1,578 matches
-
așezat unde era stabilit. În stânga lui, mogâldeața lui Saborit, a mormăit, parcă nemulțumit de întârziere, și Rossell și-a zis Saborit ăsta n-o să se schimbe-n veci. Și și-a dus mâna la inimă să scoată hârtiile ce-l frigeau. Totul a fost rapid: Saborit s-a-ntors spre el și i-a prins ceva la-ncheietura stângii. Ceva. Niște cătușe. S-a-ncordat, a țâșnit înapoi, în rândul gol din spate, cu cătușe cu tot, înghițindu-și o-njurătură. Pe-ntuneric
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
pagină, de titluri și semnătură, de poze cu legendă, de răsfoit și ales, de comparat și completat mozaicul pestriț al cotidianului pentru a-i desluși desenul. După informații, dezvăluiri și comentarii ale evenimentelor fierbinți (cu care însă nu se mai frige, ca la începutul anilor '90, cînd patimile dădeau în clocot, aburind luciditatea), se oprește mai atent - deformație profesională - la paginile de cultură. Ce ar vrea să afle cititorul de ziar dintr-o asemenea pagină, dacă nu sare peste ea? Poate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11642_a_12967]
-
stă la rama de aripi de fluture pe care o prozatoare care-și știe bine meseria o trage, dintr-o mișcare, de jur împrejurul caleidoscopului. Furtunile dintr-o lume ajung în lumea cealaltă ca adieri călduțe, în care se întîmplă să mai "frigă", din timp în timp, cîte-o aluzie. Dacă bagi de seamă, citești un jurnal lucid de călătorie transatlantică și, cumva, interregn. Dacă nu, nici o nenorocire. Tot te poți ferici cu o "citanie" de vacanță, despre eclipsele parțiale (sau nu...) și comice
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]
-
odihnă alunecarea lacrimii în mîna ta o carte cum o casă nelocuită. Inima Inima părăsită de Lume scriind se regăsește și astfel se-ntoarce iarăși în Lume apoi se așează pe pat alături de tine toarce cum o pisică. Autumnală Din ce în ce mai frig afară o casă temătoare în care ți se usucă limba natală aidoma unui șirag de fructe puse la uscat un oracol te mîngîie pe furiș aidoma unui curent din geamul deschis uscînd cugetările ude cum niște rufe apa vorbește de
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
bună bucată de vreme nu îmi mai vine să strig nu mi-e foame nu mi-e sete nu mai am datorii la vecini prieteni compania de telefoane electricitate cablu bibliotecă n-am mai primit amenzi nu mi-e nici frig nici vreo boală mortală nu am sunt și vreo doi-trei care mereu ar vrea să mă aibă în preajmă dar din lemnul crucilor crește iederă mătăsoasă mângâioasă cum nimeni altcineva x x x un hangar părăsit plin de păianjeni și
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
aici e-aici! Aici e buba! De ce bei, d-aia ai mai bea, nu-i nici laie nici bălaie, da-i bun ca pâinea caldă cafeaua tare, turcească, și așa mai departe, picioare strâmbe, dolofane aici e buba! XX. Al naibii de frig Cândva nu contează când baobabul tău a vorbit pe ocolite: vremea măritișului - epoca de piatră. Este al naibii de frig aici în baobabul tău dar orice-nceput e greu. XXI. Un țipît Mi-am aruncat o privire și-am țipat am vorbit
Poezii by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/9701_a_11026]
-
țeasta umanității sună deșteptarea din stupiditate din senilitate și sterilitate tocmai m-am întors de la vînătoare din junglă împreună cu iubita mea tocmai am despicat în două țeasta rinocerului și trunchiul rinocerului și le-am pus în groapa cu jar la fript și la copt tocmai am mîncat carne dulce și oase dulci de rinocer împreună cu iubita mea tocmai am făcut dragoste cu iubita mea cu trupurile azvîrlite generos în iarba mătăsoasă și răcoroasă a amazonului tocmai s-a ridicat pe cer
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
al nostru de azi”, afirmă că este “singurul dintre naționaliștii noștri, care atinge patetismul eminescian al ideii de națiune”. Și: “De când scrie el, limba noastră a fost trecută prin cuptoare de simțiri, care au făcut-o să sfârâie și să frigă”. Această inspirată metaforă spune aproape totul despre marele memorialist, cel din Oameni care am fost. În romanul Adela al lui G. Ibrăileanu, criticul identifică o variantă narativă a cugetărilor cuprinse în volumul Privind viața, o disimulare romantică, doctorul Codrescu fiind
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
să dea de știre tuturor: „Mi-e gândul spre lume repezit ca un taur./ Inima scurmă vremurile, inima-i una./ Tâmpla-mi zvâcnește mai tare ca tâmplele vremii./ Mă gândesc să sorb din viață ca atâți alți golani,/ dar mă frige până și aburul iute al zemii./ știți, am împlinit optsprezece ani“. Poezia aniversară intră într-un mănuchi de trei piese, cu care Maria Banuș inaugurează o colaborare prolifică la revista „Azi“ (nr. 3-4/mai-iunie 1932), decisă a depăși reticențele debutului
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
prietena mea Linda. Adevărul devine cu totul imaginar. El umple hăul de sub privirea mea, stă în gura mea ca un pumn de cîlți pe care nu-l pot scuipa. S-a lăsat liniștea. Aud timpul trecînd, îl simt cum îmi frige vîrful urechilor. Deschid gura și nu iese nimic. Prietena mea Linda se învîrte ca un CD și cîntă despre moarte cum numai moartea singură poate povesti despre moarte, ba un pic chiar și despre viață, și nu știu de ce, cînd
POEZIE by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/13980_a_15305]
-
nu prea. E mai curând o îndepărtată nostalgie metafizică, cu dimensiuni montane sau marine. Imaginile sunt atât de elegant stilizate, încât capătă ceva clasic: Când prin grădini părăginite e prezis Aprilie, / Ridici o frunză, se sfărâmă - îți lasă în palmă frig timpuriu, merele putrede-n crengi, păianjeni. Raza se-năbușă de fum, făptura ta se dezmorțește risipind pe jos / furnici uscate - și te soarbe blând pământul veșnic lăsând afară, un sloi de ramuri albe." (Pământul veșnic, 1977). La un moment dat
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
când mama face inspecția la șosete și hăinuțe și ne întoarce de la ușă daca nu i se par suficient de multe și de călduroase. Când bem seara ceai fierbinte cu multă lămâie și ne încălzim mânuțele pe ceașcă până ne frige ușor, cât să chicotim un pic. Iarnă e și când e zăpadă. Ce e zăpada? Zăpada e când e și gheață. Când un puf alb, cu sclipiri de argint, acoperă copacii, casele, mașinile, magazinele, mașinile, absolut tot și trebuie să
Compunere despre iarnă, zăpadă şi Moş Crăciun by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21194_a_22519]
-
bara de covoare din fața blocului. Fiindcă tot în el am aterizat, de mai am și-acuma semnul, pe undeva pe sub breton. Doar cînd am căzut de pe bicicletă și din leagăn, cînd m-a mușcat un cîine și cînd m-am fript la țeava de eșapament a unei motociclete, mi-au fost afectate picioarele. Și, o singură dată, tot ambalajul, cînd m-am dus la un curs de înot și era să mă înec cu instructorul lîngă mine. În rest, numai și
Mic inventar de senzaţii tăricele by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21200_a_22525]
-
și bani pe ea, fiindcă nu mai pot să trăiesc așa. Acum două ore, m-am apucat să fac niște legume la cuptor. De fiecare dată când l-am deschis, în scopul de a verifica ce se întâmplă, m-am fript! Și l-am deschis de vreo 10 ori!! Acum vreo două săptămâni, mi-a sărit pe fata ulei dintr-o tavă! Pe fata! Noroc că n-a sărit mult și noroc cu internetul, de unde am aflat ca, plasată pe arsura
Cum gatesti fara sa-ti dai foc? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21251_a_22576]
-
un sfert cu tărâțe de grâu, apoi adăuga un castron cu făină de ... XVIII. DE TOAMNĂ, de Dorina Stoica , publicat în Ediția nr. 1744 din 10 octombrie 2015. roiuri de gânduri fugare nu mai au unde să meargă că-i frig rătăcesc, rătăcesc apoi zgribulite se ascund în suflet sa nu fie găsite cărarea e-ngustă ceața e deasă soarele-apune noaptea-i pe aici nici greeri nici broaște nu cântă e toamnă ploioasă în pivniță mustul se face-ncet vin. (Dorina
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
intervalul ca spațiu al afirmării și al puterii: șeful de cameră "'a ieșit pe interval și a strigat ca să audă întreaga baracă: - Bă, dacă unuia nu-i convine ceva la băiatul ăsta, atunci să iasă la interval și s-o frigă parte-n parte cu el!" (p. 14). Intervalul apare și ca loc de plimbare (dar și de glume proaste): "'cînd făceai manej pe interval (...), te trezeai deodată cu o găleată de apă în cap, aruncată de la cracă" (= din paturile de
"Pe interval" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10293_a_11618]
-
iar pentru noi, tot ce zbura, afară de ciori. Buzunarele ne erau pline de pietre și fiecare avea praștia lui. După ce terminam cu vânatul, mergeam la cărămidărie unde curățam și spălam păsările. Făceam un foc într-o sobă improvizată, unde le frigeam și le mâncam fără pâine. Le găseam gustoase. Cele patruzeci de hectare erau semănate cu mazăre și porumb, de care tata se ocupa ajutat de șapte prizonieri. Alec, care avea optsprezece ani, se ocupa de gospodărirea fermei, cele trei scroafe
Viața mea Amintiri din închisoare si din libertate. In: Editura Destine Literare by George Sarry () [Corola-journal/Journalistic/85_a_468]
-
de la Mehadia, la Petnic, nu a mai putut trece apa, „pentru că se umflase de pe urma unei ploi puternice”, fiind găzduit de cneaz (Knesen), care l-a omenit cu „un fel de terci sau găluște din mălai de porumb și trei raci fripți pe cărbuni”; în schimb, i s-a oferit „din plin vin și răchie”. Este cert faptul că porumbul nu ar fi fost atât de repede adoptat dacă acesta nu ar fi corespuns genului alimentar cunoscut (fierturi, turte, paste etc.), pe
Agenda2005-02-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283259_a_284588]
-
ciorba de știucă, cu ceapă, pătrunjel, mărar și leuștean, în timp ce la jeratec bine încins se rumenesc crapi de câte zece ocale fiecare pe un proțap, presărați des cu boia de ardei. La nevoie, ca să uităm cât e ceasul, se mai frig și vreo zece rațe și gâște sălbatice împănate cu usturoi, cu ceapă și slănină afumată. Vinul îl alege fiecare, după gust și după cât poate duce...“ „Andreea” de la Lovrin De la începutul „carierei” sale de agricultor, omul a făcut selecție, fără să
Agenda2005-02-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283259_a_284588]
-
l Podoleanu Mihai, 49 ani l Toma Florentin, 70 ani l Moțiu Sofronie, 78 ani l Turcin Elena, 65 ani l Vitan Flora, 89 ani l Țeperdel Maria, 92 ani l Trava Maria, 76 ani lWelter Elisabeta, 83 ani l Frig Mihaiu, 64 ani l Glodeanu Ion, 76 ani l Ileana Ion, 78 ani l Buga Traian, 61 ani l Burlacu Neculai, 39 ani l Regep Eugenia, 83 ani.
Agenda2004-20-04-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/282428_a_283757]
-
la masa comună a purismului unificator. Ce vom mînca? Veți zice ghiveci sau vițel cu fasole? Sau peste maioneza? Vă întreb: de ce? De ce acestea cînd șunt atîtea posibilități în lumea pură a lui Herman Cohen? Nu, vom mînca, frugal, idei fripte pe grătarul special al uitării geometrice formale, servite ăà la Leibniză. Iar că deșert, în loc de colțunași cu brînză, triunghiuri abstracte cu sos picant de posibilități infinite ăà la purismul neocriticismului kantiana. Iar de veți rămîne flămînzi, nu uitați că foametea
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
inocent-amară a ambientului): "Au aprins rugul și a plouat./ S-au ascuns în corturi și s-a arătat soarele./ Au așteptat să se usuce vreascurile/ și au discutat politică./ Au tăiat inele de ceapă și au rumenit carnea./ Și-au fript limbile și au rîs" (Au vrut să-și omoare timpul) se învecinează cu insertul suprarealist, posedînd aceeași capacitate de absorbție a realului, care uneori devine expresiv-delirantă: "Aerul se înroșea./ Pereții se clătinau transpirați./ Cuvintele horcăiau prin unghere.// În casa intoxicată
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
după moarte ca scriitor) deasupra mijloacelor lui. Și-a atribuit un secret și-o adâncime pe care nu le-a avut. Acel gol ascuns l-a facut vulnerabil. Așa se ăntămplă când devine gânditor și lider de generație un enciclopedist. Fript o dată bine, Cioran nu mai pune degetul. Ce gândește despre evenimentele din mai 1968 nu aflăm. Ca să se scuze implicit, face o observație de reținut: nu pot să te intereseze, nici să urăști, evenimente la care n-ai contribuit an
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
ar frământa aluatul și * * * mama ar da în bobi. Amețesc de * * * Sunt un personaj. Dar parcă mă învârt legată de o roată. Am amorțit tot stând pe o personajului i-e foame. Ei și? Sunt Mă doare gâtul și-mi frig tălpile. parte. Tresar greu, mă mișc pe și personaje care mănâncă. Și Scot un picior de sub plapumă pe partea cealaltă. Spaime. La ce povestea continuă. Și să nu intri furiș dar ochii mamei văd tot. Mă bun s-o mai
Febră. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_78]
-
lebedele” prin care consfințea stăpânirea deja tradițională asupra acestora. Date „culinare” spectaculoase pot fi aflate dintr-un articol scris de Monica Kim: astfel, pe vremea dinastiei Tudor ele erau mai întâi jumulite, cu piele cu tot, iar după ce carnea era friptă, penajul era atașat cărnii rumene. Un alt fel de mâncare era „lebăda umplută”: după scoaterea viscerelor, carcasa era umplută cu o multitudine de păsări de dimensiuni din ce în ce mai mici. Culmea e că, potrivit cutumei, „membrii Casei Regale au dreptul să mănânce
Trageți în lebede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2554_a_3879]