190 matches
-
exista femei frumoase.Nu există cafea mai bună, decât cea băuta cu persoana iubită. Nu există bucurie mai mare, decât atunci când plângi. De fericire. Nu există răsărit de soare mai frumos, decât cel privit alături de persoana iubită.Nu există femei frigide, doar bărbați nepricepuți.Nu există femei urâte, doar femei fericite și femei nefericite.... VIII. CEL MAI FRUMOS ANOTIMP - ANOTIMPUL IUBIRII, de Viorel Vintilă, publicat în Ediția nr. 1984 din 06 iunie 2016. Iubirea dintre două persoane e precum aripile unei
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
anus. Într-un punct G numai de ea știut. Măcar atât să-i dăm acestei femei nefericite. O notă de zece, pentru că se pare că știe ce înseamnă un orgasm adevărat. Cu toate că nu e relevant. Sunt convins că până și frigidele vor admira îndelung protuberanța asta mult prea mascu lină. Fără vreun fior intens, dar cu cea mai mare atenție. Privirea lui se mută de la femeia care îl visează cu ochii deschiși. Analizează alte siluete feminine, dar simte că femeia îl
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
le spunea ștrengărește tuturor „că nu-și dorește să rămână cu sexul nefolosit”. Visa la un bărbat de rezervă,în caz de divorț. Căsnicia sa era pe muchie de cuțit. Mai târziu mi-a spus ca soțul ei o considera frigidă.Unii spuneau despre ea că este nepăsătoare în amor.Ii plăcea să se joace. Mi-am spus că e bine să verific aceste afirmații răutăcioase.Imi rezervasem dreptul la opinie pentru final. Am invitat-o la o partidă de tenis
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
ține la igiena perfectă a cuplului." (Gabriela Zăvălaș Anghel); " Fiecare bărbat din lume iubește sexul, puterea și banii. Femeile nu știu asta. Ele se îmbată cu iluzia iubirii. Doar cele de modă veche mai cred în sentimente, dar majoritatea sunt frigide, deoarece refuză ideea că sexul este coloana vertebrală a masculinității." (Doina Ioneț); "Silvia ieși în uliță cu albia doldora cu rufe subsuoară, cu scăunelul pentru lăut deasupra și își desfătă câteva clipe sufletul cu splendorile zilei ce purta veșmânt de
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]
-
cu pledoaria subînțeleasă: "... se derulă ca de obicei torentul... de dimineață un sunet auriu... Passons... tubul catodic te-a încremenit... dezbatere cu lumea presei... în reluare niște capcane literare rețele subiacente nucleu inaccesibil lui Groby și lui Erudilă cu creierul frigid... și nici lui Recenzilă, Grăbilă, Căldicilă, Filozofilă și Discursilă, Poezilă și tot așa... caută-n pădurea deasă doar un Prieten de mătasă... distanța, mai ales distanța de aș putea s-o țin! și javrelor umane le mai arunc un os
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
ajută Liliane competentă. — ...am purtat numai costume gri - deși urăsc griul - ca să nu mă fac remarcat, am salutat primul pe toată lumea, am trecut strada numai pe verde, m-am spovedit la catolici - totul numai ca să ajung francez. Am regulat numai frigide, am devenit un vibrator cu față umană. Și acum, o să mor cu o zi înainte de-a fi francez. — Nu era mai simplu să te însori c-o franțuzoaică? — Era mai simplu la început, dar mai complicat pe urmă. N-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
singur lucru: n-o să mă mai pot duce la cinema. Dar poate că și pe lumea ailaltă or fi multiplexuri, cine știe? La cât timp liber o să am, chiar că nu m-am înecat degeaba. Părerea lui Liliane Nu sunt frigidă. O spun cu toată răspunderea și, dacă nu se băga publicitate vineri, după ce mi-am dat jos ghipsul, sute de mii de telespectatori ar fi putut s-o constate în direct. O frigidă s-ar curenta auzind de Revoluția Franceză
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
înecat degeaba. Părerea lui Liliane Nu sunt frigidă. O spun cu toată răspunderea și, dacă nu se băga publicitate vineri, după ce mi-am dat jos ghipsul, sute de mii de telespectatori ar fi putut s-o constate în direct. O frigidă s-ar curenta auzind de Revoluția Franceză? Sau ar striga O, mon Dieu! la momentul potrivit? Asta ca să lămurim lucrurile de la bun început, pentru că autorul a fost destul de ambiguu în privința libidoului meu. Și apropo de O, mon Dieu!, de care
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
montarea din toate unghiurile; că nu Întotdeauna satisfacțiile ți le aduc aplauzele spectatorilor, ci repetițiile dificile; În continuarea ideii, Dodin se-ntreabă : „Succes? Nu Înțeleg acest cuvînt, care nici nu-mi place!”. Ce tărie trebuie săî ai ca să te declari frigid la succes, deși Îl ai!...Și cît de tare trebuie să iubești teatrul, pentru a declara „dacă am reușit să supraviețuim Auschwitzului și Gulagului, trebuie să-i mulțumim artei”. Cred că da : și artei...Fiindcă „teatrele nu omoară oameni! În
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
său Manifest futurist (1913-1915) cerea ca actorul ...să aibă oroare de succes imediat și „să se abolească obișnuința grotescă a aplauzelor, care pot servi drept barometru elocinței parlamentare, nu valorii!”. E adevărat. Dar nu am detectat, pe aceste tărîmuri, histrion frigid În fața aplauzelor. Deși, există montări tulburătoare, după care parcă, nu se mai cade să bați din palme... Fiecare cu succesul la care are acces : deci, nu vorbim toți despre același concept. Succesul, cred eu, are nevoie de manager și șansă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
vezi montarea din toate unghiurile; că nu Întotdeauna satisfacțiile ți le aduc aplauzele spectatorilor, ci repetițiile dificile; În continuarea ideii, Dodin se ntreabă : „Succes? Nu Înțeleg acest cuvînt, care nici numi place!”. Ce tărie trebuie să ai ca să te declari frigid la succes, deși Îl ai!...Și cît de tare trebuie să iubești teatrul, pentru a declara „dacă am reușit să supraviețuim Auschwitzului și Gulagului, trebuie să-i mulțumim artei”. Cred că da : și artei...Fiindcă „teatrele nu omoară oameni! În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ăsta-i unul din rosturile teatrului - să iluzioneze?! Ce te faci cînd bărbatul din tine, se detașează de spectatorul din tine, și urăște femeia de 60 de ani, care pe scenă arată de 30 ; dizgrațioasa care , sub luminile rampei, fascinează ; frigida care te uluiește cu „temperamentul” etc. Mda... Mor după criticii tineri care nu se documentează. Într-o revistă mondenă (VIVA, parcă) cineva , vorbind despre o tînără actriță din Germania, ne dă o informație prețioasă :” Tatăl său este un actor și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
său Manifest futurist (1913-1915) cerea ca actorul ...să aibă oroare de succes imediat și „să se abolească obișnuința grotescă a aplauzelor, care pot servi drept barometru elocinței parlamentare, nu valorii!”. E adevărat. Dar nu am detectat, pe aceste tărîmuri, histrion frigid În fața aplauzelor. Deși, există montări tulburătoare, după care parcă, nu se mai cade să bați din palme... Fiecare cu succesul la care are acces : deci, nu vorbim toți despre același concept. Succesul, cred eu, are nevoie de manager și șansă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
inefabil, magic și chinuitor / Îmbătător al arderii scenice. Iluzia are o altă accepție. Efortul interpretului sau gîndul regizorului , coroborate cu propunerea drama turgului, sunt privite, de privilegiata cercetătoare, „din 189 năutru”(cum se spune În lumea noastră). Comentariul nu e frigid sau anapoda partizan, verdictul nu e dur, elogiul nu se pierde În petarde țuțerești ; autoarea nu se vrea ( pre cum alți teatrologi egofili) pe ea În peisaj, ci vrea doar să compună , cu luciditate, peisajul. Cu o luciditate, de multe
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Tipătescu, ori Chiriac, „amorul nu e nici cît o mărgică”(p.9); poate la Rică (scuzați rima!), dar tejghetarul chiar suferă, cînd Veta nu-i acordă atenție. Și-n cazul prefectului din Scrisoarea...nu avem vreun indiciu că ar deveni frigid, În cazul doamnei Trahanache. Am iarăși rezerve În cazul lui Spiridon care, zice autoarea, „plînge pe Înfundate” din cauza bătăilor jupînului : Spiridon, În viziu nea mi personală, este un simulant, didascaliile comediei nearătîndu-ne contondențele evocate În monolog. În fine, aș mai
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
-se că poate o să reușească ea s-o mai liniștească. Dar ți-ai găsit! De cum a văzut-o, Săvuleasca s-a dat jignită că poftim cine îi poartă ei de grijă. După care a făcut-o în toate felurile gâscă frigidă și vacă idealistă fiind cele mai suave dintre gratulări. Pe celelalte nu le pot consemna. Ziua următoare am pornit o nouă haiducie. Bine, o plănuisem eu de nenumărate ori în reveriile mele de asistent, de fiecare dată după ce eram luat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
haine mulate pe corp! — Ah, te rog, Ve-ne-ra-tî-e, m-am făcut băiat mare - așa că mai dă-o-ncolo de morală rabinică. În faza asta se dovedește cam caraghioasă. Întâmplarea a făcut să prefer femeile frumoase și sexy celor urâte și frigide, ce mare tragedie? De ce mă-nfățișezi acum ca pe-un gangster din Las Vegas? De ce mă legi pe vecie cu lanțuri de un closet? Pentru că am iubit o gagică deocheată? — Ai iubit? Cine, tu? Nu mai spune! Aia se cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și-am dat prilejul de păcat, dar ce rod superb am știut să culeg: Doinița!... E a mea! Toată e a mea! "Neam pătimaș de-al Sătenilor." "Leit Aglaia." Ducă-se cu noaptea putorile ca alde Coca, petreacă-și lîncezeala frigidă în pace alde nevastă-mea ce am de împărțit cu ea? (doar vila, e drept), pot s-o ignor la urma urmei -, eu am de dus mai departe crucea mea: să rămîn "bunul gospodar Săteanu" și, pentru Doinița, un tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
citatele din ce în ce mai bine pe măsură ce avansez, spuse profesorul, adresându-mi-se de data aceasta ca unui interlocutor real, nu ca reprezentantului unui public nevăzut. E din Eliot, nu-i așa? Nu pot să-l sufăr. Un constipat, un nenorocit de puritan frigid. Se cam temea de vagine, nu crezi? Doar că, în contextul ăsta, e greu de spus cui îi aparținea de fapt vaginul, nu ți se pare? Sau, ca să folosim niște termeni ceva mai moderni: cine poseda pe cine? Eliot jidanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și găsesc hectare de cuvinte fără noimă, șiruri căznite, versificații mecanice, de dragul rimei, gen Păunescu în degringoladă, o obscuritate câtuși de puțin fertilă, menită să înfășoare nimicul, un vid de simțire poetică. Am aceeași senzație de stinghereală ca lângă o frigidă care mimează cu sârguință disperată orgasmul. Și mi-e milă de hârtia bună, plină și netedă, pătată de târâșul „necuvintelor”, creaturi nevertebrate, scalariforme, capul semănând cu coada, le tai în două, le tai în trei, în câte câți vrei, bucățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cuvânt. Și: ceea ce vă împiedică aici e ceea ce vă împiedică în tot restul vieții. Aerul va fi mereu prea îmbâcsit de ceva. Mereu vă va durea câte ceva sau veți fi prea obosiți. Tatăl va fi mereu prea beat. Nevasta prea frigidă. Mereu veți avea câte-o scuză ca să nu vă trăiți viața. — Dar dacă s-ar întâmpla ceva? Dacă am rămâne fără mâncare? zice Miss America. Atunci ai deschide ușa, nu? — Dar nu se întâmplă, spune domnul Whittier, cu gura plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu pricina și se afunda tăcut în lectură. După câteva clipe se porni să râdă pe înfundate. — E isteața, nu ți se pare? — Serios? îl întreba Șam glacial. — Cum e țipă? se interesa Adrian, continuându-și lectură. — E atrăgătoare, dar frigida. Are picioare că lumea. Țațele n-am putut să i le văd, ca a stat tot timpul cu haină pe ea. Adrian își ridică privirea de pe pagina și ofta: — Voiam să zic ce fel de om e? — Aha... spuse Șam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
mai puțin intens între două astfel de întâlniri, între care se puteau scurge luni de zile de spleen și amărăciune. Cert este că fiecare astfel de ieșire făcea obiectul unor nopți agitate, vise și reverii, în care trupul inanimat și frigid al lui D. era implicat în cele mai senzuale și complexe dispoziții erotice. Și Tanti Eugenia se abandona total acestor stări din ce în ce mai exacerbate și nestăvilite. Atât că ele erau curmate brusc de vizita ce-o făcea duminica părintelui-confesional. Oprobriul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
conținând adeseori greșeli de gândire de un umor involuntar): „Fiecare bărbat din lume iubește sexul, puterea și banii. Femeile nu știu asta. Ele se îmbată cu iluzia iubirii. Doar cele de modă veche mai cred în sentimente, dar majoritatea sunt frigide, deoarece refuză ideea că sexul este coloana vertebrală a masculinității. [...] Prin comparație cu bărbații sunt sentimentale și credule. Ca și mine, de altfel, cei mai mulți dintre bărbații pe care îi cunosc au parvenit social cățărându-se pe umerii femeilor, speculând sentimentalismul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de spus. Face gesticulația unui poet fără să creeze poezie. Se declară pe sine îmbătat de frumusețe, însă nu poate să și transmită presupusa stare de beatitudine. Pare mai degrabă un simulant, făcându-te să te gândești la acele femei frigide care se prefac că trăiesc extazul sexual. Pe cine emoționează dulcegăriile sofisticate pe care le întâlnim, de exemplu, în poemul Ziua își caută mască? Poate pe autorul însuși, când recită poemul în fața oglinzii: „Palma mea de pământ / se desprinde de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]