438 matches
-
reverență, apoteotic chiar, adus Hârlăului - ,,cnezatul din vale”- și locuitoril lui, între care s-a numărat și autorul, și subsemnata, cetate plină de glorii altădată, căzută sub praful indiferenței nedemnilor diriguitori vremelnici. Începutul este edificator cât privește bogăția de informații, frazarea frumoasă, reverența pentru acele epoci și acele mari personalități: ,,La hotarul dintre Țara de Sus și Țara de Jos a Moldovei, pe Drumul Tătărăsc, la jumătate de cale dintre Frumușica și Tg. Frumos, pe râul Bahlui, către obârșii, ocrotit de
CATINCA AGACHE ION MUSCALU , UN ISTORISITOR PASIONAT AL ,,CNEZATULUI DIN VALE” de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1450365686.html [Corola-blog/BlogPost/366350_a_367679]
-
este valoroasă nu numai prin informațiile uluitoare oferite pe care autorul însuși pare a le struni uneori cu dificultate, prin portretele ample realizate cu pana sufletului, prin legăturile amețitoare dintre fapte, ci și prin calitatea ei literară intrinsecă, descrierile și frazarea domoală dar plină de zvâcnet cucerind aici ca și în romanele sale. Pare că nu Ion Muscalu a scris aceste ,,istorisiri”, ci ele l-au născut pe naratorul Ion Muscalu cu fabulosul lor ce nu i-a dat pace până
CATINCA AGACHE ION MUSCALU , UN ISTORISITOR PASIONAT AL ,,CNEZATULUI DIN VALE” de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1450365686.html [Corola-blog/BlogPost/366350_a_367679]
-
numitele dialoguri purtate cu „eu-l personal”, în puținele clipe de intimitate, ce și le puteau oferi. Remarc stilul analitic, intelectual, care nu disprețuiește metafora, folosind-o fără a se feri acolo unde consideră că este utilă. De asemenea, evidențiez frazarea amplă, tinzând a se mula după toate meandrele gândirii, comparația plasticizând revelația unei idei. De remarcat este și subtilitatea autorului și în ceea ce privește atingerea unor aspecte sociale, nemulțumiri personale, legate de salarii, de organizare a vieții în general, lipsa dotărilor din
SCRIITORUL MARIAN MALCIU ȘI CĂRȚILE SALE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1475592004.html [Corola-blog/BlogPost/368667_a_369996]
-
voastră degradată. Dar n-are nici răbdarea, știința sau timpul de a alcătui un univers riguros, în care toate semnele folosite de el să conducă spre o clară concluzie artistică. ..de sarcina comică se achită cu brio Mihai Constantin. Umorul frazării sale și patosul cuceritor al personajului Fundulea creează momentul de maxim comic al montării și dau măsura a ceea ce ar fi trebuit să fie tonalitatea întregului spectacol", consideră Sanda Vișan. Regie și adaptare: Petrică Ionescu Decor: Helmut Stürmer Costume: Corina
Weekend la Teatrul Național din București by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105553_a_106845]
-
Rapăn care intelectualizează expresia poetica în limba română. Să nu credeți că ajungeți așa ușor la înțelegerea textului dacă nu stăpâniți cunoștințe ce țin de identificarea unicității stilului poetului prin bogăția lexicala, prin intuirea celor mai subtile asociații contrastante, prin frazarea amplă, uneori interogativa, alteori exclamativa, prin elemente ce țin de cultură tuturor timpurilor și popoarelor, si toate trecute prin inima reginei- POEZIA! Poetul crede cu toata ființă în CUVÂNT, îl simte cum simți o ființă cu toate ale vieții, crede
METAFORA EVANGHELIA INIMII, DE THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 by http://confluente.ro/Dincolo_de_tacere_metafora_evanghelia_inimii_de_theodor_rapan.html [Corola-blog/BlogPost/344298_a_345627]
-
azi o putem, prin comparație, defini astfel: gesturi măsurate și fără grandilocvență, o vorbire firească, dar nu „ca pe stradă”, ci bine cumpănită, de o teatralitate neostentativă, de o inteligență ieșită din comun, cu o memorie de invidiat, atent la frazare și la accente, la dicție (impecabilă, scriu cronicarii vremii) la pauze, la replica partenerului. Ca profesor de artă dramatică la Conservatorul din București, Millo s-a dovedit un adevărat reformator, dând o nouă orientare învățământului artistic românesc. De o inteligență
IOSIF VULCAN ŞI TEATRUL de ELISABETA POP în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 by http://confluente.ro/elisabeta_pop_1494822710.html [Corola-blog/BlogPost/370701_a_372030]
-
Adelina era oprită pe pod și descusută pe toate fețele, pentru că nimic nu e mai incitant decît un amănunt care altora le-ar fi scăpat, aflat la timp și comentat apoi pe diferite tonuri, de la încîntare pînă la acea sinuasă frazare care le dă multora înțelesul relatării tocmai pe dos. Adelina, mai frumoasă ca oricînd, muncea la fel de mult, dar începuse să-i observe pe bărbații din jurul ei și chiar încerca să se împrietenească, timidă, cu fetele de la firmă, mai ales cu
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_43_48_ioan_lila_1339754333.html [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
a dirijat numai operă, s-a consacrat, din ce în ce mai mult, repertoriului simfonic, fiind căutat adesea pentru a dirija Bruckner și Mahler. Stilul și gestica lui, neacademică, invitau orchestra la un joc imprevizibil al fanteziei. Partizan al unui tempo fluctuant și al frazărilor senzuale, chiar cu riscul de a exagera efectele, el revendica libertatea interpretului, irezistibilă în muzica vieneză. Se urca la pupitru pentru a fi liber: “Altfel, n-aș fi un interpret, ci numai un șef de orchestră”. Declara că simte nevoia
Celebrul dirijor Georges Prêtre, care a fost la pupitrul marilor orchestre de la Scala, Viena și Metropolitan, a plecat să dirijeze în ceruri by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105872_a_107164]
-
ajutorul familiilor defavorizate și copiilor de la fosta sa școală. În 13 aprilie anul aceasta Alexandra Conunova a evoluat la Teatro Carlo Felice din Genova, alături de pianistul uzbec Michail Lifits, într-un program Brahms, Ravel, Prokofiev, presa de specialitate apreciind “finețea, frazarea frumoasă și tonalitatea optimă...și aparenta simplitate în pofida complexelor jocuri armonice” în cazul lui Brahms, dar și teatralitatea interpretării compoziției de Ravel. “Piese ideale penru Conunova, violonistă puternică din punct de vedere tehnic și rafinată interpretă... Stil și frumusețe: iată
Alexandra Conunova, revelația Festivalului de la Aix-en-Provence by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105588_a_106880]
-
op. 61 de Saint-Saens, în care Renaud Capucon, după un început ezitant, a reușit să ne convingă că este un violonist redutabil, cu un discurs muzical conturat cu fermitate, cu un sunet cald și vibrant, robust, în arcuiri elegante și frazare pe măsură, rezolvând astfel dificila partitură la cotele performanței, alături de ansamblul care, poate mai aproape de spiritul muzicii franceze, l-a însoțit cu rigoare și suplețe. Surprinzătoare a fost însă maniera în care Orchestra Capitole Toulouse a abordat apoi Sărbătoarea primăverii
Din nou Toulouse by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83545_a_84870]
-
a evoluat la cotele performanței, cu o adevărată artă și o rigoare aparte în pagini de o frumusețe cuceritoare, iar soliștii s-au încadrat cu brio în întregul demersului muzical, în primul rând prin rezolvarea stilistică, prin pronunție și eleganța frazării, rafinamentul intensităților și maniera de a realiza recitativele, deși sub aspectul calității vocale l-am apreciat cu deosebire pe tenorul Colin Balzer, mai puțin pe Luca Tittoto - mai curând baritonal, cu un timbru comun și ușor mat -, în timp ce
Pentru prima oar?, Crea?iunea ?n englez? by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83565_a_84890]
-
dar și de Pisendel, cu arii de Monteverdi (Pianto della madona sopra îl Lamento d’Arianna) și Conți sau Ferrandini în care glasul mezzosopranei elvețiene Mărie- Claude Chappuis s-a dovedit a fi adaptat la cerințele stilistice, ca emisie și frazare, optând pentru o dramatizare pregnanta a discursului, tratat mai curând că o secvență decupata dintr-o « dramă per musica », având astfel o încărcătură expresiva ce reliefa trăirile personajului întrupat. Interesant este faptul ca solista, a cărei voce nu prea amplă
Farmecul barocului by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83557_a_84882]
-
partitură ideală pentru vocea sa metalică, strălucitoare și sigură în acut, destinată în primul rând rolurilor “eroice” (de altfel, chiar acest personaj i-a adus succesul de anvergură în debutul său internațional, în Germania), care nu cer prea multă expresivitate, frazare sau talent scenic, ci doar anvergură sonoră. Ovațiile li s-au cuvenit din plin, asemeni celor adresate corului (pregătit, de peste 45 de ani, de marele maestru Stelian Olariu), care a cântat splendid și a jucat convingător. Păcat că acele firave
La pomul l?udat by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83591_a_84916]
-
Beethoven, una dintre cele mai dificile partituri ale literaturii viorii din toate timpurile, piatra de încercare a calităților de adâncime ale oricărui muzician, mi-a spulberat toate prejudecățile. Este drept, e un Beethoven al său în întregime interiorizat, susținut cu frazare generoasă, liberă și cu un rubato permanent dar perfect condus, un sunet de o puritate de cristal cu paletă foarte largă de nuanțe, bogat chiar în cele mai imperceptibile pianissime, o tensiune intensă care lasă sunetul să-și ia zborul
Excentricul Nigel Kennedy - art? ?nalt? pentru fiecare by Elena Zottoviceanu () [Corola-other/Journalistic/83551_a_84876]
-
cu profesionalism și cu un plus de emoție, purtând probabil amprenta lucrului direct cu Copland, iar bisul acordat i-a permis muzicianului nostru să prezinte o adaptare pentru clarinet a unei secvențe dintr-o simfonie enesciană, în care elevația sunetului, frazarea și căldura expresiei în cantilena plină de nostalgie au atras din nou aplauzele spectatorilor. Așteptat a fost și debutul tânărului pianist Teo Gheorghiu (român născut la Zurich, format la școala londoneză) pe scena Ateneului, abordând Concertul nr. 12 în la
Poate mai mult? str?lucire by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83563_a_84888]
-
implică în primul rând o velocitate robustă, deși paradoxal, s-a afirmat, pe scene importante, cu opusuri romantice (Rachmaninov, Chopin, Mendelssohn-Bartholdy, Schumann), așa încât ar fi interesant să-i ascultăm și opțiunea interpretativă în asemenea pagini care cer, de asemenea, anvergură, frazare generoasă, desfășurări ample și, din nou, strălucire și poezie. Ar fi un experiment... Orchestra a acompaniat cu precizie și suplețe, în stilul adecvat, iar Aurelian Octav Popa în Simfonia clasică de Prokofiev a adus eleganță și acea ambianță senină cerută
Poate mai mult? str?lucire by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83563_a_84888]
-
dezinvoltură și fără inhibiții cu orchestra. Trecând peste ușoare dificultăți în pasaj și, uneori, în acut, cu o „bătaie” discretă, soprana Daniela Dessi a cucerit încă de la prima replică prin frumusețea glasului încărcat, amplu și cald, prin eleganța și știința frazării, prin sensibilitatea cu care cântă, convingând deopotrivă în momentele dramatice care se conturează firesc, fără ca vreo clipă să forțeze sau să exagereze în dorința de a epata. Și mișcarea sa rămâne în limitele bunului gust, simplă, discret cochetă, foarte umană
"Manon Lescaut" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83590_a_84915]
-
se confruntă cu probleme tot mai mari, basul Mihnea Lamatic se menține, în bătrânul Geronte, pe linia prestațiilor sale anterioare, asemeni tenorului Mihai Lazăr în Edmondo, dar mezzosoprana Maria Jinga atrage de fiecare dată atenția prin glasul frumos și eleganța frazării, chiar și în scurta canzonă a Muzicianului, în schimb tenorul Lucian Corchiș agresează auzul prin sunetele sale „drepte”, mereu în forte (acum în Lampagiu), distribuția fiind completată onest de Valentin Racoveanu (Maestrul de dans), Daniel Filipescu (Sergentul), Radu Pintilie (prezentabil
"Manon Lescaut" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83590_a_84915]
-
iar orchestra a parcurs partitura corect, însă departe de strălucirea, lirismul sau dramatismul cerut încă de la primele măsuri; este adevărat că a răspuns cerințelor dirijorale pe care le doream mai incisive, solicitând și o paletă coloristică mult mai bogată, o frazare mai generoasă, specific pucciniană. Surprinzător, la ambele reprezentații au fost destule locuri libere în sală, spectacolul a debutat anost, dar a căpătat consistență pe parcurs, astfel încât, dacă aplauzele au lipsit cu desăvârșire chiar și la primele arii ale oaspeților, dar
"Manon Lescaut" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83590_a_84915]
-
fosă-scenă, impunând însă un tempo mai lent și, în general, o estompare a contrastelor, probabil dorind să trateze partitura în maniera muzicii impresioniste, ceea ce a amplificat însă senzația de... cenușiu; baritonul Franck Ferrari a etalat un glas generos, calitativ, o frazare elegantă, așa cum ne-am dori să ascultăm cât mai des la ONB, accentuând discursul doar în actul III, dar departe de forța și intensitatea expresivă a personajului pe care nu știu cât l-a înțeles. Parteneri i-au fost soliștii teatrului
Un "Oedip" cenu?iu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83554_a_84879]
-
ales drept partenere alte două muziciene din formație: Julie Lafontaine (vioară), Catherine Marie Rădulescu (violoncel), soția regretatului Horațiu Rădulescu. Dirijează de la pian, comunicarea este perfectă; așa cum și-a obișnuit și orchestra, se retrage în momentele cerute de expresivitate și frazare, în favoarea celorlalte instrumente. Urmărindu-i, ai senzația demonstrației pe viu a unei analize de formă, învăluită însă de poezie romantică (partea a doua) ori clasică ( finalul). În cea de a doua nocturnă, solistica a adus la rampă alt instrumentist de
Week-end-ul Haydn by Daniela Caraman Fotea () [Corola-other/Journalistic/83562_a_84887]
-
mai ales cu poezie personalizată, cu adresant cunoscut ne-a amuzat, bucurat, fără să facă prea multe valuri, fără pretenții literare, cum a mărturisit domnia sa. Poezia intelectualistă a Agafiei Drăgan a stârnit oarecare rumoare prin noi, prin esență, condensare și frazare. Dar despre tehnică... nimic de spus. Tema și soluția poetică a Agafiei Drăgan este una singură:iubirea.Constanța Cornilă a citit un număr de poezii (cinci-șase), poezii care au stârnit păreri diferite. Subscriu părerilor Ninei Plopeanu și Petrache Plopeanu cu
BINECUVÂNTATA VACANŢĂ DE IARNĂ de MARIANA VICKY VÂRTOSU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 by http://confluente.ro/mariana_vicky_vartosu_1481703100.html [Corola-blog/BlogPost/367033_a_368362]
-
constă în noutatea absolută, cu toate că descoperim multe astfel de noutăți, ci în reașezarea și reformularea operelor contemporanilor săi. Din necesitatea, resimțită de critic, redefinirii, s-au născut filierele, originalitatea presupunând legături adânci și depedențe de înaintași.Adevărul, într-o concentrată frazare, este că “ideile literare sunt deci -originale- hic et nunc , în diferite condiții date, în contextual fiecărei culturi naționale, care parcurg în mod necesar mereu alte etape istorice“.( Adria Marino, Critica ideilor literare, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1974, p.106). Scrierile
IDEI LITERARE ŞI STIL ÎN OPERA CRITICĂ A LUI ALEX ŞTEFĂNESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1419094457.html [Corola-blog/BlogPost/377861_a_379190]
-
de această întâmplare. Cel care va lectura această carte va fi pus în fața unor întâmplări neprevăzute, emoționante. Stăpânind bine arta narativă autorul se strecoară printre personaje, situații, stări cu agilitate, punând accent pe fiecare detaliu cu un remarcabil vitalism al frazării. Acțiunea romanului se petrece, în mare parte, în Dobrogea, acest ținut atât de “sălbatic” și atât de frumos, în diversitatea lui. Atent la îmbinarea de tonuri și contraste, autorul face dovada unui “condei fin”, a unei conștiințe artistice, în plin
RECENZIE. ( VALENTINA BECART). ROMANUL TIMPUL ŞI RĂSTIMPUL, AUTOR TĂNASE CARAŞCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/valentina_becart_1447606205.html [Corola-blog/BlogPost/342807_a_344136]
-
nefericite dispar într-un con de umbră. Grație imaginației fecunde și a sensibilității structurale, autorul reușește să aducă în fața cititorilor fragmente încărcate de trăire și rafinament . Narațiunea își păstrează claritatea liniei, stilul fiind unul lejer, dar însoțit totdeauna de estetica frazării, întreaga țesătură căpătând consistență în planul expresivității și sensibilității. „Dragostea este clipa în care devenim atât de ușori... încât ni se pare că aerul ne aleargă...” - (France Gall) Invit cititorul să răsfoiască paginile acestui roman de dragoste, acea dragoste curată
RECENZIE. ( VALENTINA BECART). ROMANUL TIMPUL ŞI RĂSTIMPUL, AUTOR TĂNASE CARAŞCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/valentina_becart_1447606205.html [Corola-blog/BlogPost/342807_a_344136]