106 matches
-
incertitudinea privind faptele prezentate; ele includ, la fel ca în cazul modalității pozitive, verbe modale precum poate și trebuie - „Trebuie să fi mîncat pastele” (erau în frigider azi dimineață) -, adverbe cu sens modal precum se prea poate, fără îndoială, construcții frastice de tipul „Este foarte (im)probabil ca...”, precum și mijloace mai idiomatice: „Fără discuție ,Tony și nu altcineva a luat bicicleta”. De asemenea, pot fi folosite verbe indicînd „cogniția speculativă”: „a presupune”, „a-și imagina” etc. Pe lîngă acestea, fragmentele
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
memorizare. O organizare textuală Orice gen discursiv este asociat unei anumite organizări textuale pe care o studiază lingvistica textuală. A stăpîni un gen discursiv înseamnă a fi conștient de modurile de înlănțuire a constituenților săi la diferite niveluri: la nivel frastic, dar și la nivel superior. Aceste moduri de organizare pot fi învățate: disertația, sinteza etc. se predau în școală; alte genuri pot fi învățate prin impregnare. Un gen elementar ca proverbul este constituit dintr-un singur enunț structurat în mod
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
al elevației alături de unul al eșecului, al decăderii, discrepanța dintre dorință și realizare este subliniată chiar prin această disociere a regnurilor). Simbolurile sunt unele consacrate, dar elementul de noutate e dat de modul în care sunt asociate, de modificarea structurii frastice astfel încât cuvintele-cheie să fie sub accent (cazul complementului direct "durerile le-au vestejit" - Lumina întunericului). De altfel, jocul verbal e anunțat prin motto, unde se realizează prin opoziția plural-singular, aparență-esență: "Luminile! Stingeți luminile/ Să rămână lumina". Drumul este parcurs invers
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sus împreunare te cheamă o mână la fereastră:/ e mâna mea din panoplii/ care agită smintită batista cea mai albastră". După modernismul puternic metaforizant, Tonegaru propune o poezie a vagului, a ambiguității date nu de ecartul metaforei, ci de ruperea frastică și de proiectarea concretului, mitologicului, poeticului, banalului, senzualului, grotescului chiar pe același plan într-un fel de colaj improvizat, într-un joc tragic cu limbajul sau cu viața. Poemul devine aproape unul ekphrastic, tablou ireal ale cărui margini se pierd
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
altă clasificare a textemelor, care nu se suprapune celei anterioare, se poate realiza în funcție de configurația lor. În acest sens, ne putem întreba dacă și, mai ales, cum putem extinde modelul de semantică structurală elaborat de către Eugeniu Coșeriu în analiza structurilor frastice și transfrastice. Un bun punct de pornire în această direcție îl constituie conceptul de "solidarități cultural-discursive", pe care îl vom aprofunda în următorul capitol al volumului (v. infra, IV.1.3.2.) și care pornește de la conceptul coșerian de "solidarități
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
fără glorie - Siguranța și Securitatea versus Legația Franței", în Jurnalul național, 30.08.2006, http://www.jurnalul.ro/stire- special/final-fara-glorie-siguranta-si-securitatea-versus-legatia- frantei-2-13414.html) 2.3.3. Ultimul subtip constă în reîncadrarea "slabă" marcată explicit, cu ajutorul unui conector comparativ, de ordin frastic sau transfrastic: "Așa cum Caragiale se întreba ce caută neamțul în Bulgaria, ne întrebăm și noi ce caută românul în Afganistan. Ce să caute și el decât un salariu mai bun?" (Florentin Florescu, "Un tânăr din Frumușica se bate cu talibanii
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
aparținând clasei semiadverbelor (Ciompec 1985), sunt descrise în teoriile mai recente ca particule focale restrictive (engl. restrictive focus particles − König 1991) sau modificatori ai focusului (engl. focusing modifiers - Pullum, Huddleston 2002). Focusul este reprezentat, în această accepțiune 5, de constituentul frastic pe care aceste unități îl modifică. Particula focală are proprietatea de a introduce presupoziția existenței unui set de alternative (Geurts, van der Sandt 2004: 15-21) din care, prin intermediul modificatorului, se izolează un singur component pentru care propoziția este adevărată. În
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]
-
lor semantic de modificatori ai focusului. Astfel, din punct de vedere sintactic, ele au variate posibilități combinatorii și statut facultativ în organizarea sintactică a enunțului. Calitatea semantică de modificator al focusului conferă semiadverbelor restrictive largi posibilități de asociere la constituenții frastici. Orice constituent sintactic, de la grup la o întreagă propoziție, poate dobândi, în plan semantic, calitatea de focus, când este însoțit de un element restrictiv. Ca urmare, suportul semiadverbului restrictiv poate avea diferite naturi sintactice. Având în vedere că nu operează
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]
-
cu el, și dintre cei aleși vor cădea! Origen era eretic cînd spunea că Dumnezeu e atît de bun că pe toți păcătoșii și pînă și pe diavol îi va ierta! sec de frază și o escamotăm colectiv, mai ales frasticii, scriitori in praesentia, în urma viziunii reziduu cristalizat că trupul imaginarului e lumea fizică a lui, pentru început ar fi purtările gării Iași, vin din recuperări, paralel cu Gabi și golul de compartiment și de vagon din care își trage seva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
împreună cu Benveniste, că domeniul analizei translingvistice a textelor cerea "un aparat nou de concepte și definiții" ([1975] 2000: 65) Ne vom ocupa de aceasta progresiv, revenind asupra problemei spinoase a frazei (§ 1). Vom vedea ce trebuie reținut din descrierea înlănțuirilor frastice propuse de Școala de la Praga (§ 2). Vom dezvolta apoi pe larg punctuația definită ca o operație complexă de segmentare a unităților (§ 3), și vom încheia cu problemele ridicate de stabilirea textelor, adică a obiectului însuși al acestui studiu (§ 4). 1
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
din domeniul gramaticii (Combettes 1992: 113), domeniile textului și morfo-sintaxei sînt diferite și destul de independente. Acestă "distorsiune", acest "decalaj" între categoriile gramaticii și cele ale ale lingvisticii textului nu trebuie să ne mire: demersul tradițional al limbii este un demers frastic al gramaticalității enunțurilor, așadar categoriile sale se sprijină pe criterii morfo-sintactice (uneori implicite și mascate de definiții de tip semantic). Lingvistica textului trebuie deci să elaboreze concepte specifice și să definească clasele de unități "intermediare între limbă și text" (Combettes
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
morfo-sintactice (uneori implicite și mascate de definiții de tip semantic). Lingvistica textului trebuie deci să elaboreze concepte specifice și să definească clasele de unități "intermediare între limbă și text" (Combettes 1992: 107). Așa cum spune tot Combettes, conceptele utilizate în gramatica frastică: [...] își au propria utilitate, în ordinul lor, dar nu pot fi "refolosite" ca atare într-o problematică legată de un domeniu diferit de al lor. [...]. Chiar dacă putem observa relații, interacțiuni între cele două domenii (frază și text), categoriile fundamentate pe
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
justifică" cu adevărat decît prin luarea în considerație a contextului. Din această perspectivă, opoziția frază/text nu separă fenomenele lingvistice care ar ține de frază de cele care ar ține de text, ci își propune să distingă proprietăți diverse unele frastice, altele textuale în cadrul uneia și aceleiași structuri de limbă. (1993: 47) Odată depășită limita frazei prin abordarea produselor naturale ale interacțiunii de limbaj care sînt textele, nu procedăm doar la o simplă extindere transfrastică a limitelor lingvisticii. Așa cum spune Antoine
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
CD, cu formă gerunzială scăpînd care semnalează anterioritatea acțiunii la forma activă și deja încheiate, este dată ca o informație importantă asupra cauzei [e1] accidentului povestit în nucleul frazei [e2]. Aceste exemple arată că, în ciuda legăturii gramaticale și a sintaxei frastice stricte (prezența subiectului CD în nucleu), CD sînt unități de sens care intră în componența textuală. Ele constituie propoziții-enunț. În T2, fraza a cincea, sînt prezente două forme de relative: [P5] În fața porții închisorii, prizonierii urcară într-o trăsură CARE
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
siècle. Contribution à l'étude du sentiment linguistique français, Louvain-Paris, Peeters, 1993. 2. Coeziune textuală și progresie tematică 2.1. "Perspectiva funcțională a frazei" Un bun exemplu care ilustrează necesitatea de a distinge între categorii textuale și categorii ale gramaticii frastice este dat de "Perspectiva funcțională a frazei", teorie elaborată în cadrul lucrărilor celui de al doilea Cerc lingvistic de la Praga (lucrările lui F. Daneš și J. Firbas care prelungesc, în anii 1960, lucrările lui V. Mathesius, directorul Cercului încă de la înființarea
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
situația de interacțiune sau presupus prezent în memoria enunțătorului sau co-enunțătorului. Punct de sprijin al enunțurilor, partea tematică este deci co(n)textual deductibilă. Grupul situat cel mai la dreapta, rema, corespunde cu ceea ce se spune despre temă. Este elementul frastic cel mai informativ, cel care contribuie la progresia comunicării. Decupajul enunțurilor permite scoaterea în evidență a unor construcții precum fraze cu structuri emfatice (cu prezentativ) sau pasive. În structurile emfatice, rema este dată direct, în vreme ce tema este întrucîtva adăugată. Structura
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
a insista asupra alegerii punctului de plecare (T) a fiecărui nou enunț. Așa cum spune Daneš, orice enunțător se confruntă de fiecare dată cu problema alegerii temei ca bază a enunțului următor. Blinkenberg descrie și el acest fapt, rămînînd în cadrul înlănțuirilor frastice: Majoritatea frazelor nu sînt izolate, ci înlănțuite de altele; o frază aduce o alta, o declanșează; și punctul în care se sfîrșeste o frază este adesea noțiunea inițială a frazei următoare; predicatul celei dintîi devine subiectul celei de a doua
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
structura planului de text. Paragrafele constituie blocuri de coerență semantică. Astfel se realizează echilibrul oricărui text între segmentare (decupajul textului în unități de nivele diferite de complexitate) și articulare (construirea sensului în interiorul fiecăreia dintre aceste unități și între ele). Segmentarea frastică a lui T4 este semnalată nu atît prin punct, cît prin virgulele care marchează frontierele propozițiilor elementare. T4 [pn1] Trîntindu-l la pămînt pe afișorul Ahile, [pn2] ei îl tîrîră de-a lungul întregii pasarele din Altfortville, [pn3] apoi îl azvîrliră
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
interogației (v. 11) și ale exclamației care saturează versul 9 și mai ales ultima terțină. Interogația și exclamația subliniază emoția care marchează deja începutul versului 9 cu întreruperea (Un fulger...) și structura nominală a versurilor 9 și 12. Aceste modalități frastice, alături de forța apostrofei, corespund cu ceea ce Bally așază în rîndul sintaxei afective. Schimbarea timpurilor verbale este semnificativă din punct de vedere enunțiativ. Timpurile enunțării istorice, distanțate și narative (imperfect și perfect simplu) sînt urmate de timpurile enunțării actuale: perfect compus
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
pe "constanța unui parcurs de sens pe care un text îl prezintă cînd este supus unor reguli de coerență interpretativă" (trad. Marina Spalas. București, Univers, [1985] 1991: 143). Unitatea izotopă minimală rezidă în legătura stabilită între două lexeme la nivel frastic sau transfrastic. Imensul avantaj al conceptului constă în importanța care se poate acorda lexicului și muncii interpretative a cititorului. Așa cum scrie M. Arrivé: "A citi un text înseamnă a identifica izotopia (-ile) care îl parcurge (parcurg) și a urmări, din
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
lumină, În vreme ce parfumul cel dau tamarinarii Domol îmi umflă nara șin sufletumi sembină Cu cîntecul pe carel îngînă marinarii. (trad. de Al. Philippide, Florile Răului, ed. bilingvă, GUNIVAS, 2001: 208) (n.tr.).] Sprijinindu-ne pe rime și pe segmentarea tipografică frastică, constatăm că putem considera o primă mișcare care acoperă ansamblul catrenelor. Cele două terține formează și ele tot o singură frază tipografică. Revenirea la aceleași cuvinte odeur de ton sein [mireasma care din sînul tău adie] din v. 2 și
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
a fost unul dintre primii care au examinat rolul textual al timpurilor verbale (1964). În perspectiva a ceea ce el numea deja "lingvistica textuală", reflecția sa teoretică nu se mulțumea cu cadrul realizărilor lexicale (morfem temporal asociat cu un lexem) și frastice ale formelor verbo-temporale. Subliniind,1 împreună cu Carl Vetters, că "o descriere satisfăcătoare a întrebuințării timpurilor verbale nu se poate limita la un singur nivel de analiză, fie el frastic sau textual", ci trebuie să integreze aceste două nivele (1993: p8
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
cu cadrul realizărilor lexicale (morfem temporal asociat cu un lexem) și frastice ale formelor verbo-temporale. Subliniind,1 împreună cu Carl Vetters, că "o descriere satisfăcătoare a întrebuințării timpurilor verbale nu se poate limita la un singur nivel de analiză, fie el frastic sau textual", ci trebuie să integreze aceste două nivele (1993: p8)15, vom nota totuși că lucrările cele mai recente se limitează, cît privește textul, la suite de două fraze (rareori mai multe). Weinrich s-a preocupat de efectele textuale
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
français aujourd'hui 135, 2001 și L'Information grammaticale 98, iunie 2003. 1 2 2 3 4 Alegînd să vorbim mai curînd de propoziția-enunț decît de clauzulă, de exemplu, mizăm pe ambiguitatea unei unități definite de către semantică și de către sintaxa frastică clasică: propoziția. Nu este vorba de o unitate la fel de virtuală ca propoziția logicienilor sau a gramaticienilor, ci de o unitate realizată efectiv și produsă printr-un act de enunțare, adică de un enunț. 5 Bucăți scurte grupate în volumul Nouvelles
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
feluri de propoziții. Totuși, în articolul său "Essai de définition linguistique du récit", D. Combe (1989) nu ezită să afirme că celebra propoziție (11) poate fi considerată o povestire: (11) Marchiza ieși la ora cinci. Încercarea de definire lingvistică, exclusiv frastică, a unei propoziții narative merită toată atenția noastră. Întrebarea care se impune este, într-adevăr, esențială și greu de evitat: există caracteristici lingvistice care permit definirea unei propoziții ca fiind narativă și deci, prin extensie, o alta ca fiind descriptivă
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]