228 matches
-
toamnă bogată”, o antologie în care sunt cuprinse lucrările a nu mai puțin de șaptezeci de autori, membrii ai Ligii Scriitorilor Români, însoțite de grafica complexă purtând semnătura d-lui Lazăr Morcan dar și de picturile în culori subtile și fremătătoare ale d-lui Peter Vereș.Tot așa cum toamna ne încântă cu o paletă largă de forme, culori și mirosuri, așa și antologia „Frumoasă toamnă bogată” reușește să încânte spiritual și vizual cu o mare ... XXVIII. FRUNZA, de Mihaela Alexandra Rașcu
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
găzduiască Jocurile Olimpice de vară, iar pregătirile pentru acest important eveniment sunt în toi. O întreagă rețea de infrastructură, autostrăzi și clădiri noi sunt construite într-un ritm amețitor, iar entuziasmul și frenezia oamenilor se simt peste tot. În mijlocul acestei atmosfere fremătătoare, locuitorii cartierului își duc mai departe traiul obișnuit. Ryunosuke publică în continuare povestiri într-o revistă pentru copii și duce un trai tihnit alături de proaspătă sa soție, Hiromi, si de Junnosuke, băiatul pe care l-au adoptat. Hiromi lucrează într-
Zilele Filmului Japonez, la Cinemateca Română [Corola-blog/BlogPost/94279_a_95571]
-
ne desparte o distanță de 600 de kilometri) am înregistrat, surprins, faptul că un critic literar tânăr, așa cum îl păstrasem mereu în mintea mea, s-a transformat pe neobservate într-un profesor universitar strălucit, capabil să capteze atenția unei mulțimi fremătătoare de tineri, mai instabilă decât nisipurile mișcătoare. Apoi, dialogând eu însumi cu acei tineri, am descoperit ce bine pregătiți sunt, ce respect față de literatură au și, în același timp, ce liber gândesc, de unde rezultă că respectul lor este real și
Ion Simuț și școala sa de critică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8240_a_9565]
-
Cristina Probst, din Austria, a prezentat în primă audiție absolută, lucrarea Per sor. Eu am văzut aici una dintre creațiile care au importanța lor în muzica contemporană, prin proporții și elansări, printr-un imaginar interesant și prin conținutul viu și fremătător al acelui dialog fără cuvinte care se stabilește între compozitor, virtuoz și ascultător. Un moment care pentru mine a reprezentat o surpriză majoră, de natura celor despre care se spune că nu au fost încă văzute și nici auzite, a
Un violoncelist de excepție by Mircea ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/83405_a_84730]
-
de maestrul Stelian Olariu, și ale orchestrei au fost parcă și mai bune decât la premieră, fiind rare decalajele, atacurile ezitante sau momentele de exces sonor. În distribuție, schimbarea evidentă a adus-o soprana-oaspete Nicoleta Ardelean. Are un timbru frumos, fremătător și velurat, pe care îl remarcam încă în urmă cu niște ani, într-o „Traviata”, filmată la Opera din Timișoara. E adevărat, atunci era mai tânără, avea mai multă lumină și, parcă, rolul îi punea în evidență mai mult, extinderea
OTELLO, în anul bicentenarului Verdi by Luminița CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/83427_a_84752]
-
artist, cu atât mai puțin artist de excepție; nu am avut o viață terifiantă ca a ei, de la războiul civil, prin emigrație, până la repatriere și sinucidere, încercări crunte din care și-a secretat (secret profesional al creatorilor!) splendida poezie și fremătătoarea proză poetică. La nivele incomparabil mai modeste, am trecut prin greutăți, laolaltă cu foarte mulți din generația mea și din grupul ei distinct de care aparțineam. Viața noastră a fost dramatică și ar fi putut ajunge tragică - dar adolescentul a
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
viguros, primește și transmite prin voința și cu arta interpretei afirmarea înțelesurilor, scintilațiilor, umbrelor și spațiilor luminiscente, de virtuozitate și de cantilenă. Spun toate acestea, pentru că Georgeta-Ioana Iordache este o violonistă cu largi și reale disponibilități tehnice și interpretative, este fremătătoare, fermă, inteligentă și în mod volitiv și în mod mental. Georgeta-Ioana Iordache are 20 de ani. Studiază vioara de la 6 ani. La nceput cu profesoara Magdalena Ursu, la Liceul de muzică „Dinu Lipatti” și apoi la Colegiul Național de Muzică
Tinere?e ?i adev?r by Mircea ?tef?nescu () [Corola-journal/Journalistic/84211_a_85536]
-
și altă dată, în muzică sunt multe, multe minuni posibile. Este de înțeles astfel impactul aproape sentențial pe care Daria Tudor l-a avut asupra asistenței. Daria Tudor într-un permanent crescendo muzical și spectacular în celebrarea capodoperelor, este vijelioasă, fremătătoare și impetuoasă, are capacitatea de a genera empatii și simpatii, are temperamentul acelor spirite destinate a se adresa, cu arta lor, multora și câtor mai mulți. Conștiință artistică, instinct interpretativ, o realitate nouă în tratarea pianului, sunt pentru Daria Tudor
Recitalul pianistei Daria Tudor by Mircea ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/84297_a_85622]
-
Alex. Ștefănescu Ce se întâmplă cu Delta Dunării? A rămas doar o amintire frumoasă? Continuă să existe, uriașă și fremătătoare, chinuindu-i pe cei care o locuiesc și fermecându-i pe cei care o vizitează? Cândva mitologizată de propaganda comunistă, Delta Dunării a intrat după 1989 în mașinăria de destructurat prestigii a presei din această perioadă. Imaginea ei paradisiacă a
Nuferi, rațe sălbatice, intelectuali by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8109_a_9434]
-
mari, de catifea trupul ivoriu al grecoaicei și dă fuga la căpătâiul oaselor strivite, ținute laolaltă de pielea mereu unsă cu pomezi aduse din Egipt. Genele ei sunt lungi. Atât de lungi... Nu le văzuse până acum. Mereu umede, mereu fremătătoare, ca antenele unui fluture. Isabel? Zbaterea se întețește, dar nu, pleoapele nu se deschid. Culoarea ochilor din spatele lor îi rămâne incertă... Albaștri sau verzi? Sau, poate, cenușii? Și din nou îi dezmiardă fruntea, îi atinge delicat brațul stâng, care se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cîmpia. Lupii au iubit pădurea, cu copacii ei minunați, foșnitori, cu susurul izvoarelor cristaline, cu ploaia și cu vîntul, cu soarele și umbra. Au fost primii care s-au stabilit aici, cu mult înainte ca alții să descopere vraja codrilor fremătători. Întîi a fost simplu. Nu erau stingheriți de alte animale. Pe cine să se fi supărat, cînd pădurea era întinsă cît nu apucau s-o cuprindă cu ochii și, în adîncurile ei, se puteau adăposti oricît de mulți? Lupii alergau
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
râvnitorul, tot va avea parte, ba încă primul la rând, de desfătări la care nu cuteza a nădăjdui. Și, tot așa, muierilor balcâze, borcănate, paceaurelor libidinoase noua lege le va acorda prilejul să poată strânge în fleșcăitele brațe, precedând copilele fremătătoare de dorință, un tinerel chipeș, obligat să se supună și să fie prompt în a suporta aceste cazne". Cât de reacționar se dovedește acest Aristofan care își bate joc de visul de aur al omenirii și, pe deasupra, mai e și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8997_a_10322]
-
formei pînă cînd acestea de-vin mlădioase și docile, Daniela Chirion definește finalmente construcția plastică prin tonuri și prin tușe de o sensibilitate și de o forță afectivă ieșite din comun. Sub acest enorm impact sufletesc, geometria devine imponderabilă și fremătătoare, în vreme ce tonul și gestul, aparent diafane și vibratile, capătă masă, volum și pondere gravitațională. Amestec contradictoriu de ingenuitate și premeditare, de vigoare și de fragilitate, de realitate nemijlocită și de coduri culturale bine filtrate, manifestîndu-se în spațiul unei pure plasticități
Sinele și lumea în pictura Danielei Chirion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9065_a_10390]
-
ratărilor și imoralității omenești, când răspândind pace lăuntrică, un calm propriu lucrului mărunt, fidel sieși (Nike, în lumina finală). Camuflat sub umbrela vastă a postmodernismului, universul liric al Magdei Cârneci descinde de mult mai departe, dintr-o percepție (dinamică, concretă, fremătătoare) a mitologicului și a atemporalului.
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
și ochii enormi, umbriți de greutatea genelor negre. Adesea este reprezentată cu profilul epurat, amintind frescele egiptene. Gürli-Ali, cu ochii oblici de micuță cadînă și cosițele curgîndu-i pe umerii plăpînzi, este desenată cu tră-să-turi nervoase, înconjurate de șuvoaie de neguri fremătătoare. Din linii de mare puritate sunt redate rotunjimile copilărești ale fetiței Jesme-Parik, cea cu ochii ca două mărgele negre. Este singurul portret în care ochii au această formă tonitziană consacrată. Băieții Osman Ismai-Asan și Ali Memet, schițați în-tr-un ritm alert
Desenele lui Tonitza by Eugenia Iftodi () [Corola-journal/Journalistic/9341_a_10666]
-
ocupat de poet se datorează, în primul rând, acestor prefigurări și actualizări succesive. Pur și simplu, el a făcut înaintea altora (și, de obicei, mai bine) un anumit tip de poezie. Mai întâi, una la persoana I singular, a eului fremătător și expansiv, dimensionat, romantic, în sensul iubirii și proiectat în afară printr-o viziune a sentimentelor. Pe fundalul realist-socialist al epocii, cu stupida maculatură în care se proslăveau naționalizarea, cooperativizarea, stabilizarea monetară, îndeplinirea cifrelor de plan și se lichidau, în
Aventuri lirice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9422_a_10747]
-
a anului 2001 creștinului care se apropia de modesta bisericuță i se părea că s-a petrecut un miracol: "biserica nu numai că era plină, dar se afla înconjurată de o mulțime imensă ce nu mai încăpuse înăuntru și aștepta fremătătoare afară. Cînd eterna missă a arhimandritului grec a început să-și desfășoare cadențele solemne din fiecare an, cîntarea grecească era acompaniată de același mic grup de fideli. îndată însă ce Părintele Pop rostea în limba română cuvintele liturghiei, îi răspundea
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
atentă se numără greața, vărsăturile, icterul, migrenele, crampele abdominale și amețeala. Încerci să ții minte nivelurile exacte de toxicitate, dar de ce să-ți bați capul. Trece un indicator care zice: Seattle 210 km. — Hai să vedem măruntaiele alea strălucitoare și fremătătoare, Bubba-Joan, comandă Brandy Alexander, Dumnezeu și mamă a noastră, a tuturor. Spune-ne o poveste personală scârboasă. Zice: — Despică-ți corpul și arată-ne interiorul. Coase-te la loc, zice, și-mi înmânează pe bancheta din spate un rețetar și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
nici măcar n-o mai vedea cum o zărea el în geam, și de aceea doar o mai ținea minte, născînd în jurul ei cercuri din ce în ce mai largi, mai puternice de admirație, de simpatie, de curiozitate. O nouă viață se năștea în Vladia, fremătătoare, plină de necunoscut, captivantă, în totală opoziție și de aceea primejdioasă, cel puțin de cîteva ori și-a spus cu glas tare sieși acest cuvînt o viață primejdioasă -, cu toate că era doar o viață imaginară, lăuntrică. Ori poate tocmai de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nou, de data asta mai tare. Pereții și praful și podeaua în carouri răspunseră doar cu o serie scurtă de ecouri. Stânga sau dreapta? Am ales coridorul din dreapta. Am pornit-o prin întuneric, pipăind pereții, încercând clanțele atunci când degetele mele fremătătoare le întâlneau. Am dat peste o ușă deschisă și am străbătut o magazie plină de scaune cu rotile răsturnate și cutii prăfuite și am ieșit într-un birou al personalului, prevăzut cu geamuri, unde contururile vagi ale tastaturilor de computer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
parte dintr-o echipă, mi-am zis, mda, sigur, Eric, asta-i tot. M-am dus după lemne. Am ațâțat un foc mic și, în scurt timp, amândoi eram scăldați într-un portocaliu incandescent, un roșu profund și-un negru fremătător, jucăuș. Am mâncat împreună o conservă de fasole, întingând în ea cu bucăți de pâine. Am propus să prăjim pâinea, dar Scout zâmbi și clătină din cap. — Să prăjești pâinea la foc deschis. Pare cel mai ușor lucru din lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
drumul, într-un ritm infernal, ordonat, disciplinat, și-n paralel cu el, un alt șir de furnici luau drumul invers, către izvorul de hrană, pentru următorul transport. Mă uitam uimit la furnicăreala ce pava poteca cu o bandă verde și fremătătoare pe sute de metri. Am mers vreme îndelungată în paralel cu caravana furnicească, până când, deodată, convoiul a părăsit brusc cărarea și s-a aventurat în sus, pe un povârniș arid, presărat pe alocuri cu smocuri de iarbă arsă. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mătase...“ (Flori de lavandă) Autoarea pozează în romantică și are grijă să aducă în fiecare schiță nopți înstelate, adieri de vânt înmiresmate și valuri ale mării înspumate. Ea crede, de asemenea, că veșmintele îndrăgostiților trebuie să fie neapărat foșnitoare, mâinile - fremătătoare și săruturile - arzătoare. Această aglomerare de frumusețe convențională transformă proza ei într-un kitsch. Termenul de comparație care ne vine imediat în minte este desenul cu „răpirea din serai“ de pe carpetele turcești. Iată o scenă din schița Pe bulevard: „Ridicându
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
discursive și grandilocvente. Chiar și cele cu caracter autobiografic, care ar presupune o anumită sfială, sunt concepute în stil declamativ-emfatic: „Eu m-am născut pe țărmuri legendare / În strigăte sinistre de furtună, / Când bolta, clătinată, își adună / Comorile de jar, fremătătoare. // Am încolțit în trupul Cosânzenei, / Când Făt Frumos o-mbrățișă la râu. / Și port stigmatul purului desfrâu, / Cu tot suspinul hărăzit Ilenei.“ (Autobiografie) Cu alte cuvinte, Augustin Popescu este fiul lui Făt-Frumos și al Ilenei Cosânzeana! Din nefericire pentru el
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să stea singuri într-o cameră liniștită. Blaise Pascal În mașină, mă gândesc, din nou, la Imam. În el, și nu în reținutul japonez, trăiește Orientul acela cu care am crescut eu, Orientul descoperit prin Eliade, acea Maitreyi cu piele fremătătoare, cu ghirlandele ei de flori, cu buzele groase, desfăcute umed și hrănite cu ulei de cocos, Orientul descoperit prin Șeherezada, dunele de nisip răsfrânte sub voal, o femeie uriașă, cu oase de mosc, care ți se târăște sub piele, otrăvindu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]