562 matches
-
ce citesc alții, povestește vise, povestește aventuri imaginare, povestește chiar cum își compune povestirea, dar nu-și trădează nici un moment condiția de povestitor. De mult n-a mai apărut în literatura română o creație narativa atât de pură. În plus frază în sine este fluenta și decisă, cuceritoare, așa cum mai era numai frază lui Mircea Eliade. După câteva decenii de ședere la Paris, Dumitru Tepeneag se doveste a fi un desăvârșit și exuberant cunoscător al limbii române, îndeosebi al celei vorbite
COMEDIA LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17826_a_19151]
-
compune povestirea, dar nu-și trădează nici un moment condiția de povestitor. De mult n-a mai apărut în literatura română o creație narativa atât de pură. În plus frază în sine este fluenta și decisă, cuceritoare, așa cum mai era numai frază lui Mircea Eliade. După câteva decenii de ședere la Paris, Dumitru Tepeneag se doveste a fi un desăvârșit și exuberant cunoscător al limbii române, îndeosebi al celei vorbite. Lingviștii ar putea extrage și studia din textele sale sute de expresii
COMEDIA LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17826_a_19151]
-
de întinsă, trebuie să le iei foarte în serios" etc. Cartea este presărată ici-colo cu aforisme amintind de Nietzsche:"Fiecare operă de artă este o crimă necomisă", "Neologismele sunt evreii limbajului" etc. Cam asta rămâne după ce Adorno concentrează într-o frază savuroasele sale comentarii. În postfață, Andrei Corbea (care este și traducătorul cărții) enumeră câteva epitete atribuite lui Adorno de dușmani și nu numai: obscur, manierist, extravagant, ermetic, "iritant pentru cititor". Și am putea adăuga multe altele. În cazul aforismelor sunt
O știință nu tocmai veselă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17330_a_18655]
-
părăsit/ Sînt un om că orice om - iertare"(Psalmi moderni). Un temperament modern, contradictoriu, ce se cuvine judecat cu subtilitate, si înapoiă cărei măști crispate de orgoliu distingi cîteodată și aerul vremii, prezent și în ironia acidă a lui Arghezi... Frază lui Macedonski sprijină în literatura începutului nostru de secol rafinamentul expresiei, cadența culta a ideii și imaginilor. E aici un punct de întîlnire citadin: Mateiu Caragiale, Hortensia Papadat-Bengescu... "...În România, ca și în Franța, e romanticul timp al lui Napoleon
Oceania-Pacific-Dreadnought by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17922_a_19247]
-
nu ne învinovățească dacă focul aprins...a". Nu s-a insistat asupra unei propoziții care trădează lecturi sau măcar dialoguri vieneze sau budapestane asupra temei: știm cât de iubiți sunt evreii... Dar un examen al textului ar fi necesar. Uneori frază pare a aparține altui scriitor, cu o vocație pamfletara mai bine exersata... 5. Glose la o carte îngropată în timp. În cartea sa despre Ioan Slavici și lumea prin care a trecut, D. Vatamaniuc arată cât de energic s-au
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
însă: pentru că o asemenea alegorie, atribuită imaginației unui narator-copil, născut din părinți italieni (catolici?), crescut în Valais (unde catolicii sunt "puri și duri"), primește o dimensiune violentă, suplimentară. Blasfemia dintîi, cea care marchează destinul naratorului ca și textul cărții, este fraza de deschidere, leitmotivul mamei: "desigur tu n-ai fost niciodată copil". E singura circumstanță în care mama se adresează fiului ei, este - de fapt - singura frază care îi rupe tăcerile (deși nu știm niciodată dacă o rostește cu adevărat sau
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
Israel (într-o delegație a Asociației Culturale România-Israel), Franța (însoțind corul "Angeli"), Olanda și Norvegia (într-o vizită profesională, ca om de televiziune și radio), notele de călătorie ale lui Grigore Ilisei se revendică, în multe privințe, din proza să; frază curge molcom, sadovenian, autorul nu se grăbește deloc, textul și privirea calificată așteaptă "încărcarea cu o anume stare de spirit". Călătorind și notînd ceea ce vede, Grigore Ilisei evocă, în fapt, isi elaborează textul; starea de spirit specială, instalată la primul
Voluptatea povestitorului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17535_a_18860]
-
memoriei, "puncte" ce se cheamă unele pe altele deschizând nenumărate paranteze à la maniere du Proust. "Singura mare iubire reciprocă într-adevăr statornica este cea care există, de obicei, între mama și copil a de orice vîrstă ar fi copilul". Frază această de la începutul cărții exprimă, evident, o banalitate, o idee comună și nici măcar nu e îmbrăcată într-o stilistica mai rafinată, dar ea, așa cum vor mai fi multe în carte a comentate deseori de autoare a vrea să aducă un
Amintiri din vechiul Bucuresti by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17555_a_18880]
-
neapărat și la complexitatea gândului. Poezia Doinei Uricariu a așa cum se vede și în antologie a a fost de la inceput ermetica, a mizat pe juxtapunere. De la un volum la altul a mai ales în ultimile și în ceea ce scrie acum, frază poetica s-a schimbat, a căpătat coerentă și raporturi de coordonare fără că prin asta să se realizeze o coerentă a ideilor, sensurile plutesc în aceeași nedeterminare că la început. Atracția pentru expresia sofisticată, șocantă uneori, extrem de poetica, dacă mă
Antologie de autor by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17603_a_18928]
-
Ochiul atroce (1985), Institutul inimii (1995), Puterea Leviatanului (1995), deci o selecție din toate volumele de poezie ale autoarei, cărora le-a adăugat (sub titlul Inima axonometrica) și versuri inedite scrise între 1987 și 1998. Spuneam că în ultimele cărți frază poetica a căpătat cursivitate a spre folosul tentației noastre de a o descifra a, dar această cursivitatea trebuie pusă în legătură și cu postmodernismul, care "a convins-o" pe Doina Uricariu, cea din Institutul inimii și Puterea Leviatanului să-și
Antologie de autor by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17603_a_18928]
-
Cel mai probabil Băsescu va spune din nou că a făcut remarcile, doar așa, ca să avertizeze poporul român ce pățește dacă își alege conducătorul nepotrivit. Drept exemplu se va oferi chiar pe sine însuși și va încheia apoteotic cu clasica fraza "Un fleac, v-am ciuruit!". În chestiunea țiganilor va da dret exemplu relația extraordinară pe care o are cu Bercea Mondial, iar martor în acest caz va fi chiar fratele președintelui, însoțit de avocatul pe care i l-a donat
Băsescu, discriminatorul de regi şi de ţigani () [Corola-journal/Journalistic/25101_a_26426]
-
"Trăim în România și asta ne ocupă tot timpul" este fraza lansată de Mircea Badea și adoptată de milioane de români din întreaga țară. Oameni care trăiesc într-o lume în care te întâlnești la tot pasul cu absurdul, nesimțirea și, cel mai adesea, cu indiferența celorlalți. Este lumea despre care
Mircea Badea: Dacă râgâie Băsescu, să vezi cum vin unii serioşi să-l analizeze - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/25434_a_26759]
-
parvient. Son esprit, attaché aux mots, se délie de șes racines". Textul cursiv lipsește din volum, precum atatea altele, judecate fără îndoială pletorice sau inutile, urmînd "gustului" sau "pentru scurtături, pentru formele condensate" pe care il notează undeva, în Caiete. Frază următoare, luată, ca și exemplele anterioare, din primele două pagini ale formei inițiale, este probabil considerată că prea explicită: "L'artiste conscient, lui, suit une démarche analogue. Son esprit s'affranchit également de șes racines. A l'inverse des artistes
E. Cioran și aventura stilului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16720_a_18045]
-
de dificultate; spuneam undeva că Cioran e, într-un fel, aproape mai greu de tradus decît Proust; sigur că totul e relativ, dar Proust nu cere acea minuțioasă rezolvare, extrem de fină, la milimetru, la micron, ca Cioran; la Proust e fraza aceea mare extrem de dificil de construit, în care o mică imperfecțiune, o neglijență (începînd cu un anumit moment Proust nu și-a mai revăzut manuscrisele) trec neobservate, dar construcția rămîne, în timp ce la Cioran nu există decît ceea ce am putea numi
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
ea a imprimat Santuzzei o îndârjire îndurerată, semnificativă pentru estetica veristă a lui Mascagni și pentru lumea Sudului cu temperamente fruste și reacții pasionale, pe care artista o cunoaște desigur din Grecia ei natală. Cu voce amplă, densă, omogenă, ea frazează cu o uimitoare naturalețe urmărind înainte de orice expresivitatea, chiar cu riscul renunțării pe alocuri la frumusețea în sine a sunetului pentru a obține elocvența patetică, culoarea dorită. Căci la Baltsa toate mijloacele scenice, de la gestul cel mai mic la acuta
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
cică într-o zi, de foame, sub un dud, pe căldură, dusese degetul gros de la mâna stângă și începuse să sugă tare din el, până ce - povestea bătrânul - într-o duminică se apucase să duhănească, să fumeze... (și Nora, curios, notase fraza aceasta 17 martie 1984, ora II, 20, după cum notase și începutul povestei zisă Fiica Pustei n.n.). Temperamentul Pustei. Multă forță și instinct, un vârtej de patimi și dorinți, vivacitate, excese, păcate greu de mărturisit, un fond păgân, de stepă, deșert
Încercările prozatoarei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15630_a_16955]
-
care sângeră. (Fondul Monetar Internațional, n.n.) Alternative dramatice de care este bine să fim din ce în ce mai conștienți, acum când o parte a țării trage spre vest, iar alta, îmbătrânită în rele, strigă, deocamdată fără s-o auzim: Înapoi la Est! Însăși fraza, citată, a lui Nicolae Iorga, punând accentul pe voința de a munci, lupta și învinge, bizuindu-te pe tine și nu pe alții, este eșantionul unui mare european. Suntem, adică; putem fi, europeni, luați unul câte unul: Eminescu..., Enescu..., Brâncuși
Cine intră în Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16214_a_17539]
-
cozile interminabile de pe strada Constantin Mille, pînă în Calea Victoriei, pentru a reuși să se cumpere un bilet la Maestrul și Margareta Cătălinei Buzoianu sau la Richard al III-lea făcut cu Silviu Purcărete? Ștefan Iordache era fascinant. În felul cum fraza, cum pășea, cum respira, în detaliul gestului sau în vorbele privirii. Cu cei doi regizori a lucrat și după '89. Cu Purcărete a făcut Titus Andronicus unde violența cruzimii își schimba aiuritor vocile și fețele. Cu Cătălina Buzoianu l-a
Farmecul generalului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16414_a_17739]
-
și cămăruța ticsita de cărți niciodată nu se va stabili un echilibru. Fiecare capitol, cu excepția ultimului, începe cu aceeași propoziție, reluată că un fel de litanie, o tînguire din ce in ce mai disperată: Sînt de-acum treizeci și cinci de ani de cînd reciclez hîrtie. Frază trece prin diverse variațiuni pe parcursul poveștii, dar reluarea ei, si astfel transformarea în sumbru laitmotiv, exprimă neputința personajului, victima a ratatelor sale eforturi de a salva în plin act al distrugerii. Viața lui Hanta se desfășoară în subteranele orașului Praga
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
considerat și varianta atributivă ca fiind una ce putea fi acceptată ca fiind corectă, pentru a justifica de ce chiar și copii cu rezultate foarte bune la olimpiade au selectat atributiva la subiectul mult controversat de la evaluarea de la Limba română. Avem fraza «Ceea ce mă jenează este dificultatea răsfoirii». În situația inversării frazei în mod logic și a eliminării emfazei exprimării, fraza devine: Dificultatea răsfoirii este ceea ce mă jenează». Subordonata din frază e propoziția «ce mă jenează», care stă pe lângă «ceea» (sau «aceea
Evaluare Națională: Vezi de ce părinții au făcut o nouă petiție la MEC by Stan Aurica () [Corola-journal/Journalistic/22578_a_23903]
-
ca mine, sau pragmatici) este o provocare în a transcrie o concluzie. Ea poate fi chiar și o simplă înjurătură din convingere peste împărtășania de departe. N-ar trebuie oare „altceva”?” (I., inginer) “Foarte frumos: alert, caractere puternice, portrete pregnante, frază bine articulată.” (G. P., matematician și scriitor) „Am condus tot drumul cu o singură mână, cealaltă o foloseam să-mi păstrez semn la pagina rămasă și să închid repede lampa la pornirea de pe loc. S-a întâmplat să mă claxoneze
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92630_a_93922]
-
sintagme de tipul: „Atenție. Nerecomandat copiilor mai mici de 36 luni. Pericol de strangulare”; frază ”Atenție. Nerecomandat copiilor mai mici de 3 ani” poate fi înlocuită cu simbolul grafic de interzicere /pictograma care vizează copiii între 0 și 3 ani; frază și simbolul nu trebuie puse împreună. jucăriile trebuie să aibă marcate pe corpul lor, într-un mod vizibil, lizibil și durabil, următoarele elemente: coordonatele producătorului și/sau importatorului (numele, denumirea comercială/marcă înregistrată a producătorului și/sau a importatorului și
Stiati ca… Achizitionarea jucariilor [Corola-blog/BlogPost/93134_a_94426]
-
G. Bacovia, G. Ibrăileanu) sunt salvați prin critica societății burgheze, "prin refuzul artistului de a se înregimenta în coloana împăcaților" (cum se spune despre Bacovia) sau prin "accentele materialiste" (în cazul lui Ibrăileanu). Peisajul este concretizat fugitiv cu câte o frază despre scriitorii minori, lăsându-i deoparte pe marii scriitori, dar nu pentru a-i valoriza individual, ci pentru a-i pune, cu totul fals, sub semnul ecourilor stârnite de "transformările revoluționare petrecute în marea țară vecină de la răsărit, Rusia", ce
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
Arghezi e, în 1961, pe deplin asimilat de regimul comunist, găsind justificări pentru aspecte care la alții sunt mari defecte. Mai departe, poezia interbelică e prezentată uniformizator, la grămadă, o devălmășie derutantă, în următoarea ordine a numelor, cu câte o frază pentru fiecare: Demonstene Botez, Al. Philippide, Ion Barbu, Camil Baltazar, B. Fundoianu, Ilarie Voronca... și atât. Celor care lipsesc (Lucian Blaga, V. Voiculescu, Ion Pillat) li se rezervă, ceva mai încolo, un paragraf special, cuvenit diversioniștilor și reacționarilor. Dramaturgia interbelică
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
în audiție). Acest mod imprimă orientării un caracter teleologic, de tendință către o finalitate virtual sau presupus coincidentă actualității. Ca atare, expresia lucrării muzicale dezvoltă un arc de narativitate, analog fiziologiei respirației, expirând din (de după) inspirație. Lucrările de acest tip frazează în expresivizare, legând semnificativ între două poziții narative, incipit → finalis, printr-o stare-vector de indubitabilă orientare către-finalis. Bunăoară, mai toate opusurile de factură tonală melodizează într-un aspect de dezinență, „stingându-se” elocvent (chiar dacă în fortissimo). Cadența ultimă, ca stare
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]