1,800 matches
-
existența umană și culturală eminesciană, pe departe cea mai prezentă în spațiul interesului public românesc pe un interval care depășește limitele stricte ale unui secol, în care un destin romantic se confundă, pînă la absorbție, cu amplitutinea mitologică și cu freamătul metafizic al unei opere cvasilegendară și ea, nu s-a bucurat de o atît de irepresibilă și pătimașă chemare spre cunoaștere. Sau, mai exact, spre mijlocirea cunoașterii. Socotit a fi orice, în limitele generoase ale umanului și ale imaginarului, de la
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
Cristian Popescu. Stau și citesc, din nou, pînă la capăt - a cîta oară? - Arta Popescu, poem scris între 1987 și 1993 de Cristian Popescu. Am senzația stranie că pot recupera ceva din timpul nostru, din farmecul și nebunia lui, din freamătul unei vieți ce a vorbit într-una despre moarte, ca să-l găsească, deși nedrept de devreme, pregătit. Și-l văd pe Popescu și în altă ipostază, transfigurat de dramatizările pe care le-a făcut, împreună cu regizorul, la spectacolele ...au pus
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
infinit al culorii virgine, spre a reveni, apoi, la inocența edenică a obiectelor mici și însingurate. Fără nici o povestire explicită și în afara oricărui discurs periferic, există în viziunile artistului proximitatea continuă a unei maternități difuze, presentimentul securizant al unui vast freamăt placentar. Un amestec de teamă și de bucurie, de explozie și de prăbușire, de instinct al recluziunii și de vocație a dezmărginirii străbate prin toate compozițiile sale, indiferent de identitatea lor imediată. Temperamentul său, vulcanic și riguros în același, timp
Constantin Cerăceanu și "Premiile Margareta Sterian" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12167_a_13492]
-
fără chei unde pasagerii erau coborîți, la fel ca bagajele și animalele, atîrnați de niște scripete, de la puntea vasului pînă jos, unde așteptau niște bărci de lemn. Sosirea nepoțelei franceze a puternicului don Pío Tristán la Islay provocă un adevărat freamăt în micul port de o mie de suflete. Așa se explică faptul că ai fost îndrumată spre cea mai bună casă din localitate, cea a lui don Justo de Medina, dirigintele Poștei. Cea mai bună, dar nu scutită din acest
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
își află în această creație târzie a lui Corot (artistul avea să moară în anul următor) ilustrarea cea mai deplină din câmpul picturii moderne. Accentele de lumină și umbră, jocul petelor de lumină pe întinderea apei și a pereților morii, freamătul calm al frunzișului surprins în toată prospețimea dinamicii sale sunt născătoare de poezie, dând curs unei expresii lirice fără egal. Corot manifestă o libertate de penel, un mod de a puncta cu vârful rapid aplicat al acestuia vibrațiile delicate ale
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
ce să aseamăn adaosul, când vraja pereche nu are? Cu o priveliște, cu vreo-ntâmplare, uitate-n ținuturi uitat-legendare? De izbânzi, răspunzând în pierzanii, de-un farmec rănit amintește umbra subt ochi, de-o prelungire la nesfârșit a vremii cu freamăt de mai, de mireasma răsurii, de arderea gurii, de Eva în fugă ieșind din rai și, nu știu cum, de-ntâia ei umbră căzută pe drum. Cu toții, noi am moștenit această umbră ivită la picioarele Evei când cuplul primordial a ieșit în
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
câteva minute eram la Ocna Sibiului. Mărturisesc că speram să retrăiesc, de data asta la modul "acvatic", experiența călătoriei nocturne din ajun. Speranță repede spulberată: din barurile de noapte, unele mai zgomotoase ca altele, răzbăteau vocile stridente ale cântăreților și freamătul insuportabil al orchestrelor. Ai fi zis că toți "vilegiaturiștii" lui Lopahin năvăliseră pe malurile lacului lui Kostia. Noapte pângărită, noapte potrivnică nopții, mi-am spus. Pentru tineri, însă, nu era oare noaptea pe care și-o doreau? Eram vreo cinci
Noaptea din Dumbravă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/11658_a_12983]
-
unui tradiționalism nereprimat: câmpia basarabeană, pădurea, bucuria, natura, învierea, părinții, șerpii ca simbol al ispitei - toate învăluite în "ceața zilei", în "văi muzicale" și în chemarea zărilor, ceea ce dovedește că fondul predominant e simbolist. Fiorul cosmic, cultul tainei, "luminile învinse", freamătul stelar, nostalgia miturilor, sentimentul crepuscular par vagi ecouri din poezia lui Blaga. George Meniuc luptă dramatic cu o tendință melancolică, străduindu-se să țină partea vieții, a energiei și a tradiției, în poeme ca Vlagă, Copilăria-mi verde, Muzeu, Hălăduire
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
mai întâmple un astfel de incident în care noi, iată, să tocăm timpul și să împiedicăm alte legi să cadă precum fulgii de zăpadă� (10.02.2003). Se pot găsi, de altfel, exemple și mai poetice: Așteptările sunt mari, un freamăt pare că se ridică spre cer, asemenea fuioarelor de ceață dintre brazii udați de ploaie� (30.09.2003).
"Aprofunzimi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12894_a_14219]
-
spre cal. Aheii își țin răsuflarea. Troienii dau ocol animalului de lemn și se uită la el curioși. Discută-între ei, dar aheii, deși-și ciulesc urechile, nu aud ce spun. Ajunge până la ei doar un murmur de vorbe amestecate cu freamătul valurilor. Acum, în sfârșit, vor lua calul și-l vor duce-năuntru. Dar nu, n-o fac, se întorc în cetate și închid porțile. În acea noapte, războinicilor ahei le e și mai greu să adoarmă. Foamea și setea-i
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
Întâlnirea Etei Boeriu cu „Divină Comedie” s-a produs Încă din primii ani de studenție, În cadrul cursurilor de «Lectură Dantis», sub Îndrumarea profesorul Umberto Cianciolo, viitorul ei soț. „Fervoarea cu care așteptăm acest curs, Încântarea cu care ieșeam de la el, freamătul lăuntric În care Începusem să deslușesc, nelimpede Încă, acea «corrispondenza d'amorosi sensi» care se statornicea Între Dante și mine și care avea să mă Însemneze pentru totdeauna, explică peste ani temeritatea uriașei Încercări la care m-am supus, o
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
cu tăceri Mi-am scris cu vorbe viața, cu tăceri. Nici răsfățat, nici ocolit de Parce. Din bun și rău n-a mai rămas ce stoarce și în desagi s-au adunat poveri. Abia m-ajunge vântul care toarce din freamătul pădurilor de ieri. Mi-am scris cu vorbe viața, cu tăceri. Nici răsfățat, nici ocolit de Parce. Și nu e drept ca vremea să mă-ncarce cu toamne și cu doamne și cu veri pământule care grăbit îmi ceri cu
Poezie by Dinu Ianculescu () [Corola-journal/Imaginative/9288_a_10613]
-
Ion Cristofor Laureat al norilor Arbori înălțându-se calmi din liniștea întunecată a morților fagi și ulmi ce străpungeți tăcerea cu neliniștea cu freamătul vostru tristețea m-a catehizat sub templul vostru de frunze sub troparele agitate ale mierlei ale corului sâcâitor de musculițe albastre cu coronița de premiant al tufelor verzi de alun ai rătăcit prin această tristă provincie balcanică fericit laureat Nobel
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
Mauro Vlahia de sub Munții Carpați o clipă știe că traversează �n splendoare apele tulburi din vaduri, că zboară și-ndoaie timpul de pe maluri spre alte maluri, că timpul scapără �n spațiu și-i curge în flăcări pe coamă apoi, un freamăt după aiazma din ierburi, după căierii și caii lor din suhaturi; după viața lui de departe; visează de mătase harnașamente și roade și roade cu copita pămîntul... îl mîngîie vîntul îl spală'n amiază pustiul îl subțiază trecerea astrelor și
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/9562_a_10887]
-
la Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. I, p. 44. footnote>. Opera de răscumpărare și îndumnezeire a avut efecte și asupra firii înconjurătoare și a întregului cosmos. Sfântul Irineu întinde „binefacerile recapitulațiunii peste întreg cosmosul, cugetând desigur la freamătul neliniștit al firii, la suspinul ei, despre care vorbește Sfântul Pavel, și la cerul nou și pământul nou, pe care le vestește cu glas de tunet Apocalipsa (21, 1). El (Hristos) a venit pentru o operă universală, recapitulând toate lucrurile
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
un mediu favorabil schimbului de experiență și de a stabili relații de prietenie”. “Înzestrati din plin cu fantezie și talent, interpreții și-au căutat, individual sau în grup liniștea și neastâmpărul, dragostea și deziluziile, măiestria și nepriceperea. Cu subtilități și freamăt, cu metaforă și tresărire” afirma Tolgu Gurdil din Turcia, membru al juriului. Clasamentul final cuprinde nume venind din multe țări ale Europei. O revelație au fost anul acesta Angelica Pace din Malta și Denisa Balu din Alba Iulia, două tinere
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93857_a_95149]
-
pot fi iertat, Pune-mi, iubito, mâinile pe piept, Să simt cum inima îmi bate Numai cu tine îngropat. Merg vid în carne și în duh, Omul își întoarce capul de la mine, Frunza rămasă în iarnă cade într-un ultim freamăt Pe umerii mei fără alte roade. în Verb natal focul mă consumă. Nu aș mai vrea să fiu sporind căderea. Aud din cer flautele, iar mierea Se revarsă în mine postumă. Aceste locuri purtate de îngeri }i le prezint ca
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
stîngă codrul secular de partea dreaptă casele de piatră și-o umbră încet mișcîndu-se pe aleea din margini de oraș - ceasuri lichide colcăie-n rigole de cînd mă plimb trăgînd din pipă încolțit de-aceeași întrebare nici o lumină Doamne? în freamăt de frunze mă ceartă copacii rari trosnind pe verticală lumini electrice scapără-n ferestre și-un cîine lătrîndu-mă zgîrie poarta înaltă de fier capătul aleii se-afundă-n întuneric un vînt împinge frunzele căzute spre întunecatul gol - eu mă opresc din drum
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
de tare încât amenințau să se spargă. În acest lied era vorba despre suflet ca un mare arsenal, pe care omul, destul de rar, avea curajul să-l folosească. Tonul lui Schubert se amesteca în capul meu cu murmurul orașului, cu freamătul șuvoaielor de apă, totul compunând împreună fantezii metafizice, deschizând ecluzele luminii amiezii în geometria orașului de vis. În topirea comună dintre muzica regăsită și sunetele haotice ale străzilor simțeam din nou prezența cristalului zguduind temeliile construcțiilor omenești. Epicentrul cristalului oferea
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
Walburgăi. Petecul de hîrtie ateriză lin pe pieptul ca un munte al femeii. Walburga înhăță mîna lui Hansi și o presă, într-o mișcare circulară, lipsită de tandrețe, încărcată doar de o energie poruncitoare pe sînii care, acum, începuseră să freamăte. Apoi, cu aceeași rapiditate, îi conduse mîna sub pîntec, acolo unde feminitatea răbufnea panicată, dar unde cioturile rămase ale picioarelor amputate alungau orice urmă de promisiune. Pentru cîteva clipe, Hansi se lăsă tîrît într-o visare voluptuoasă, pe care o
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
Cu mult mai greu Prima grijă a universului Au fost semințele, Cum să facă semințe, Gânduri de chipuri și de măsură, Esențe de sens, Munți de așteptare și de voință, Un fel de viitor îmbătat de trecut, Un fel de freamăt robit de viitor, Semințele ca niște începuturi, Dincolo de care nu există moarte, Semințele ca niște sfârșituri, Dincolo de care e numai început; Când a învățat să facă semințe, Universul s-a culcat liniștit, Mașinăria pornise, Altcineva trebuie să învețe Cum să
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
eu acasă de-acum, în elementara sărăcie celestă, a sărăcuțului Francisc. Acolo, unde corbul le spune ceva aproape de înțeles puținilor vizitatori care lasă Roma berniniană pentru grotele benedictinilor ; dar deslușesc ei, cei veniți de departe, un murmur mustrător, un freamăt de nemulțumire al aripilor, o ceartă croncănită sever, de abate , despre rătăciri inutile și rădăcini tăiate cu flexul, despre cât de uitat e nexul, care deosebește, dar nu desparte? Hoarde cu camere digitale, barbari la Tibur, adoratori ai eurosexului, turiști
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
Claudiu Komartin Irina și o alee lungă, coborând către o curte întunecoasă în care iarba necosită se ridica în august până la genunchi. Revăd acolo corpul Irinei, prăbușit printre scaieți, gângănii, tufe de cimișir - și lumea încetinind lent, în ritm cu freamătul pieptului ei, până la o părăsire totală. Surâzând extatic. Am în minte glezna aceea subțire (doar puțin înroșită de bareta sandalei) și pulpa albă, aproape cântând, înfiorată de vântul stârnit din senin. Au trecut aproape doi ani. Este vară din nou
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
de ureche pe amândoi, eu n-am făcut nimic, tanti Adina, diseară vine tanti Tanța la tine, îmi cumperi un suc... Cristinei nu-i tace gura toată ziulica, vorbește de-o căpiază de cap, este toată un zumzet și-un freamăt de albinuță neastâmpărată, așa cum sunt toți copiii de vârsta ei, și așa o să fie toată scurta ei viețucă, i se strânge Adinei sufletul, pentru că a știut, de când i-a spus tâmpita de Violeta c-a rămas gravidă cu plutonieru' ăla
MAFALDA by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/11750_a_13075]
-
drumuri nu mai duc nicăieri./ Te rog, înainte de a lua urmele norilor,/du-mă la fântâna cu ciutură/de la marginea timpului./ Nu vezi că am tălpile pline de cer?//. Putem vorbi de o poezie a maturității plină de viață, de freamăt dar și de forțe dezlănțuite, de un lirism tonic, captivant. Când grâul se coace/mă îndrăgostesc/de păsări, de flori, de ape,/de oameni, de gâze, de zori,/de tot și de toate!/ Când soarele-ncălzește pământul/ toți macii câmpului
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]