35 matches
-
groază de ea. Dar am nevoie de o vacanță. — Ce fel de vacanță? — O vacanță foarte convențională. Îmi place să stau toată ziua întinsă la soare, pe marginea unei piscine, cu un maldăr de cărți ușoare și cu băuturi răcoritoare, frapate, la îndemână. Anul ăsta mergem în Turcia. Dar dumneavoastră? — Noi nu ne mai luăm vacante în adevăratul sens al cuvântului, zise Adrian — N-aveți vacante! — Știi, e uimitor ce poți face, dacă-ncerci. Vacante în străinătate. Mașini noi. Haine noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
afirmativ, după care își bagă picioarele în frapieră. Pe fața lui se citește o ușurare profundă. Ca și pe fața lui Robespierre, care a renunțat la bol și bea direct din frapieră, ca oamenii mari. Ce înseamnă o șampanie bine frapată! se extaziază Lionel. — Mai ales dacă e și seacă. Te răcorește la fix, îi dă dreptate Jean. Lionel depășește starea de beatitudine de care a fost cuprins și se simte obligat să-i dea o explicație șefului de sală: — Știi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și romantic, cu lumină difuză și cu un lux greu de Înțeles pentru anii ’70. Dansau lasciv, dăruindu se reciproc și mângâindu-se nepermis, săruturile fiindu-le acoperite de lumina discretă. În pauze mergeau la bar, se tratau cu șampanie frapată, Ger plătea și când Rică a făcut observația că el este ...domnul, Ger Îi strecură mâna pe sub hainiă și pe sub cămașă, Îl mângâie Îndelung și cu multă discreție și bucurie puse În buzunarul interior al hainei un fâșic de bancnote
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
să nu le țină, discurilor lui, genunchiul la gât... Unde sînt? Pe masă apăruseră tot felul de farfurii, servicii pentru untdelemn și oțet și pahare. Cocondy era cea care le făcea să apară. Patricia era cea care, cu niște sticle frapate, făcea tot așa. - Sânt în camera lor. Concondy (sau cea despre care se cuvenise că se numește Concondy) se oferi să-l conducă. Către stânga, deși, spre surprinderea lui, nu ieșiră prin stânga. "Poate doamnele protejează anumite secrete senzuale, în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se adresează zâmbind, aproape în șoaptă: Castelane, cum o mai duci în mănăstirea aceea dominicană? Dacă întrebarea ar fi fost lipsită de acel mai, putea fi destul de naturală-îmi zic zâmbind mai mult pasager. Mulțumesc, bine. Destul de bine-răspund și zâmbesc nesigur, frapat și de limbajul codificat. De musai ca de voie bună... - râde el sănătos scuturându-se. Apoi după o schimbare de ton. Cam nefiresc și totodată puțin gratuit Trebuie să înveți să sufli și în iaurt, castelane. Fumezi? Iau o țigară
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu gândul despuiat/ Până la osul timpului. / De granit. / Calul vestit/ E belit./ Hai în trabant/ Privește-mă-n cant, / Ca la un rock, / Dans cu noroc. Cutezi / Să nechezi?/ Hm! Calul belit/ E vestit.” Sunt în sfârșit, mai mult decât frapat, cred, de ceea ce scriam prin mai ’77, despre acel februarie care acuma mi se pare tot mai grozav. Și nu mă interesează cum trăiam atunci. Trăiam. „Când ajungea doamna Iozefina în separeul bibliotecii, unde dactilografia în fiecare după-masă de zor
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
înșeală sau au fost înșelați. Masa este definitiv atrasă de ei". Am putea reproșa psihologiei mulțimilor, și în special lui Le Bon, cele cîteva remarci pripite, pline de prejudecăți și, ca să fim sinceri pînă la capăt, superficiale. Dar vom fi frapați văzînd că ele își află o contrapondere în descrierile făcute, de atunci încoace, celor mai exemplari conducători ai vremurilor noastre: Stalin și Hitler. În comparație cu alți îndrumători ai partidului comunist rus, cu mari oratori de talia lui Zinoviev și Troțki, cu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
anii războiului, urmărește mersul operațiunilor militare mondiale cu harta în față, lăsîndu-ne impresia unui strateg profesionist, Ernst Jünger, coșcogea ofițer de Wermacht (ocupant al Parisului), dar și scriitor deja celebru la acea vreme și învederat umanist, nu se lasă defel frapat, așa ne dă a înțelege, de cursul ororilor. De altfel și notează, pe 15 februarie 1944, în Jurnal, referindu-se, evident contaminat, la atitudinea unui camarad-condeier: "E straniu cum pana i se face mai ușoară și mai liberă pe măsură ce distrugerea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
concluzie din povestirea sa, dar ceva în care să se întrevadă conturarea unei concluzii tot există. Și asta pentru că, recitind acum pasajul, ceva m-a șocat, așa cum nu se întîmplase cu mulți în urmă, la prima lectură, fiind atunci, probabil, frapat doar de fraza ghiduș-sclipitoare a gînditorului. Cineva care-l conjurase să "stoarcă" tot din el, și care reușise deplin pînă atunci, îi cerea, în sfîrșit, să... trateze și artele frumoase. Așa s-au născut părerile lui Alain despre arte. Cînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dintre generații și definiția Însăși a generațiilor. Conflictul intergenerațional implică cel puțin două generații identificate și denumite simbolic de către sociologia vest-europeană ca fiind „generația Gorbaciov” (părinții, care, Încă, se bucură de autoritate) și „generația Internet” (tinerii adulți). Încă din 1934, frapat fiind de diferența de percepție și de transmitere intergenerațională a sistemului de valori, Mead sublinia: „Dacă generațiile au fost Întotdeauna comparate, astăzi ele sunt separate de o adevărată prăpastie, ca și când nu ar mai folosi aceeași limbă”. Începe să apară bariera
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]