107 matches
-
ca și cum ar fi vrut să strige pe cineva: Charbovari! Izbucni deodată un tărăboi... Gustave Flaubert, Doamna Bovary, p. 24 P3 apare ca o suită de trei sub-fraze marcate prin punctuație și doi conectori: P3; PE URMĂ P3'; APOI P3''. Structura frastică este la fel de importantă ca și pentru P2. Tematizarea, în sensul praghez, plasează anaforicul "ea" după predicatele care dezvoltă macropropoziția Pd. PROPR. După tranziția verbală cu cele două prelungiri ale ei vin de această dată cele două dezvoltări ale lui Pd
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
plasează anaforicul "ea" după predicatele care dezvoltă macropropoziția Pd. PROPR. După tranziția verbală cu cele două prelungiri ale ei vin de această dată cele două dezvoltări ale lui Pd. PART și Pd. ASM, cu respectivele lor aspectualizări. Se dă macro-schema "frastică": Temă proprie Temă Tranziție Reme Pd. PART Pd. PROPR Temă-titlu tr1 macro-Remă 1 ea începea cu caltaboși (PE URMĂ) tr2-Tematizată macro-Remă 2 alternau romburi tr3Tematizată Pd. ASS (APOI) venea macro-Remă proprie Vom face, de această dată, o paralelă între raporturile
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cititorului: aceea de a descoperi legătura subtilă (și neexplicitată) care există Între cele două părți ale poemului. Dacă În juxtapunerea din sintaxa frazei, indiciul formal accentuează faptul că totuși Între Începutul cu literă mare și punctul final există o unitate frastică, la haiku este marcată prin cratimă (sau kire-ji, cutting word În japoneză), din contra, tocmai disjuncția imaginilor. Astfel, kireji, ca un fel de ironie formală, pune accentul pe ruptură, pe cezură. Spiritul poeziei nipone este Însă, În ciuda acestor indicii formale
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
imoral (adică inadecvat setului de valori pe care le etalează și le susține eul plural). Cu acest tu își dispută obiectul și îi partajează semificația de bază, învestindu-l cu un sens întotdeauna individualizat. Uneori, acest tu, inclus la nivel frastic și interpelat direct, apare în postura partenerului provocat la dialog polemic. În același discurs antifeminist invocat mai sus, Arghezi recurge, spre exemplu, la retorica interogării polemice, mascând, în fond, somația pe care moralistul o adresează cititoarei feministe, dar și celei
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
rândurilor scrise și definitoriu pentru universul axiologic arghezian, care se pretinde, mai totdeauna, a fi reconstituit. Observăm totodată că, deseori, violența fizică este așezată într-o difuză lumină comică. În exemplul mai sus citat, acest lucru este semnalat, la nivel frastic, prin enunțarea prescriptivă ce bulversează oarecum relația dintre conținut și expresie, conducând spre o lectură dilematică: dacă faptele sunt atât de grave, de ce sunt formulate precum indicațiile din rețetele medicale ("a se cere", "a se da", "se ia", "va curăța
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fiind urmarea acțiunii locale a agentului patogen asupra unui organ; prin leziune se modifică funcția, ceea ce duce la boală (C. Borundel, Manual de medicină). * în ipostaza de relator, care își procură referința tot de la o secvență de tip propozițional sau frastic, putând fi substituit cu după aceasta/aceea; dată fiind stereotipia secvenței, se tinde spre o gramaticalizare a formulei de joncțiune. Formula se întâlnește în toate registrele: Vom lua o scurtă pauză publicitară, după care aș vrea să ne răspundeți la
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
-ne pe observații empirice, fără a fi efectuat un calcul exact în corpus. Principiul lui Leech poate fi verificat dacă se măsoară lungimea frazelor care conțin relative (numărând cuvintele din fiecare frază) și se urmărește distribuția relativei în raport cu limitele unității frastice. Evident, un asemenea test nu se poate realiza "manual" decât pe un număr mic de construcții, iar testul poate fi considerat nerelevant. --------------- ------------------------------------------------------------ --------------- ------------------------------------------------------------ 1
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
organizarea semantică și formală a textului și se realizează prin următoarele mijloace: 1) referință (engl. reference), 2) elipsă (engl. ellipsys), 3) conjuncție/conectare (engl. conjunction) 4) coeziune lexicală (engl. lexical cohesion). Corelativele se subsumează mijloacelor de conjuncție/conectare, alături de conectorii frastici și trasfrastici. Mai precis, structurile corelative alcătuite din două componente 1 - dintre care unul este, de regulă, un conector, iar celălalt este de obicei un adverb - reprezintă o modalitate de marcare suplimentară a raporturilor semantico-sintactice2 dintre unitățile textului, fie ele
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
relații de dependență, de subordonare). Cu alte cuvinte, structurile corelative asigură coeziunea textului prin reiterarea informației redată prin conectorii sintactici sau pragmatici. Structurile corelative realizează coeziunea textului funcționând - asemenea conectorilor - la diferite nivele: la nivel intrapropozițional (în interiorul propoziției), la nivel frastic (interpropozițional) sau la nivel transfrastic (discursiv). Corelația dintre unitățile sintactice se realizează prin două tipuri de construcții: structuri alcătuite din două componente lexicale identice ori structuri alcătuite din două componente lexicale diferite. Primul tip apare numai între unități sintactice de
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
și între unități sintactice de rang diferit (relație sintactică de dependență, de subordonare): atât..., cât și; nu numai..., ci și; pe cât..., pe atât; atunci... când; dacă... atunci; deși..., totuși etc. (vezi Tabelul 2)4. Tabelul 1 Conectare la nivel propozițional/frastic între unități sintactice de același rang Relația sintactică Raportul semantic Conectorul specific Perechile corelative coordonare copulativă cumulativ (asociere) și, nici atât..., cât și nu numai..., ci / dar și și... și nici... nici coordonare disjunctivă excludere sau fie... fie ori... ori
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
cumulativ (asociere) și, nici atât..., cât și nu numai..., ci / dar și și... și nici... nici coordonare disjunctivă excludere sau fie... fie ori... ori sau... sau alternanță când... când acum... acum aici... aici ba... ba Tabelul 2 Conectare la nivel frastic între unități sintactice de rang diferit Relația sintactică Raportul semantic Conectorul specific Perechile corelative subordonare (circumstanțiale situative) temporal local când unde atunci.. când acolo...unde subordonare (circumstanțiale procesuale) modal cantitativ cum cât așa...cum pe cât... pe atât cu cât... cu
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
ale enunțului) cumulativ pe lângă că pe lângă că... mai și La nivel discursiv (transfrastic) coeziunea prin conectare privește nu numai organizarea semantică și formală, ci și organizarea tematică a textului. În acest caz, coeziunea se realizează fie prin "convertirea" unor conectori frastici ("investiți" cu funcții pragmatice: dar, căci etc.), fie prin unități lexicale specializate (apropo de, or, mai precis etc.). În GALR se discută situația conectorilor transfrastici, făcându-se referire la capacitatea lor de a stabili conexiuni între două acte de vorbire
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
mult (AS). Cele două tipare se regăsesc chiar în proporții similare. Cu informația componentului secund exprimată prin extensie în imediata vecinătate a lui nu doar... au fost îregistate 17 ocurențe, față de 12 ocurențe cu elipsă totală 19. 3. CORELATIVE ADVERBIALE FRASTICE CU DISTRIBUȚIE LIMITATĂ Adverbul totuși este considerat de gramaticile curente un corelativ specializat pentru marcarea raportului sintactico-semantic concesiv, fiind al doilea component în structura deși /chiar dacă/cu toate că... totuși. Deși nu am pierdut nimic din punct de vedere patrimonial, ba mai
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
2 12 0 Adevărul 24 46 2 17 0 6 1 Capital 22 45 1 29 0 6 0 Cotidianul 56 150 1 70 1 7 0 TOTAL OCURENȚE 581 762 28 301 5 37 1 În ipostază de corelativ frastic totuși apare mai degrabă în structuri cu propoziții concesive relative sau conjuncționale având ca prim termen un conector nespecific (cf. GALR II: 594-595). Oricum ar fi, pe adresa de la numerele 9-11 exista totuși un contract de vânzare-cumpărare din 1940, care
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
admiteți că stilurile nu sunt doar unități de reacție, ci și (mai ales) pătrunderi ale obiectului ontologic, care se schimbă (H-R. Patapievici, Zbor în bătaia săgeții). În consecință, putem afirma că în româna actuală scrisă totuși funcționează ca un corelativ frastic destul de limitat, conectorii concesivi tipici (deși, chiar dacă, cu toate că) fiind destul de puternici pentru a exprima - singuri - semnificația "condiție, ipoteză contrazisă"21. Se observă, în schimb, o tendință bine conturată de folosire a lui totuși (cu semnificație nealterată) în ipostaza de conector
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
nu doar...ci (și), în "defavoarea" lui nu numai ..., ci(dar (și) în textele artistice; în schimb, în textele estetico-filozofice situația este inversată, fiind preferată structura nu numai..., ci/dar (și). 5.1.2. Adverbul totuși funcționează ca un corelativ frastic mai ales în construcții unde conectorul propozițional este polivalent. În schimb, se observă tendința de transgresare în clasa conectorilor transfrastici - fără pierdere de informație. Avansăm ipoteza că într-o situație similară este și atunci din structura dacă..., atunci. In acest
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
jos}(y), {nu doar o scară a lui Iacob. }(x) (G. Liiceanu, Ușa interzisă); Campania și alegerile sunt {și pentru consilieri} (y), {nu doar pentru starurile de ocazie. }(x) ("Adevărul"). 20 GALR îl menționează, de altfel, în cadrul discuției despre conectorii frastici și transfrastici, fără să insiste însă asupra lui: Unele adverbe au valori pragmatice, discursive, marcând roluri argumentative: concesia (totuși), acordul (într-adevăr) etc. [...]" (GALR II: 771). 21 Cf. GALR II: 592. 22 "În organizarea discursului, foarte importanți sunt conectorii de
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
semantico-pragmatică, fără să ne ocupăm în mod special de aspectele strict gramaticale (clasificare morfolexicală: conjuncție, adverb, locuțiune, grupare cvasilocuțională etc. - sau interpretare sintactică). Ne limităm însă, în lucrarea de față, la acei conectori care funcționează în primul rând la nivel frastic (putând fi sau nu utilizați și la nivel transfrastic, intra- sau interdiscursiv).1 3. Sintagma conversie discursivă naște întrebarea legitimă: cum putem stabili că o unitate discursivă oarecare, construită prin conectivitate, este rezultatul unei conversii și nu, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
GALR II: 917−918, nici celelalte tipuri de dacă noncondițional - cf. GALR II: 645, 650. 4 Cf. Grice (1981). 5 Interpretarea ca implicație strictă se poate impune pe cale lexicală (Numai/doar dacă A, atunci B) sau pe cale intonațională (cu accent frastic pe conector: DÁCĂ mă rogi așa frumos, bine, o să vin.) 6 În lucrările de lingvistică, conceptele de factivitate/contrafactivitate sunt definite, de regulă, în raport cu predicatele (cf. DSL 1997) sau cu verbele (cf. Moeschler, Reboul 1999). Utilizarea lor în raport cu conectorii este
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
În (13), propoziția A este asertată (reprezintă o informație nou introdusă în universul discursiv), în timp ce în (13') este doar presupusă (informație de fundal, considerată deja existentă în universul opiniilor comune interlocutorilor). 9 Caracterul factiv poate fi sugerat pe cale prozodică (accent frastic pe ultima silabă accentuată a conectorului sau pe semiadverbul chiar), coroborată cu forma verbală (indicativ); accentul frastic pe ultima silabă accentuată a subordonatei, coroborat (opțional) cu condiționalul ori cu prezumtivul, conduce mai curând la o interpretare nonfactivă. O dezambiguizare univocă
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
este doar presupusă (informație de fundal, considerată deja existentă în universul opiniilor comune interlocutorilor). 9 Caracterul factiv poate fi sugerat pe cale prozodică (accent frastic pe ultima silabă accentuată a conectorului sau pe semiadverbul chiar), coroborată cu forma verbală (indicativ); accentul frastic pe ultima silabă accentuată a subordonatei, coroborat (opțional) cu condiționalul ori cu prezumtivul, conduce mai curând la o interpretare nonfactivă. O dezambiguizare univocă este însă posibilă doar contextual. În ambele lecțiuni, chiar dacă sugerează în plus probalitatea scăzută ca faptul evocat
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
aparținând clasei semiadverbelor (Ciompec 1985), sunt descrise în teoriile mai recente ca particule focale restrictive (engl. restrictive focus particles − König 1991) sau modificatori ai focusului (engl. focusing modifiers - Pullum, Huddleston 2002). Focusul este reprezentat, în această accepțiune 5, de constituentul frastic pe care aceste unități îl modifică. Particula focală are proprietatea de a introduce presupoziția existenței unui set de alternative (Geurts, van der Sandt 2004: 15-21) din care, prin intermediul modificatorului, se izolează un singur component pentru care propoziția este adevărată. În
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]
-
lor semantic de modificatori ai focusului. Astfel, din punct de vedere sintactic, ele au variate posibilități combinatorii și statut facultativ în organizarea sintactică a enunțului. Calitatea semantică de modificator al focusului conferă semiadverbelor restrictive largi posibilități de asociere la constituenții frastici. Orice constituent sintactic, de la grup la o întreagă propoziție, poate dobândi, în plan semantic, calitatea de focus, când este însoțit de un element restrictiv. Ca urmare, suportul semiadverbului restrictiv poate avea diferite naturi sintactice. Având în vedere că nu operează
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]
-
implică dimensiunea corespondenței dintre enunț și lumea reală, ca o condiție semantică a valorilor alethice, și care va fi tratată mai jos. Am tratat până aici problema sensului și referinței la nivelul termenilor și la cel al enunțurilor sau nivelul frastic, dar problema sensului și referinței poate fi tratată și la nivel transfrastic. La acest nivel, reprezentative sunt: „referința tematică” și „schematizarea discursivă”, ultimul concept aparține lui Jean Blaise Grize, și interesează ca „reprezentare sumară, dar esențială a referinței tematice a
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
și altul deplin, așa cum a stabilit G. Guillaume în cronogeneză (prin imaginea-timp a verbului), iar R. Lafont în topogeneză (prin înscrierea într-un spațiu obiectiv). În lucrările consacrate actualizării s-au stabilit mai multe aspecte ale manifestării ei: nominală, verbală, frastică și textuală. În semantică, actualizarea este operația prin care un cuvînt monosemantic sau polisemantic primește un sens precis datorită contextului, acesta înțeles sub trei aspecte: 1) dimensiunea spațio-temporală sau situațională, 2) cotextul și 3) contextul extralingvistic sau presupoziția pragmatică. Din
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]