80 matches
-
poți să iubești o patrie...pe care o detești? Cum poți să vrei să fugi, și în același timp să rămâi?>> Vă intreb și eu același lucru... Cum poți să iubești ceea ce detești? Love-hate relationships, cum s-a spus în freudismul popular al anilor '50. Iubirea nu este un sentiment comod, pentru că poți pierde obiectul iubirii. Tema este declarată, ori implicită, la Ovidiu, Dante, Shakespeare. Adularea este mult mai comodă, chiar dacă ești cel care adulează. Dar iubirea este naturală, pe când adularea
SCRIITORUL PETRU POPESCU: ZOIA CEAUŞESCU M-A SFĂTUIT SĂ FUG, FĂRĂ SĂ-ŞI DEA SEAMA CÂT ERA DE PROFETICĂ de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377974_a_379303]
-
cărora li se aplică cinci abordări net diferențiate: Sadoveanu și arhetipurile îi utilizează pe Jung și pe Northrop Frye; Timpul interior al lui Rebreanu dă o replică autohtonă studiilor lui Georges Poulet asupra timpului uman; Hortensia Papadat-Bengescu la psihanalist aplică freudismul în analiza personajului literar, fiind, până astăzi, cea mai subtilă abordare psihanalitică din cultura noastră, comparabilă cu studiile lui Freud însuși în explicarea unui text literar; Naratologie cu Camil Petrescu pune în evidență implicațiile constituirii narațiunii auctoriale pe temeiul studiilor
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
Fundației, pertractează cu un director de cabinet și, decalată cu o jumătate de oră, ședința începe aproape fără asistență; este reprogramată. Au vorbit despre Freud neurologi și psihiatri notorii, dar și H.H. Stahl (Sociologia freudiană), Mircea Vulcănescu (Psihologia maselor și freudismul), Alex. Mironescu (Originea literară a ideilor freudiene în naturalism și simbolism), I. I. Cantacuzino (Perspectiva integratoare a freudismului); s-a remarcat Mircea Eliade, care a interpretat doctrina lui Freud prin monismul veterotestamentar; cucerit, Emil Cioran a revenit să-l asculte
CRITERION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
asistență; este reprogramată. Au vorbit despre Freud neurologi și psihiatri notorii, dar și H.H. Stahl (Sociologia freudiană), Mircea Vulcănescu (Psihologia maselor și freudismul), Alex. Mironescu (Originea literară a ideilor freudiene în naturalism și simbolism), I. I. Cantacuzino (Perspectiva integratoare a freudismului); s-a remarcat Mircea Eliade, care a interpretat doctrina lui Freud prin monismul veterotestamentar; cucerit, Emil Cioran a revenit să-l asculte la una din cele trei reluări. Vorbind despre Chaplin, pentru Eliade memorabil a rămas Mihail Sebastian, care, în
CRITERION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
de spirit. Exercitarea unei influențe intelectuale pare tot atît de firesc pentru oamenii de influență precum sănătatea pentru cineva care nu a fost niciodată bolnav. Ca și cum rezultatul ar escamota procesul obținerii lui, ca și cum cîștigul ar ascunde riscurile dobîndirii acestuia. Creștinism, freudism, marxism... Pentru a surprinde mai bine ceea ce este mai puțin probabil (aleatoriu sau supradeterminat), ceea ce este mai problematic, ca să spunem așa, în cadrul acestor transsubstanțieri ale unei idealități exacte (carte, educație, descoperire etc.) într-o practică de lungă durată, e necesară
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
socianalist-șef ca Freud. Originile Mișcării creștine rezonează cu cele ale Bisericii freudiene (sau invers) pentru a demonstra că un gînditor este unul "mare" mai mult în direcția organizării, decît în cea a ideilor. Geniul lui Freud, de exemplu și norocul freudismului stă în aceea că el, spre deosebire de rivalii săi, nu a separat nici un moment știința de popularizarea ei, construcția (intelectuală) de difuzarea ei (socială). El a atașat progreselor unei evoluții conceptuale o metodică și o abordare concretă la fel de progresive: publicații, ziare
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ca factori formativi și de comportament erosul, familia, profesia, căsătoria și cultura. Se vorbește și de repercusiunile biotipului asupra gândirii, caracterului și emotivității, cu exemple din modul de conduită al lui Al. Macedonski, Mateiu I. Caragiale sau Gib I. Mihăescu. Freudismul și psihanaliza însoțesc analiza psihismului creator, cu dese raportări la complexele Oedip și Electra și la fenomene ca isteria, anxietatea, paranoia sau complexele de inferioritate, culpabilitate și frustrare. Sentimentul de persecuție sau cel de agresivitate sunt văzute prin teoriile lui
MARGINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288016_a_289345]
-
primă cercetare serioasă consacrată romanelor” lovinesciene și o abordare cu „subtilitate interpretativă” a romanului Adela de Ibrăileanu. Interpretată psihanalitic, proza lui Lovinescu îi apare lui H. ca reflex al unui „complex literar” și ca analogon al aderenței criticului modernismului la freudism, vizând un model epic de natură a sincroniza romanul românesc cu cel european. Proza criticului de la „Viața românească” e citită ca o prelungire a lecturilor și tezelor psihologice ale exegetului literar, în care se prefigurează tipul romanului care va urma
HOLBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
fântânilor, decriptează nucleele mistice (Sfântul, Rugă, Proorocul, Vid), inventariază imaginarul din linia expresionismului magic ( Peisaj, Câinele pământului, Moara umbrelor, Ielele, Adam). Totodată, în investigarea prozei lui Vinea, eseistul este printre cei dintâi care decelează, alături de influențe de tip romantic, rolul freudismului și al suprarealismului în articularea imageriei onirice. SCRIERI: Ion Vinea, București, 1971; Soare, fântâni, trandafiri...., București, 1972; Inscripții, București, 1981. Traduceri: Hermann Hesse, Peter Camenzind, București, 1975; Prosper Mérimée, Studii asupra artelor din Evul Mediu, pref. Marius Tătaru, București, 1980
SALAGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289440_a_290769]
-
moralist sceptic, iar în tradiția lui Caragiale - un ironist incisiv și un artist al cuvântului. Structură nonconformistă, cu vocația pamfletului măsurat, de o jubilație rece, sarcastică, Z. pune în discuție mai toate ideile curente ale epocii, de la doctrinele filosofice (intuiționism, freudism) și politice (liberalism, comunism, fascism) până la ultimul strigăt al modei. S-a regăsit adesea pe pozițiile junimiste și ale lui Titu Maiorescu, respingând nonvaloarea, „moftul” cultural, diletantismul, imitația pripită, „beția de cuvinte”, „slugărniciile tardive”, totul în numele autenticității, singura care trebuie
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
lui G. Călinescu din Istoria literaturii române de la origini până în prezent, nemulțumit de morbiditatea scrierilor lui P. Critica de după război prelungește tocmai această judecată negativă, mai întâi prin Al. Piru, apoi prin Ov. S. Crohmălniceanu, care le reproșează naturalismul și freudismul. După 1989, când se reeditează romanul Monstrul, s-ar părea că receptarea prozei lui P. reintră într-o etapă favorabilă. Romanele și nuvelele prezintă, desigur, niște „cazuri”, dar ele se află departe atât de radicalismul maniheist al opoziției sănătos - bolnav
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
Jean-Marie Schaeffer (filozofia artei), A. Compagnon (teorie literară și filozofie), Jean-Pierre Dupuy (originile științei cognitive, unul dintre puținele domenii în care francezii excelează), V. Descombes (o critică a cognitivismului), Pierre Rosanvallon (regândirea statului asistențial), Jacques Bouveresse (o critică analitică a freudismului). E cu totul altceva decât ceea ce a intrat în bibliografia „cursului scurt” de gândire franceză politically correct din cele mai multe universități americane, de unde, după regresul global al răspândirii cunoștințelor de limbă franceză, sunt preluate în toată lumea ideile franceze - în ultimii ani
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și cele privind munca, activitățile și produsele persoanelor inclusive creative, stilul și valoarea lor (Dicționar de Psihologie, coordonator U. Șchiopu, 1997). Autoanaliză (engl. psycho-analysis, fr. psychanalyse) teoria și concepția psihologică a lui Sigmund Freud (1856-1939) cunoscută și sub denumirea de freudism, care a dat naștere unuia dintre principalele curente ale psihologiei contemporane și a avut o largă influență asupra altor științe, precum și asupra literaturii și artei. Spre deosebire de atomismul psihologic, care divizează viața psihică în diferite fenomene și procese psihice, p. a
Metodica predării Educației Fizice și Sportului (ediția a II-a) by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
un studiu intitulat Un aspect al psihozei literare moderne, pornind de la fișa clinică (malarie) a poetului suprarealist Constantin Nissipeanu și „demonstrînd” determinismul maladiv al poeziei sale... Reținem totuși din comunicarea celor doi o nuanță semnificativă, datorată probabil lui C. Emilian: freudismul nu a fost „greșit înțeles” de avangardiștii români, iar arta avangardistă nu e, propriu-zis, „clinică”, ci doar o „răstălmăcire” a teoriilor freudiene... În cursul anului 1932, Gh. Adamescu susținuse - pe aceeași linie de ostilitate conservatoare - o serie de prelegeri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Claude Lévi-Strauss constituie modelul nici funcțional, nici genetic, nici istoric, ci "deductiv exemplar utilizat într-o știință umană empirică" (J .Piaget, 1970:90). Cele trei direcții de gîndire care i-au fertilizat metodologia și postulatele filosofice sînt: geologia, marxismul și freudismul. Geologia i-a inoculat un simț particular al diferențelor imperceptibile, dar și dimensiunea pancronică ce îl seduce pe structuralist (Je me sens baigné par une intelligibilité plus dense, scrie el în Tropice triste). Sincronia este solidă, sigură; de aici vocația
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
interpretări care, ignorând principial conținutul interior al conduitei, restrâng schema, de explicație a frustrației la studiul manifestărilor exterioare ale conduitei respective, după schema „S-R”(stimul-reacție); 2) concepțiile biologiste, care așează pe un prim plan motivația inconștientă, instinctuală. În concepția „freudismului”, de exemplu, frustrația nu reprezintă altceva, decât un factor inconștient, rezultat din conflictul intrapsihic dintre „instanțe” și „pulsiuni” incompatibile. Concepțiile „psihanalitice”, minimalizând, mai mult sau mai puțin, rolul conștiinței, al condițiilor social-istorice în dezvoltarea omul, faptul că acesta este o
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
o astfel de perspectiă, biologistică, fenomenul frustrației apare mai mult ca un întreg structural ce se desfășoară automat, după o dinamică auto-reglatoare, deci ca un fenomen care nu s-ar explica prin interacțiunea organism-mediu, om-societate. „Psihanaliza” nu trebuie confundată cu „freudismul”. Psihanaliya reprezintă mai mult un asamblu d efapte, metode, ipoteze și teorii (psihologice, psihopatologice, cvasi filosofice) aflate în continuă dezvoltare și transformare. De altfel, însuși S. Freud este privit ca un „reformist”, ca un „dizident” al propriei sale doctrine, ca
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ortodoxismul” lui S. Freud, constatăm că modurile de interpretare devin tot mai nuanțate, tendințele „ortodoxe” diferențiindu-se de cele heterodoxe, eretice, iar „schemele determinismului psihic” devin mai versatile - ceea ce duce la o adâncire și lărgire a ariei de interpretare a freudismului, deși, în general, se păstrează tendința de a explica aspectul dinamic al personalității prin mecanisme pur psihice, de a se considera faptul că activitatea umană este determinază, în special, de motive psihice „pure”. Diversitatea acestor interpretări și forme ale psihanalizei
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
care sunt legate de psihologia fenomenului de frudtrație (cum ar fi, de exemplu, acelea asupra „agresiunii”, a relațiilor dintre „emoții” și „instincte”, deci a „complexelor” sau a altor aspecte referitoare la rolul „conflictelor emoționale” în generarea comportamentelor patologice și delictuale). „Freudismul”, născut mai mult ca metodă psihoterapeutică, și-a lărgit treptat semnificația, dobândind tot mai mult - prin „explorările” pe care S. Freud le-a întreprins în domeniile obscure ale activității și motivației inconștiente - un caracter bologizat și reductivist, în sensul că
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
activității și motivației inconștiente - un caracter bologizat și reductivist, în sensul că oricărui comportament uman i se fixa o singură finalitate: satisafaerea mai ales a „nevoilor biologice”, în primul rând sexuale. Având o bază de preocupări forte îngustă (psihologia sexualității), „freudismul” substituie tensiunii dintre „eu” și „lume”un conflict intrapsihic, „monadic”, între „instanțe” personificate. Viziunea deterministă a lui S. Freud face apel doar la „inconștient”, înțeles ca o „zonă dinamică” în care se produc fenomene de „conflict” și în care se
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mai ales „reformiștii”, au respins teza rolului instinctelor filogenetice, a structurilor mentale înnăscute, accentuând importanța relațiilor interumane (H.S. Sullivan), a „nevoilor” morale și religioase (F. Fromm), sau rolul activității și influențelor sociale și culturale (K. Horney). Datorită în special „reformiștilor”, „freudismul” va evolua - spune V. Pavelescu - spre o concepție integrală a „personalității”, care nu mai este prezentată „ca efect al simplei opoziții între forțele instinctive și ambianță, și nu numai ca «cenzori», ci mai ales ca instanță normativă, cu o funcție
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
J.C. Brown critică iraționalismul doctrinei despre „inconștient”, tezele despre determinismul inconștient „compulsiv”, înțeles ca o zonă dinamică în care fenomenele de conflict și frustrație se produc cu necesitate, determinând „soluții de compromis”. De asemeni, critică orientarea „biologizantă” și „individualistă” a freudismului, care constă în izolarea persoanei de mediul social și conceperea comportamentului ca fiind determinat exclusiv de nevoi biologice („comunitatea” n-ar reprezenta altceva decât un mijloc pentru satisfacerea nevoilor biologice ale individului, care, în drumul realizării or implacabile, întâlnesc frțele
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
comportamentului ca fiind determinat exclusiv de nevoi biologice („comunitatea” n-ar reprezenta altceva decât un mijloc pentru satisfacerea nevoilor biologice ale individului, care, în drumul realizării or implacabile, întâlnesc frțele mereu ostile ale societății). La rândul său, E. C. Basin reproșează „freudismului” lipsa demonsrării experimentării a tezelor sale privitoare la supremația motivației inconștiente, lipsa încercării unei explicații fiziologice a „tensiunii afective”, „atomismul psihologic”, „simplificarea” dinamicii psihice și a conceptului de „sublimare”, înțeles mecanicist, ca simplu transfer de „energie psihică” de la un obiect
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
culturale dominate de codul binar al tehnologiilor cibernetice. Dacă cea dintâi uzează de o ideologie cu rol eliberator prin chestionarea epistemologiei iluministe a dualismelor de gândire, cea de-a doua se limitează la denunțarea cunoașterii unitare a marxismului și a freudismului. Nu dorește a se desprinde de feminismul diferenței, promovând un esențialism al noțiunii de subiectivitate feminină: femeile au propriul lor limbaj, diferit de cel masculin și bazat pe o cunoaștere intuitivă și discontinuă. În timp ce pentru Haraway, feminismul cyborgic înseamnă dislocarea
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ar fi imposibil pornind de la simbolismul pansexual), Freud își îndreaptă întreaga critică împotriva credinței în existența unui dumnezeu real, credință care duce practic la moralism. Moralismul dogmatic se opune excesiv sexualității chiar și sub forma sănătoasă și firească a acesteia. Freudismul propune drept remediu intensificarea sexualității (ceea ce nu este decît o dogmă inversată). Absența la Freud a unei distincții între simbolul "Dumnezeu" și dumnezeul dogmatic, care este într-adevăr o pură iluzie, îl obligă să presupună că toate manifestările sublimante ale
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]