.”. Cea mai cuprinzătoare dintre cele cinci antologii este volumul Poeme alese de la Editura Aula, pe care îl bănuim realizat în redacție, probabil din inițiativa și selecția lui Alexandru Mușina, directorul editurii; pare lipsit de supravegherea autorului, întrucât frapează câteva neglijențe: „poeme alese” nu e un titlu ivănescian; nu se respectă înlăturarea majusculelor atât din titluri, cât și din începutul unor poeme; mențiunea „1966” ca limită temporală inițială a antologiei e gratuită (adică greșită) din moment ce primul volum datează din
Un maestru al prozaicului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13164_a_14489]
-
public destul de des în străinătate. Unii își închipuie că eu nu prea trăiesc în România și, când mă întâlnesc pe stradă, mă întreabă, mirați: “Cum, ești în România ?!” De fapt, eu stau aproape tot timpul în România. Ce mă mai frapează este că oamenii îmi citesc cărțile și foarte mulți înțeleg altceva decât am vrut eu să spun. Dar cred că asta e ceva curent: o carte se multiplică în funcție de cititor. Uneori, însă, mesajul se modifică, parcă, în mod exagerat. - Ce
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
mine cu putere, fără nici cel mai mic semn de scuză. Pun brutalitatea pe seama uluirii. Deși, un ins normal se înmoaie... Văd Victoria aproape a zecea oară. În orice caz, în ultimul octombrie 2003 - trei zile la rând. Ce mă frapează pe mine acum, privind-o de dedesubt cum se înalță Grecoaica divină pe etrava de marmoră a corăbiei așezată pe patul masiv de granit, gros, greu, singurul capabil să sprijine, să susțină efortul, tăria sborului, decolarea tumultuoasă ca de pe un
Samothrakia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13217_a_14542]
-
și îmbinarea perfectă între inteligență și fantezia debordantă, puțin mai strunită datorită formei fixe restrictive a genului, deși, tehnic vorbind, sonetele nu sunt deloc ortodoxe. Retorica este, cum o știm, sincopată, dar muzicală; cumulativă, aluvionară și, în egală măsură, cursiv-prozaică. Frapează încă instrumentarul eterogen, simultaneitatea registrelor și tentativa de a turna în forma sonetului poemele unui lexic eteroclit plin de elementele civilizației tehniciste, industriale, de consum, precum și tonul ironico-parodic, sarcastic uneori. Semn că rezistența noastră în fața reprezentării unui nou lirism este
Oldies but goldies! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13232_a_14557]
-
îi provoacă și astăzi angoase, iar protagonista acelui episod, poeta Ana Blandiana pare a fi intrat definitiv în dizgrația scritorului. Revanșa peste timp a prozatorului (e drept, una doar livrescă) este și ea una demnă de ținut minte: „Ce mă frapează întîi și întîi e că Ana Blandiana, ostentativ, nu vrea să se așeze alături de mine. Luase pe cont propriu conducerea ședinței la masa prezidiului, instalîndu-se în față, fără să se consulte cu nimeni. Gesticula enervată cu dicția ei anevoioasă, cu
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
paradigmatic, serios, o emblemă a României acestor ani, dar o face cu mijloace nepotrivite, slabe, înșelătoare, care îl trădează pe prozator. Ar fi putut scrie o bășcălie aiuritoare, o parodie a vremurilor în care senzaționalul și kitsch-ul metafizic să frapeze cu adevărat, dar a aspirat la ceva sofisticat, peste puterile lui și nu i-a ieșit decât o supă sentimentală și liricoidă. Abia în cheie minoră, autoironie, cinism și distanțare naratorială, picăturile de sînge ar fi sărit firesc „în toate
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
gînd, după Jessie și Joseph în subway. Oare exista subway pe vremea lor? Probabil că da. Poate că se întorseseră imediat în casa de pe Strada 169. Și, acolo, se despărțiseră pe palier? Oare Joseph nu-și consolase prietena? De ce era frapat comisarul de o amintire foarte recentă? În momentul producerii incidentului, nu observase asta. La amiază, zăbovise în fața paharului de bere la Donkey Bar. Și mai comandase una, pentru că era bună. Cînd să plece, jurnalistul cu dinții stricați, Parson, ridicase capul
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
diferită se lasă atrași atât de legendele, cât și de istoria Cartaginei. Cato își încheie aproape toate discursurile cu proclamarea necesității de a fi nimicită capitala dușmană, inima puterii punice, Plaut se oprește asupra tipului comic al negustorului cartaginez, fiind frapat mai ales de sonoritățile barbare ale limbii punice, Cicero îl alege drept protagonist al dialogului filozofic De republica pe Scipio Emilianul care expune rațiunile distrugerii cetății inamice, Cornelius Nepos inserează între biografiile oamenilor iluștri medalioanele dedicate generalilor Hamilcar și Hanibal
Cartagina în imaginarul latin by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/12240_a_13565]
-
prag al acestei spirale continue. Stimulați de numeroase și variate mass media, încurajați de cinematograful ce le ecranizează operele, proiectați apoi prin imaginea TV în imaginarul colectiv, scriitorii ajung în faza auto-adorației calme, convinși că au atins statutul semizeilor. Ceea ce frapează, ca noutate absolută, în secolul XX nu ar fi doar ideea exaltantă pe care această categorie o are despre ea însăși, ci diseminarea noii stări de spirit pînă la nivelul grafomanilor complet insignifianți. Numărul celor care au crezut, în secolul
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
de convenții și automatisme sterile, scriitorul spaniol aproape că ne obligă să facem măcar o trimitere și la românul Max Blecher, cu ale sale Întâmplări în irealitatea imediată din 1936, ca la un univers înrudit. Cât privește romanul propriu-zis, acesta frapează de la primele pagini prin insolitul construcției epice și ineditul asociațiilor imagistice. Ceea ce se remarcă imediat este extrema mobilitate a imaginației, prin excelență analogică, asociativă, tinzând să dubleze mereu notația de aparență realistă cu un strat metaforic. Ceea ce scriitorul numește gregueria
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
prozatori optzeciști. E unul din promotorii lor. M.C.: Rolul Paul Georgescu, dar cu o generație mai tîrziu. N.M.: Mi-am adus aminte că noi doi am făcut cîndva o emisiune de televiziune, avîndu-l alături pe Adrian Marino. Atunci m-a frapat o poziție comună pe care am avut-o noi doi diferită de a lui Marino, în privința lui G. Călinescu. Noi credeam că, în pofida unor compromisuri, G. Călinescu din anii '60 a reprezentat un model. Pentru Marino, cedările lui Călinescu din
CULTURĂ SUBTERANĂ, CULTURĂ OFICIALĂ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12799_a_14124]
-
inofensiv - deși e greu de imaginat, totuși există (...) -, dar, în general, proștii sînt obraznici, răi, ticăloși, savurează răul făcut altora, sînt deranjați de binele altora". Apare apoi un elogiu al mediocrității (eseistul nu pierde prilejul de-a surprinde, de-a frapa), întrucît inteligența n-ar fi specifică exclusiv celor "strălucitori": "Eu am o mare stimă pentru așa-zișii mediocri. Care nu sînt chiar mediocri. Dar au o condiție mediocră în existență. Aceștia sînt un temei pentru articulația unei societăți evoluate. Chiar
Glose la Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12851_a_14176]
-
pornit: cei plecați să cîștige în Irak fiind numiți "căpșunari" printr-un abuz ironic care creează și o imagine antifrastică. Cred că, între toate posibilele meserii care au atras români peste hotare, cea de căpșunar tinde să devină emblematică pentru că frapează mai mult imaginarul colectiv: printr-o anume frăgezime idilică și autoironică.
"Căpșunar" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12309_a_13634]
-
au avut loc alegeri în landuri din fosta RDG. Am putut urmări la televizor ultimele zile de campanie electorală; cu această ocazie i-am văzut în acțiune pe vajnicii urmași ai comuniștilor germani. Privindu-i și ascultându-i m-a frapat cât de asemănători în ținută, formule retorice și vocabular sunt ei cu urmașii comuniștilor de la noi. Dacă n-ar fi vorbit în germană puteam să jur că ascult discursul electoral al unui PSDist! Oameni cu forma mentis similară vor utiliza
Un sistem eurpoean by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12298_a_13623]
-
sunt nume de marcă ale cinematografiei hongkongheze, iar faptul că au mai lucrat împreună face ca ei să confere veridicitate variatelor relații în care se află (fapt esențial, fiindcă relațiile se schimbă în fiecare povestire). Nu atât mișcarile camerei te frapează, ci calitatea picturală a imaginii - Zhang Yimou era oricum faimos pentru acest element, dar îl asistă și operatorul de imagine Chris Doyle (O iubire imposibilă), considerat de mulți un caligraf al luminii. Eroul e un film care vrea să arate
HollyKong? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12475_a_13800]
-
creștine au fost atăt de subtili și atît de perspicace, și atît de inteligenți, încît de cele mai multe ori citindu-i parcă-l citești pe Proust. Spune Părintele Stăniloaie asta. Nu pot să fac citatul, nu știu unde este! Dar asta m-a frapat așa de tare , chestia asta, m-a scurt circuitat! Părinții Bisericii, Părinții răsăriteni, sunt de talia lui Proust! Cu deosebirea că Proust debușează pe snobismul monden din secolul 19, ăștia debușează ceva mai sus, la ceva mai interesant! Alexandru Paleologu
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
Paleologu: Puterea de a plasa informația în total, formidabilă. Noi românii am avut cînd am fost o țară mică sau două țărișoare și mai mici, oameni formidabili. Și cînd am ajuns o țară mare, am avut mai puțini. Ce mă frapează e că în Enciclopedia Britanică lipsește totalmente Titulescu, dar nu lipsește Gafencu, cu o fotografie frumoasă. Ei, cum se explică asta? Titulescu avea talent, vorbea foarte bine, superb, un mare orator, dar ce spunea nu era interesant pînă la urmă
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]