582 matches
-
al personalității“ (1997), „Stadiile dezvoltării infantile“ (1997), „Un început care se numește Freud“, „Neopsihanaliza“ (1998), „Psihologia copilului și a adolescentului“ (1998), „Psihologia astăzi“ (vol. I, II, III, 2000, 2001, 2003), „Experiența Atlantis - din jurnalul unui grup creativ“ (2001), „Terapia psihanalitică freudiană“ (2002), „Psihologia vârstelor adulte și ale senectuții“ (2004). A publicat 90 de studii și articole în volume și reviste de specialitate. A realizat un stagiu de formare în psihoterapie experențială de grup, la Societatea de Psihoterapie Experențială Română din București
Agenda2004-14-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282249_a_283578]
-
Într-adevă r e nevoie de mult curaj (iar Curzio avea, de putea să și vîndă) ca să-ți amintești - după ce ai trecut de prima tinerețe - trecutul. Numai că el nu a fost de acord cu interpretarea mea, declarînd-o (dar nu era) freudiană. După aceea, mi-a vorbit despre motivele pentru care, el, pe jumătate neamț, s-a înrolat voluntar la cincisprezece (vor fi fost poate șaisprezece) ani, în primul război mondial, și despre tatăl lui care l-a condus pînă la gară
Umberto Saba - Scrisoare către Linuccia () [Corola-journal/Journalistic/2822_a_4147]
-
monopoliste ale unei oligarhii interesate a deține puterea globală, să vii ca președinte de stat, și să-ți exprimi dorința dizolvării acestuia într-unul al politicilor globale, este cel puțin straniu, dacă nu de-a dreptul dușmănos. Iar, dacă scormonești freudian la rădăcinile unei asemenea dorințe dizolvante pe fondul psihologic al unui sfârșit de mandat și catastrofal ca popularitate și categoric în privința obligației de a nu mai candida, îți dai seama, vorba Poetului că „organele-s sfărmate și maestrul e nebun
DORUL DE FĂNUŞ sau DESPRE MICIMEA ÎNALTEI PORŢI. In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_382]
-
exprimi dorința dizolvării acestuia într-unul al politicilor globale, este cel puțin straniu, dacă nu de-a dreptul dușmănos. Fiindcă, în ultimă instanță, e vorba de a atrage o altă putere să-ți acapareze propria ta independență. Iar, dacă scormonești freudian la rădăcinile unei asemenea dorințe dizolvante, pe fondul psihologic al unui sfârșit de mandat catastrofal ca popularitate și categoric în privința obligației de a nu mai candida, îți dai seama, vorba Poetului că „organele-s sfărmate și maestrul e nebun”. Adică
DORUL DE FĂNUŞ sau DESPRE MICIMEA ÎNALTEI PORŢI. In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_382]
-
dezamăgirile trupului), palparea spirituală, educarea textului evoluează - în lirica lui G.I. - ca niște sfredeliri dostoievskiene. Mitologia întâmplărilor întâmplate contrazice mitologia și viziunea socială a zilei ce va veni. Victime? Persoanele fizice ale poetului. Adevărul filosofilor e bombardat/ ironizat prin sentințe "freudiene", printr-un empirism metafizic, de fiecare data cand momentul/ clipă marilor promisiuni se stinge. Între versuri simple, "de chevet", cântărite cu grijă, între porniri războinice și ritmuri haotice, aproape adolescentine, George I. invocă vremea marilor victorii: "Hai, salivă sfântă, înaltă
Educarea textului by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/17892_a_19217]
-
și ți-ai luat ochelari negri și baston alb.” (p. 16) Pentru că, la început, Pascal însuși nu-și dădea seama ce se petrece cu el, bănuind chiar că ar suferi de Alzheimer, când el defulează și refulează după toate regulile freudiene: „Văd... hidoșenia ce ne înconjoară, dar și frumusețea fragilă și plină de candoare ce vrea să reziste în fața acestui carnaval apocaliptic... aici, în jurul nostru, în fiecare zi.” (p. 17) Din ce în ce mai conștient, eroul se recunoaște: „Nu mai pot și nu mai
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
psihicului și dîndu- ne posibilitatea de a pricepe orice conduită, oricît de aberantă. Ne credeam niște inițiați în stare să descîlcim meandrele sufletului. Vroiam să înțelegem de ce cutare coleg se purta bizar? Era îndeajuns să-l învăluim în trei formule freudiene și îi descopeream coeficientul de servitute față de șiretenia impulsurilor inconștiente cărora le slujea fără să bănuiască. De la conduita psihopaților treceam la opera autorilor iluștri. Vroiam să știm de ce Cioran își spurcă țara și-l acoperă de insulte pe Dumnezeu? Simpla
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
amante, lumea fragmentată în mii de cioburi de culori diferite, iar supraviețuitorii unei epoci fraterne apuse povestesc despre ororile războiului dintr-un Balcani în care moartea și dragostea se țin frumos de mână - printre cruci. Solar, dar nu mai puțin „freudian”, CMU este un mic maestru al psihologiei abisale a celor loviți de soartă, refuzații lumii, cei care știu, într-o lume corporatistă, că atunci „când îți pui ceasul să sune dimineața ca să faci ce nu vrei să faci, te prostituezi
Un ceasornicar: Cornel Mihai Ungureanu by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2423_a_3748]
-
asigura pe ansamblu o necesară coeziune terminologică; confruntările cu traduceri într-alte limbi (în franceză, de pildă) și cu Vocabularul de psihanaliză al lui Laplanche și Pontalis (tradus în '94) își vor proba cu siguranță utilitatea. Întâiul volum conține aplicațiile freudiene la opere literare și de artă plastică. Este vorba, printre altele, de Gradiva lui Wilhelm Jensen, de Hamlet și de Neguțătorul din Veneția, de Gioconda și de Sfânta Ana, Fecioara și Pruncul, de goetheana amintire din Poezie și adevăr, de
Eveniment editorial by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16750_a_18075]
-
solar": inconștient, temperament și senzualitate. Un roman îl scriu și cu corpul, nu numai cu mintea. Exemplu: Provocatorul: roman parodic, ludic și erotic. Transmit emoțiile mele personajelor, iar ele îmi comunică sentimentele și trăirile lor. Se produce un transfer reciproc freudian atît de profund și intens încît mi-a fost teamă să modific aceste mecanisme subtile și sensibile - să distrug rosturile interioare - prin adoptarea limbii franceze. Important este logosul dar și rezultatul: semnificația.... "Ce face Nagg" Deci trăiește", spun două personaje
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
au generat succesul de masă al nazismului, Fromm întreprinde un larg ocol (de proporțiile unui studiu independent) până în epoca Reformei. Argumentele sale sunt, evident, în primul rând psihologice, iar tema de fond (sau "tema-ecran", pentru a parafraza oarecum un concept freudian) o constituie, ca și în alte cărți, eul, cu slăbiciunile și cu șansele pe care le are într-o lume dură și în condiții istorice nu tocmai favorabile. Autorul este, hotărât, un împătimit al distincțiilor. În ceea ce privește libertatea, de pildă, el
Vindecarea eului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16998_a_18323]
-
deci o situație deloc măgulitoare. R.B.: Relația cu celălalt, cu străinul, este oricum una din temele centrale ale actualității, ea plutește în aer aș spune. Mă gîndesc doar la cartea Juliei Kristeva Străini ne suntem nouă înșine sau la teoria freudiană a alterității, după care fiecare poartă în sine un străin. Dar aș vrea să știu mai multe despre ultimul dvs. roman... M.M.: A apărut sub titlul Herzog von Ägypten (Ducele din Egipt) și este un roman voluminos dar cred că
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
puțin câte puțin, în cele ale altor continente. Este o întreprindere interminabilă, asemănătoare mersului în spațiu. Ce anume din viață v-a inspirat în poezie? Vine / provine poezia din propriul trup? Din cel al altuia? Din "cogito-ul rănit", de sorginte freudiană? Sau dintr-un câmp de experiență mult mai larg sau mult mai delimitat? Poezia nu vine / provine doar din viață. Ea este în viață. Sosirea unui poem, care, la o adică, ar putea avea două mii de pagini, ca Mahabharata, este
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
uneori alte discursuri, alte sensuri istorice constituite. Se recunoaște chiar că teoriile înseși sînt pluraliste, că există mai multe "feminisme" (școala franceză sau anglo-americană), "deconstrucții" (în linia lui Derrida sau în varianta americană a lui Paul de Man), "critici psihanalitice" (freudiene și lacaniene)...". Un prim nivel la care apare analizat modernismul e cel filosofic, întrucît teoria literară modernă e înclinată a aprecia rolul criticii ca un examen eminamente rațional, așadar ca o formă specializată a criticismului kantian. Sub cupola acestuia, consideră
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
Totem și tabu (1912-1913), Psihologia maselor și analiza eului (1921), Viitorul unei iluzii (1927), Disconfort în cultură (1930) și Moise și religia monoteistă (1939). Este de remarcat selecția titlurilor pentru acest volum, dată fiind apropierea explicită care există între lucrările freudiene despre societate și cele care se opresc la fenomenul religios. Programul conceptual e același, interferențele - nu întâmplătoare. Și dacă posibilitățile aplicative și speculative ale psihanalizei sunt foarte seducător explorate, nu trebuie ignorat nici curajul lui Freud de a pune, la
Bazele unei noi științe by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15979_a_17304]
-
lui Moise, unde procedează la demitizarea unei figuri culminante a poporului din care el însuși se trage. Volumul este completat oportun cu lucrări de mai mică întindere, respectiv Morala sexuală "culturală" și nervozitatea modernă (1908 - presupusă a fi prima abordare freudiană sistematică a conflictului dintre cultură și viața pulsională), Considerații actuale despre război și moarte (1915 - conferință din cadrul societății B'nai B'rith), De ce război? (1932 - scrisoare publică de răspuns către Albert Einstein, în cadrul unui proiect pacifist al Societății Națiunilor), Despre
Bazele unei noi științe by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15979_a_17304]
-
se poate constata o dată mai mult astăzi. Cu totul ironic, Zamfirescu părăsește Spania doar spre a-i "anexa" Lumea Nouă. Ne amintim că în volumul I al lucrării autorul își centra eforturile pe ideea de impuritate a spiritului - pe cât de freudiană, pe atât de șocantă, rupând cu o întreagă tradiție filosofică. Dispoziția lui Vasile Dem. Zamfirescu este cea a unui analitic documentat și rămâne neschimbată, dar o dată cu volumul al II-lea conceptul privilegiat va fi cel de inconștient - prin referire îndeosebi
Împliniri majore by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15690_a_17015]
-
pentru care a fost sărbătorit alte dăți. De pe urma cărora a primit onoruri. Pentru care e considerat unul dintre cei mai importanți, ba chiar cel mai important și așa mai departe. Doamne și domnișoare care nu s-au eliberat de complexe freudiene se extaziază mistic atunci când pohetul mai spune câte ceva.[...] Dar cum tot ce zice și scrie pohetul face să curgă râuri și lacrimi înduioșat-evlavioase, sau să scapere priviri transportate în lumea ficțiunei ideale, natural că i s-au găsit justificări metafizice
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
mai precizat. Păi scrieți atunci pentru pisici, maestre!" Semnatarul misogin, pisicofob și invidios al acestor rînduri, care se crede copilul din Hainele împăratului, ar avea, după părerea Cronicarului, nevoie de ajutorul unui psihanalist (asta fiindcă tot vorbește dînsul de complexe freudiene). Mult regretatul Laurențiu Ulici, care figurează încă în casetă ca director al revistei ce publică inepția, vedea în Gellu Naum un candidat la Premiul Nobel pentru Literatură. E drept că pe Ulici îl plăceau și femeile și pisicile, iar invidia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
răspuns indirect la întrebările torturante ale ființelor istorice asediate și locuite de neliniște". Două sunt elementele coagulante ale cazuisticii pe care Ion Vlad își propune s-o analizeze: în plan formal, discursul eseistic și filozofic care "virusează" proustianismul și psihologismul freudian, și, în plan tematic, suferința, neliniștile, dispariția reperelor și exacerbarea anxietății, grefate pe fondul agitației sociale care a marcat epoca interbelică. Traumele războiului au și ele un cuvânt greu de spus. Ambele determinante converg către modelul romanului de idei: "Poate
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
toate spusele femei, ba mai mult că în locul înțelegerii se pune o ‘logică’ eronată (acel - “știu eu”); - Preîntâmpinarea femei prin/cu proiecția propriilor nevoi... Nu zic, sunt în acest timp și astfel de femei care gândesc despre ‘feminitate’ în stil freudian, masculin mai bine zis -deoarece Freud a explicat tot prin prisma “libidoului” (masculin)- ori, există azi destule ce vor să fie ‘’puternice’’, dar devin ‘bărbate’. În fapt, numai creierul feminin, structurat de altfel printr-un sistem de neuroni alcătuit tot
CE E FEMEIA? ..DAR, FRUMUSEŢEA (FARMECUL) EI? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382663_a_383992]
-
văzând cu ochii. Ba, în Franța, Philippe Lejeune a devenit specialist în ale domeniului, prin cărțile: Le Pacte autobiographique (1975), Je est un Autre (1980), Moi aussi (1986). El însă nefiind singurul! 2) Prioritatea comentariilor despre eu se datorează explicațiilor freudiene despre libido. Dicotomia acestuia - libido al eului sau narcisic (vizând persoana proprie ca obiect) și libido obiectal (persoana este obiect exterior - le-a impus teoreticienilor, francezi să zicem, marcajul între le dedans și le dehors. În actul creației literare, a
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
s-ar fi oprit nici măcar pentru o clipă de gândire, alegând abandonul fără scrupule. Dragodan e confuz, nehotărât, în tot cazul, dilematic. Are însă în comun cu Don Juan un posibil complex oedipian nedepășit (cum spune teoria psihanalitică în siaj freudian) sau, pur și simplu, o anima puternică (în termeni jungieni). Axiologic vorbind, Noaptea soarelui răsare este romanul unui prozator din ce în ce mai experimentat. Ovidiu Pecican reușește să-l atragă pe cititor în plasa frământărilor protagonistului, făcându-l captiv, până la final, într-o
Romanul unui Don Juan ratat by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2577_a_3902]
-
vizita pe amfitrion în salonul lui de pe Ludwigkirchstrasse 10 A. În vastul apartament, cufundat într-o lumină difuză, topită în nuanțele vișinii ale draperiilor și tapiseriei, trecerea vremii lăsase urme; fotoliile erau adînci și moi, biblioteca uriașă, mobilele vechi, divanul "freudian" era acoperit de perne, kelimuri, fotografiile de familie și gravurile împodobeau pereții... Decorul reconstituia, desigur imperfect, ambianța iremediabil pierdută în care crescuse Nicolaus Sombart și pe care o evocă în repetate rînduri în memoriile lui: la umbra bibliotecii paterne, în
Un admirator al "eternului feminin" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8227_a_9552]
-
de a servi drept predicții, adică de a se transforma în realitate. Numele iahtului pe care se îmbarcă cei doi frați, Ian (Ewan McGregor) și Terry (Colin Farrell), dă și titlul filmului, care nu este deloc străin de o turnură freudiană; cu psihanaliza se joacă cu un comic nebun regizorul în alte filme. Visul transcrie în reprezentări atît limbajul obscur al dorințelor cît și pe cel al agoaselor, cei doi frați trăiesc în proximitatea unor dorințe în care eliberarea de cenzura
Crimă, pedeapsă și încă ceva... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8271_a_9596]