91 matches
-
tânărului, elev în clasa a douăsprezecea, într-o rețea de trafic de droguri. Strâns cu ușa, acesta clachează și se sinucide. Prilej pentru o nouă investigație, rezumată în Nota editorului și în Epilog de un nou procuror. Constatările acestuia sunt frisonante: dosarul fusese „fabricat”. Probele fuseseră manipulate grosolan. Până la un punct, plot-ul amintește de filmul lui Corneliu Porumboiu, Polițist, adjectiv. Dilemele morale se aseamănă. Cât de mult rău îți e îngăduit ție, om în toată firea, să-i faci unui
Dosare de existență, exerciții de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2631_a_3956]
-
-a dupa crăciunu sAmănați mazere, linte, măzăriche, mai in urma și in regiuni mai calde ovăzu, sAcara și orzu; în mai "mai sAmănați inu ca din dóue sAmănături se ve resara celu puținu un'a"), și prognoze de vreme, unele frisonante: Déca pământulu este neacoperitu și déca sufla venturi calde apoi se împlu cimitirele." După fiecare pagină de iulian și gregorian, cu pomenitele informații, într-o împărțire de-o eleganță și utilitate, pe minim de spațiu, care ar face invidioasă orice
Cronica anului 1882 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8434_a_9759]
-
lîngă politicale, Reminiscențe-le lui Caragiale mai încap și făcături după povești călugărești, și-un fel de basme, și traduceri. Masca Morții Roșii, a lui Poe, este tradusă de Caragiale cu titlul Masca, păstrîndu-i, altoit pe fiorii propriilor nuvele, minimalismul frisonant. Schimbare totală de stil, în Broasca minunată, după Twain. Smiley e, cu toate acareturile lui, o gloabă de iapă și-o lepădătură de cîine, omul prinsorilor. Pariul face din el minuni. Și din cel care povestește, și că-ruia amicul prins
Atelier by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8666_a_9991]
-
vîjîie, "corul oaselor risipite și azvîrlite cîinilor prin gunoaie" (Recviem), circumscriu "realitatea aceasta fără biserici / și fără de Dumnezeu" (Roșu și negru). O realitate bîntuită și de spectrul războiului, a cărui prezență constantă, chiar dacă nu beneficiază de notații pregnante, se insinuează frisonant în diverse contexte, de la cele banale la cele grave în primul volum al poetei, înglobînd, simbolic, și semnificațiile unei ierni a spiritului. Puternica dimensiune thanatică a poeziei Marianei Marin se întrevede în combinația de luciditate și disperare cu care poeta
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
vreau să zic, în sensul de dicționar al celor două adjective. Mai degrabă realist și onest decât didactic, Dan Sociu oferă, uneori, exemplificări precise ale noțiunilor originare, într-un registru mărunt, individual și cotidian. Aș adăuga că tocmai de aceea frisonant. se întâlnesc în contemplația acestuia din urmă, dar, de comunicat, nu pot comunica. Nici schimb de roluri n-au cum să facă. Ei au prea multă viață în ei, el își drămuiește inerent micile rezerve: „e septembrie în fața blocurilor/ întunecate
Naivii și sentimentalul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4264_a_5589]
-
protejează de tentația - istorică, în fond - a absurdului. Relativismul sistematic practicat de autorul Ușii îl distinge net și de Ionesco, și de Slawomir Mrozec. Din cele două texte care alcătuiesc volumul, putem izola contrariați doar câteva pasaje care - tulburătoare și frisonante - nu se încadrează în datele acestora deduse până acum. Pasaje, adică, emoționante și unidimensionale: "}ara mea seamănă cu o mamă care descoperă că la uniforma fiului ei mort lipsește un nasture. Ea se grăbește să-l coasă înainte de a-și
Matei Vişniec, dar... by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9889_a_11214]
-
tot stăruie: La ce ne mai putem aștepta de la asemenea oameni (totuși, bipede vorbitoare și alfabetizate), care va să zică, din popor, care nu numai că nu dau doi bani pe carte, dar o consideră - horribile dictu - și un pericol pentru copii lor? Frisonantă interogație.
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
ar ține cont tocmai de alegorismul accentuat și profund al cărții. De la motto și până la ultimele propoziții, romanul e un arc voltaic al Ideii. Un proces în toată regula se desfășoară aici: o succesiune strânsă de silogisme și sofisme, mărturii frisonante și depoziții sumbre, pledoarii scânteietoare în care o întreagă problematică a umanului e abordată și asumată. Octavian Paler are o gravitate structurală, care îi configurează și impregnează operele într-un mod inconfundabil. La antipodul filozofiei specifice locului ("ici aux portes
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
născocit aceste lucruri, ele sunt niște produse ale realității noastre. Toate personajele din piesa mea au drept prototipuri oameni concreți, care s-au născut în Republica Moldova." Dincolo de finalul înduioșător și sec al acestei de-clarații, să încercăm, totuși, să înțelegem acel frisonant și individual "de ce" care planează asupra Oamenilor nimănui. Primele argumente - pe care le veți pasa, desigur, cu bună știință, dar nu și cu bună-credință - țin de stricta intenție a lui Dumitru Crudu. Și de programul lui, în linii generale coincizând
Dramaturgi ai nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9602_a_10927]
-
de lucrurile din jur") sunt transformate într-un leitmotiv și, mai mult decât atât, într-o trapă textuală prin care cădem într-o altă dimensiune. Persoana a treia singular, a descripției relaxate, lasă loc persoanei întâi. Obiectul fotografiat devine subiect frisonant, poeziile care urmează (no data, altundeva, eco...) explorând tocmai mișcările haotice și agitația interioară a personajului lăsat să vorbească. În Ștrumfii afară din fabrică!, Marius Ianuș credea a fi strâns poezii influențate "zdravăn" de noile moduri de comunicare. Iluzia liderului
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
dubios, pe alocuri. Una peste alta (pardon de expresie!), este cartea unui om care a intrat În teatru, cu prudență, și nu mai poate scăpa de microb, pe veci! Între roluri și șprițuri, turnee și obligații familiale, reușite sau enervări frisonante, neuitînd perioada școlii, ori pe cea a armatei, Vali se adaugă azi lungului șir de artiști care au dat samă, și-n scris. Dar În carte m-am trezit pomenit și eu, nu Întîmplător: cu modestie amintesc că Începuturile consacratului
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
piesă englezeas că montată de un mare regizor, cu o trupă excelentă; În ea, un doctor țăcănit, omora narcomani, tăia mîinile și picioarele unor pederaști, schimba sexul unei debusolate, făcea amor cu o prostituată, iar din decor nu lipseau elemente frisonante - noroi, dușuri, șobolani, membre amputate, instrumente medicale Însîngerate. Rețineți, am dat exemple de spectacole care au produs maximă Încîntare unei părți a criticii noastre!... Și-n acest context, Îmi dau seama că-s depășit, că Sofocle, Will ,Cehov, Ibsen sau
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
frigul, foamea (și celelalte marote ale lumii comuniste), discuțiile ideologizate fără obiect, clamarea democratismului sunt la ordinea zilei. Moartea însăși e resimțită ca un rabat de la solidaritate. Iar sinuciderea, ca o formă insidioasă de pactizare cu principiile inamicului. Imaginea e frisonantă. Totuși, Domnul K. eliberat se dovedește, chiar și în cele mai puternice pagini ale sale, un artificiu logic de mare complexitate. Mai degrabă decât o replică la Procesul, el pare să fie un poem despre lumea lui Kafka. Evident, inteligența
Romanul ca și poemul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5983_a_7308]
-
acte de devoțiune e o cu totul altă discuție.) Sebastian în varianta Martei Petreu e, la urma urmelor, mai fascinant decât Sebastian în variantă proprie. În 2011, romanul Acasă, pe Câmpia Armaghedonului a făcut, și el, vâlvă. Un roman puternic, frisonant, extras frază cu frază dintr-o dramă, se vede cu ochiul liber, personală. Depășind-o prin scris, Marta Petreu a depășit totodată și alte câteva complexe ale literaturii române. Unul dintre ele, la care m-am referit, în trecere, într-
Demonstrație de forță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4892_a_6217]
-
următoarea. Oare n-o putem surprinde, preț de o fracțiune măcar, în momentul volatilizării ? Să luăm un exemplu. Este vorba despre un eseu intitulat Despre puterea medicală, apărut în foarte recentul volum Apropieri. Despre puterea medicală, deci. Sintagma însăși e frisonantă. Și devine cu atât mai frisonantă în expunerea strălucită a lui Ion Vianu. De la chiar fraza de început: „Dintre toate puterile exercitate social, singura care nu dorește stabilirea unei mari puteri asupra celuilalt, singura care nu aspiră să se sporească
Schiță de portret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5164_a_6489]
-
preț de o fracțiune măcar, în momentul volatilizării ? Să luăm un exemplu. Este vorba despre un eseu intitulat Despre puterea medicală, apărut în foarte recentul volum Apropieri. Despre puterea medicală, deci. Sintagma însăși e frisonantă. Și devine cu atât mai frisonantă în expunerea strălucită a lui Ion Vianu. De la chiar fraza de început: „Dintre toate puterile exercitate social, singura care nu dorește stabilirea unei mari puteri asupra celuilalt, singura care nu aspiră să se sporească pe ea în detrimentul celui asupra căreia
Schiță de portret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5164_a_6489]
-
cu șopârle aspre/ la pipăit, sau broaște în buzunare, e/ neștiutor de vremea în care va fi oaspe/ al Ťînchisorii noastre de toate zileleť." (pag. 14) Finalul cu poantă (s-ar cuveni să punem cuvântului două rânduri de ghilimele) e frisonant. Invocatul Ioanid nu e un oarecare, ci însuși faimosul memorialist Ion Ioanid, cel care avea să fie martorul carcerelor comuniste. Echivocul nu mai ia naștere din limbaj, nici aici, nici aiurea, ci (o noutate aproape absolută la Foarță) din trama
Fraza cea frumos curgătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6687_a_8012]
-
cu alte chinuri și purtînd, în delicatețea ei de umbră, amenințări mai puternice decît orice realitate. Ce sînt, în fond, vociferările, pe lîngă economia de cuvinte, storcînd imaginația de cele mai profunde spaime ale ei, a spectrului păstrînd o respectuoasă, frisonantă distanță? "Îmi va porunci laconic: stai." Atît, fără alte explicații. Iar teama insinuată adînc în fiecare împlinește, tăcut, porunca. Pînă într-acolo încît momîia gonace a unei luni fără însușiri își trimite spuza peste ființa vie, pe care o transformă
Semnul lunii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6747_a_8072]
-
că această neasumare a limitelor, firești și inevitabile, ale unui sistem de repere a dus la nenorociri mult mai mari decât o despărțire, ori o sinucidere. Dacă realitatea nu corespunde ideilor mele, cu-atât mai rău pentru realitate e filosofia, frisonantă, la urma urmei, care străbate romanele și piesele lui Camil Petrescu. E în aerul epocii. Și iată că, îmbătat de idei pure, modernismul desparte albul de negru mai ceva decât romanticii. Neavând nici măcar tandrețea, chiar și întârziată, să recunoască, vreodată
Venere și Madonă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4752_a_6077]
-
curgă tihnit, să-și vadă de măruntele sale izbânzi și poticneli, se insinuează tensiunea, spaima. Când și când, neanunțat anume, cu o stranie irumpere cu impact subliminal, de o discreție înfricoșătoare, trece pe deasupra descrierilor demonul. Filele se parcurg cu alertețe frisonantă, sub teroare. În contrapunct, traversează spațiul-timpul trilogiei cei doi bătrâni în alb, concentrând în repezi tușe mitice povestea apartenenței și adevărul celor amenințați de demon. Roman istoric și politic, etnografic și autobiografic, de dragoste și de atmosferă, Aripile demonului stăpânește
O amplă frescă transilvană by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4779_a_6104]
-
vorbim, la oricare dintre ei, despre alte mărci distinctive, eventual stilistice, atâta vreme cât ambii și-au modificat de la un volum la altul, cu vădită intenție, timbrul. Singura constantă validă rămâne, prin urmare, una de atitudine. Până să-i apară acest aparent frisonant La pierderea speranței, Nicolae Prelipceanu nu mai publicase poezie de șase ani. Un interval tocmai bun. În toate sensurile. Căci aici versurile, tăiate chirurgical, se impun de la primul contact: „arta spuse ea/ asta spuse el/ nici asta nici arta le
Ceva despre speranță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4780_a_6105]
-
viza exclusiv pe Marius Chivu și pe Ion Zubașcu, și nu, odată cu ei, pe mulți, pe foarte mulți dintre poeții activi de astăzi. Poate pentru că la cei doi referința e (pe de-o parte) cunoscută și (pe de altă parte) frisonantă? Sigur, mai adânc de boala cu consecințe mortificante și de moarte ca atare nu se poate, ca experiență, fora. Dar de ce ar deveni simplul accident biografic argument literar, nu-mi dau seama. Și nici Raluca Dună nu precizează atunci când propune
Pe vremea când nu mă gândeam la moarte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4564_a_5889]
-
însă această linie de lectură (a politicilor personale), volumul îmi apare de-a dreptul spectaculos. Unul în Germania, la Köln (în perioada lectoratului) și apoi în Cluj, celălalt la Roma, Zaciu și Papahagi conferă dialogului lor epistolar o înălțime intelectuală frisonantă. Fără patetisme și fără savanterii indigeste (de altfel, chiar dacă nu primează, anecdota stă la loc de cinste), cei doi pun în scenă un nemaipomenit recital de informații, sugestii și idei. Își recomandă, de la distanță, cărți nou apărute la noi (Princepele
Politici culturale, politici personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3241_a_4566]
-
lui Pasternak), a complicatei relații dintre adevăr-realitate-ficțiune continuă cu noi episoade. Meseria de nuvelist, cea mai întinsă nuvelă din carte, centrul de greutate al acestui al patrulea volum, este odiseea unui tînăr scriitor prins în hățișul ideologic-editorial al epocii. E frisonant să realizezi care era miza literaturii în acei ani, să constați cîte energii și forțe umane erau puse în joc pe cîmpul de manevră al scrisului și, mai ales, ce responsabilitate morală implica meseria de scriitor în contextul politic respectiv
Cum am devenit nuvelist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11089_a_12414]
-
lui imperiu de hîrtie mucedă, ca și în călătoriile pe care le face, fără planuri, de parcă s-ar teme, după curiozitățile rîvnite, hazardul obiectiv își desfășoară plasele. Niște Wunderkammer întunecate și pustii, unde înflorește o proză cu obiecte și cu frisonantele lor legende. Un cult de vrăjitor, obișnuit să descînte fiecare mărgică în care lucește o forță care nu-i a sticlei și nu-i a luminii, pune Andrei Oișteanu în descrierea unui bestiariu de fiare împietrite. Fierătanii care deodată se
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]