1,147 matches
-
calofili, "optzeciști" textualiști, "nouăzeciști" virili/ agonici și un (stingher) "milenarist", defilează prin paginile cărții, la modul aleatoriu însă, nu într-o ordine prestabilită. Sumarul cărții este dat, cum arată autorul, de succesiunea foiletoanelor sale critice din "Ziarul de Duminică". Lipsește, frapant, cel mai important poet român postbelic, Nichita Stănescu, după cum lipsesc voci suficient de bine conturate ale generației tinere, cele care i-ar fi confirmat, în fond, antologatorului opinia potrivit căreia nu există o criză valorică a poeziei de azi. Mă
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
în același muzeu/ dar la etaje diferite/ să păstrăm legătura, bineînțeles". Poezia lui Augustin Cupșa este o aglomerare infinită de mici detalii menite să susțină un sentiment permanent de angoasă. Nu puține sunt însă și nereușitele. între acestea cea mai frapantă este lipsa de inspirație în alegerea titlurilor (inclusiv titlul volumului). Diateza gri, Mecanic/clinic, Rana Uriașului Nostru (sic!), Te-aș, Semistors etc., toate sună plat și sforăitor și sunt o piedică în calea lecturii. Folosirea obsesivă a slashului, în titluri
O deznădejde cinstită by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10428_a_11753]
-
nevoie de 50 de ani pentru a se impune și, încă, nu în chip unanim.” (Rigoulot 2008: 581). 3. Contextul ideatic În acest context, „naivitatea” intelectualilor noștri care tocmai reușiseră să evadeze din raiul fericirii comuniste era de-a dreptul frapantă: Europa nu-și dă seama că i s-a amputat o parte din propriul trup? - se întreba stupefiat exilatul Mircea Eliade în 1952. (Judt 2008: 193). Cât se poate de limpede răspunsul era nu! Pentru Franța, politica lumii nu reușea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
XX-lea: laserul. Suntem tentați să precizam: laserul vagului, citându-l pe Marin Sorescu, laureat al Premiului Herder. Artistul vizual ignoră indicațiile scenografice ale dramaturgului Eugen Ionescu și concepe o nouă partitura, într-o viziune proprie, cu totul originală, ostentativ frapanta prin declanșarea unui autentic război împotriva spectatorilor, cărora le mitraliază, le bombardează și le suprasolicita, în fiecare fracțiune de secundă, toate cele cinci simțuri cu care i-a înzestrat Dumnezeu. În indicațiile privind Decorul, autorul piesei oferise detalii clasice, realiste
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
dintre critic și poet își spune cuvântul în mai multe feluri, cel mai important mod fiind o relativ surprinzătoare identificare de gusturi estetice. Prieten al poetului în tinerețe și la maturitate, Matei Călinescu se pliază pe preferințele lui și privilegiază frapant prima etapă de creație, cea din anii 1968-1972. Întâmplarea face ca tocmai din 1973 Matei Călinescu să fi plecat în SUA ca lector, iar din 1975 să se fi stabilit ca profesor de literatură comparată la Indiana University, Bloomington, deci
Un maestru al prozaicului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13164_a_14489]
-
scopuri, cum ar fi cel de vespasiană), printre blocuri. Că veni vorba de Hoxha, trebuie totuși să recunosc că cel puțin încă o similitudine româno-albaneză m-a lovit: nu știu cum se face, dar Piramida - construită ca muzeu în memoria dictatorului - aduce frapant pe dinăuntru cu Teatrul Național din Craiova... Albanezii dețin probabil recordul la numărul de Mercedes-uri și antene parabolice pe cap de locuitor: primele sînt ieftine ca braga și furate, mare parte, din Germania, ultimele sînt toate îndreptate spre Italia
Duhani dëmton... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13168_a_14493]
-
model” blond, tapat, cu picioare lungi și tocuri impresionante, totodată cu alură sinistră de cioclu -, Simona Pop arată că știe foarte bine să construiască un spectacol. A avut și cu cine să lucreze, toți cântăreții, fără excepție, fiind profesioniști. Apariții frapante rămân cele ale Antonelei Bârnat, Cristinei Sandu și a lui Ion Dimieru, datorită rolurilor dificile care au scos în prim-plan un extraordinar potențial vocal și actoricesc. Pe aceleași coordonate ale interpretării, conducerea muzicală a spectacolului a beneficiat de un
Spectacole de operă by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13246_a_14571]
-
Spiritul critic („revistă cu volum și periodicitate variabile”), numărul 4, descoperim un Nicolae Breban în ipostază de critic literar: O viziune a presentimentelor la Nichita Stănescu. Dl Breban semnalează cîteva poezii în care marele poet și-a presimțit, în mod frapant, sfîrșitul. * La Bistrița, apare o nouă revistă, Litera Nordului. Numărul 1, anul 1 din 2003 promite, ca să zicem așa.Așteptăm urmarea. Un primar bătăuș “PNL-PD se va reînscrie la Tribunal” anunță ZIUA aventura de domeniul suprarealului prin care trece alianța
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
Timpului ieșean, cineva comentează sub inițialele C.N.P. Limba de lemn festivă a juriului seudez care acordă Premiul Nobel pentru Literatură. Bună idee! E plină lumea de esențe lingvistice lemnoase. Dincolo de vocabular, să notăm în textul oficial de la Stockholm și stîngismul frapant al unor considerații. Să fie oare o întîmplare că Borges sau Llosa, socotiți de dreapta, au fost (iar Llosa mai este) ocoliți sistematic de academicienii din nord pe care-i bîntuie de generații bune spectrul socialismului? Din același număr, reținem
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13355_a_14680]
-
ostracizată, istoria literară trebuie să-și asume obligații atât față de scriitorii clasici, aflați în prim-plan, cât și față de literatura minoră, pierdută adesea, fără mari speranțe de recuperare, în umbrele celui de-al doilea raft. Prea multe edituri dovedesc din ce în ce mai frapant lipsa de coerență, de consecvență și de competență în editarea clasicilor noștri. Improvizarea unor programe editoriale nu este compatibilă cu exigențele unui interes național major. E, de aceea, foarte necesară analiza unor proiecte editoriale pe domenii de istorie literară: avangarda
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
omul iubit este răscumpărat de Elisabeth prin sacrificiu pios. Contrastul vehement este în cântul și alura feminin contrastantă a celor două artiste. Ele sunt două personalități și considerabila diferență este necesară. Venus (Szilfŕi Marta), voce importantă cu evoluții în registre frapante, țâșnind provocator în ambianța ei de văluri roșii și lumini purpurii. Elisabeth (Felber Gabriela), mai rar portret atât de subtil în muzicalitate, eleganță. Femeia care înțelege ceea ce lumea ei, înghețată în rigori, respinge. Între cele două, Tannhäuser (Molnŕr Andras) se
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
pentru perioada clasică, dar ceva mai permisivă, mai laxă, pentru perioada contemporană. E, oarecum, firesc, să fie așa. Nu am remarcat absențe flagrante din posibilul tablou al scriitorilor clasici și interbelici. Discutabilul începe în sectorul actualității. Din generația războiului, lipsește frapant Geo Dumitrescu (nici C. Tonegaru și D. Stelaru nu sunt), în timp ce dintre proletcultiștii notorii e prezent inutil Dan Deșliu. Nu l-aș fi omis nici pe Radu Tudoran. Pentru că figurează toți poeții importanți ai generației ´60, i-aș fi introdus
Un of: bibliografiile by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12212_a_13537]
-
În ansamblu, Armistițiul este o carte ce reușește să captiveze nu numai prin forța mărturisirii și dramatismul experienței pe care o cuprinde, ci și prin acel dar rar al autorului de a surprinde absurdul, asimetriile și paradoxurile realului. Cea mai frapantă dovadă a acestei vocații o constituie, probabil, biografia sa. După cum se știe, în 1987, la 11 aprilie, Primo Levi s-a sinucis (deși multora din anturajul său le apărea drept una dintre cele mai echilibrate persoane pe care le întâlniseră
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
joc al hazardului în toate. R:Chiar și în coincidența suspectă dintre finalul "Deșertului tătarilor"(1940) și cel al "}ărmului Sirtelor" (1951)? M.T.:Îl consider pe Julien Gracq a fi cel mai mare prozator francez în viață. Există o asemănare frapantă între finalurile celor două romane despre care, însă, Gracq nu mi-a vorbit niciodată. R: I-a vorbit în schimb unui prieten de al meu, declarîndu-se șocat de acea asemănare, cînd a citit romanul lui Dino Buzzati. A constatat, însă
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
sonoră ca lemnul de vioară" sau "priveliștea lenevește-n păuni". Tropismul lui nu se dezminte nici în poezia maturității. Vinea e un poet prin oglinzile lăuntrice ale căruia trec multe din priveliștile poetice dintre războaie. Simpla citare a celor mai frapante ne arată diversitatea paletei. Se cuvine să precizăm totuși, înainte de a ilustra, că o scriitură puternică și deopotrivă delicată, limpede și totodată concisă, înzestrează aceste netăgăduite ecouri cu o muzică proprie: Arghezi ("Oprește ora mîna ta suavă/ și visul în
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
itinerariile pe care tinerii de lîngă mine le traversează zi și noapte. În ei și în afara lor. Existențe care, subtil, își strigă disperările, rutina, nemulțumirile. Grave, profunde, boli parcă de netratat ale societății noastre. Existențe care par trase la indigo - frapant modul identic în care vorbesc, se mișcă, se îmbracă - și care ascund, totuși, tristeți sau bucurii diferite. Și jocul actorilor, impregnat de agresivitatea, și ea tipică generației lor, este curățat de clișeele absolvenților. Ceva autentic s-a formulat în barul
Schiță de portret by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12683_a_14008]
-
limbaj, satira socială, originalitatea personajelor, tehnica dramatică. Nuvelele Păcat și O făclie de Paște, punând în lumină "excepționala gradare psihologică a sentimentelor" (p. 189), drama Năpasta sunt plasate judicios în contextul naturalismului francez și rus. Orizontul comparatist este cea mai frapantă dintre calitățile tezei, dacă luăm în seamă și tinerețea exegetului și pionieratul lucrării. Avea dreptate Caragiale să remarce, în scrisoarea pe care am citat-o, "o vie inteligență, luminată printr-o lectură deja vastă la vârsta lui". Adunând toate referințele
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
cea bună. Ar fi o nimereală. Asta și înseamnă, de fapt, noroc... Să ai noroc. Noroc chior, cum se spune. Cu cât problema, așadar, este mai complicată, cu atât hazardul intervine de mai puține ori. în general, este o deosebire frapantă între adevăratele soluții și cele produse de hazard. Știința nouă, cu ajutorul computerului, a explicat seriile norocoase, luând o mare distanță față de W. Koehler, marele psiholog cu teoria formelor, gestaltismul său. Adevărata soluție se desfășoară în timp și în spațiu ca
Zguduitura ori șocul – note 1944 – by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12757_a_14082]
-
Luca apar solidare cu exclușii sociali, învederînd gustul pentru senzațiile tari ale mizeriei, ale dereglărilor de comportament, ale violențelor. Plutește în atmosfera lor un patetism bun conducător de ideologizare extremistă. În textul intitulat Roman de dragoste (1933), găsim un contrast frapant între femeia pură, enigmatică, supralicitată în idealizare, și decăderea mediului în care se înscrie, creionat în stil naturalist, mediu ce-o va absorbi. în Fata morgana (1937), ne întîmpină un poet "cu capul în nori", Fișer al Sorcovei, care se
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
Pompidou, președinte al Franței, primea și analiza veștile proaste), actele de trădare din partea forțelor care trebuia să-l apere, zvonurile, fie intenționat lansate, fie spontane, mi-am adus aminte de o poveste veche de vreo două milenii care prezintă similitudini frapante cu modul în care a sfârșit dictatorul comunist, anume răsturnarea și moartea lui Nero în anul 68 d.Cr. Lichidarea ultimului iulio-claudin și criza anului 69 ("acel unic și imens an", cum l-a definit Tacitus) este o veche preocupare a
Istoria săracă în scheme by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12846_a_14171]
-
regimului nu mai interesează. Este foarte adevărat, însă, că gradul de arbitrar, deturnarea gravă de la scopul "principial" fixat în privința a ceea ce Paul Ricoeur numește "rolul deciziei politice și exercitarea forței de către puterea publică" (v. Op. cit., p. 253) sunt atât de frapante și scandalos-abuzive și mincinoase, încât nu mai pot primi decât o replică pe măsura celei date de Istrati. "Idealist" sau nu, orice om de bună credință ar fi trebuit să reacționeze în aceeași termeni - numai că, așa cum notează în câteva
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
motive, am spus că literatura basarabeană e a cincea roată la căruță, una de rezervă, pusă deoparte, dosită printre alte obiecte plasate într-o așteptare nedefinită până să li se dea atenția cuvenită. Lipsa de sincronizare modernă e o carență frapantă. Dacă e întrucâtva explicabil că romanul basarabean nu are punți de comunicare cu romanul din România, e destul de ciudat că nu are nici un fel de relație semnificativă (sau nu am știut eu să le identific?) nici cu proza rusă, clasică
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
Victor Crăciun ar fi putut prelua mai bine misiunea, dacă ar fi avut timp, Eugen Simion însuși, coordonatorul colecției, un devotat al prozatorului. În locul Mihaelei Constantinescu-Podocea, care a realizat primele trei volume din ediția Marin Sorescu, nu văd un contracandidat frapant mai legitim, ca în celelalte două cazuri. Astfel de discuții nu sunt inutile, pentru că sunt, în fond, discuții despre competențele editoriale. Deși respectă o structură identică de la un volum la altul, totuși edițiile nu sunt realizate într-un spirit științific
Opere fundamentale în ediții de referință by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12426_a_13751]
-
apanaj al unor condeieri cu experiență, dar vădit plictisiți, vlăguiți). Nici prețiozitate umflată de figuri retorice în stare să sfîrșească prin a se comporta ca harfiile din poveste: strică tot ce ating. În schimb, descopeream un stil spumos, pe alocuri frapant, care face capital din ideile intermediare și care nu poate, în nici un caz, ascunde voluptatea scăldatului în marea muzică, a jocului cu valurile ei, a imersiunilor ori surfing-ului, înotării spre țărm sau, dimpotrivă, spre larg, întotdeauna cu gîndul și
Scrisoare deschisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11484_a_12809]
-
ale prozelor lui Schulz, atâtea câte s-au păstrat, îl situează pe autorul Manechinelor, fie și izolat, printre înainte-mergătorii literaturii de azi. Nu puține dintre înnoirile de concepție sau de atelier, care domină proza zilelor noastre, își pot găsi similitudini frapante sau doar o atmosferă-îndemn mai mult decât stimulative în creațiile sale. Cu unele dificultăți specifice în pledoariile de amănunt, în problemele mai generale de concepție și formalizare - precum relativizarea canoanelor teoretice și de elaborare la toate nivelurile (fabulă, personaje, timp
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]