40 matches
-
a răspuns nimeni la salut. Domnul Cioia juca șah cu domnul Lobonț. Erau descheiați la halate, semn că ziua de lucru se sfârșise pentru ei. Sub masa de șah vălurită ca un parchet umflat de apă dormea un teckel. O frizeriță tânără valsa de una singură printre taburete. Garderobiera croșeta o față de masă. La radio se auzea vocea Danei Jalobeanu. Petru a mai spus o dată bună seara și frizerii au clătinat din cap. Se apropiau de Încă o remiză. Cânta Marșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Nu-i venea să-și creadă urechilor. —Glumești, nu? Păi, nu, a răspuns el indicându-și tunsoarea ca pe o dovadă. Ai lăsat-o pe Deborah să te tundă? Pentru numele lui Dumnezeu, femeia e învățătoare! De când a devenit și frizeriță? Ai înnebunit de tot? James a adoptat o expresie rănită. —Mie mi se pare că i-a reușit destul de bine, a replicat el țâfnos. — Da, păi, tu nu poți să vezi cum te-a tuns. Eu văd și mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Ministerul Comerțului Interior, la Miliție și în alte părți. Se pare că a și fost schimbată șefa raionului de marochinărie de la „Victoria“, pentru că dosise vreo trei duzini de astfel de poșete. Eram pe atunci încă în bune relații cu Vichi, frizerița de la piața Kogălniceanu. Ne întâlneam în zilele ei libere și o lăsam să mă răsfețe cu giugiulelile ei materne. Era cu aproape zece ani mai mare decât mine. Divorțase după ce Olimp, bărbatul ei, fugise la Vințu de Sus, unde zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de minuni. Au existat doar complicitatea, doar târgul, trocul. Cât îmi dai, ca să-ți dau. Vidanjorii știu prea bine și se bucură când aruncă vulgului câte o nouă mărturie din haznaua mizeriilor. Când l-am întâlnit pe acel unchi al frizeriței, Trombă parcă-i spunea, mi s-a făcut teamă. Mă vedeam deja implicat în cine știe ce secrete care, odată cunoscute, aveau să-mi aducă numai necazuri. Eram ferm convins pe atunci că, cu cât știi, cunoști mai puțin, cu atât ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cea care-mi fusese până atunci ca o mamă. Că ea-mi cumpăra haine la modă, ea mă apostrofa că nu mănânc suficient de consistent, că nu beau lapte, ea făcea cozile la diverse magazine, ea mă tundea, așa cum nicio frizeriță n-ar fi putut-o face; ea-mi ajusta și-mi pilea unghiile atât la picioare, cât și la mâini; ea îmi curăța fața de coșuri negre (ce plăcere!); ea îmi ajusta mustața și îmi masa spatele seara... Pe toate
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Ca un animal frumos și sprinten pe care‑l îndemni cu pintenii fără să‑i faci vreun rău sau să‑l distrugi. Hans o să rămână la Viena și o să meargă mai des cu bicicleta la Gänsehäufel ca să le copleșească pe frizerițele fâșnețe cu bancuri proaste, că doar în ultima vreme știe la ce‑i bună o fufă din asta. Încă nu face parte dintre persoanele care tânjesc după Sophie și după Riviera, fiindcă nu știe că Riviera există. Rainer și Anna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
că cercul social al iubitelor lui adună laolaltă femei nu prea rasate, de un soi pe care Leac Îl descrie prin cuvintele cadre medii. Descrierea are umor, de vreme ce femeile ocupă de fapt treptele de jos ale scării sociale: casiere, langoșerese, frizerițe. Oricum, aveam toată admirația pentru harul lui Leac de a seduce asemenea femei. Oare ce le spunea? El, care mai toată ziua era cu o carte În mână. Și niciodată nu vorbea de ele cu dispreț. Le iubea, atât cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
literaturii. Decât, dacă stau să mă gândesc bine, În foarte mică măsură. Fiindcă, enumerând acum, În refugiul meu forestier, cu urechea ciulită la cântecul păsărilor, meseriile amantelor lui Leac, Îmi dau seama că, la locul de muncă cel puțin, langoșeresele, frizerițele ori cofetăresele sunt toate purtătoare de halat alb. Mă Întreb dacă nu cumva, ascultând poveștile vărului fumător de pozderii, adolescentul Leac n-a dezvoltat un fetiș destul de comun: acela al uniformei albe. Nu știu dacă avusese vreodată parte de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
c-un foarte vechi și greu album de fotografii În geantă, prima, făcută În 1898, „La Radu” pe Grivița, Înfățișîndu-l pe bunicul bunicului matern cu mustăți apocaliptice și-un lanț de ceas pe care i l-am arătat ieri și frizeriței. Avusesem senzația că era convinsă, după forma pe care o dăduse tunsorii mele, că-s de la țară. CÎnd am ajuns acasă cu părul În sus Împietrit În gel galben, s-a speriat copilul deși nu se sperie aproape niciodată, din cauză că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tunși, frezați, dar, mă rog, intrasem acum așa, să văd ce mai zic tovarășii frizeri și, hai, treacă, să-mi fac și-o frecție. De-atunci, ăhă! frizeria s-a micșorat, acum e numai jumate din spațiu, deservesc doar două frizerițe. Clienți, ioc. Mă așez în scaun și frizerița, dolofănică, îmi pune prosopul. Și-ncepe: scumpirile, ăștia de la putere (nu i-am votat!, zice lovind pieptenele de foarfece), pensionarii, bieții mineri, guvernul, țărăniștii, legionarii... Pîn' aici, îmi zic, și-mi sare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să văd ce mai zic tovarășii frizeri și, hai, treacă, să-mi fac și-o frecție. De-atunci, ăhă! frizeria s-a micșorat, acum e numai jumate din spațiu, deservesc doar două frizerițe. Clienți, ioc. Mă așez în scaun și frizerița, dolofănică, îmi pune prosopul. Și-ncepe: scumpirile, ăștia de la putere (nu i-am votat!, zice lovind pieptenele de foarfece), pensionarii, bieții mineri, guvernul, țărăniștii, legionarii... Pîn' aici, îmi zic, și-mi sare, vorba aia, muștarul, stimată doamnă, zic, pardon?, zice
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să-mi spună: măi Val, știi tu ce lăutari avea Iașul pe vremea lui Conta, măi! Unde-i minunatul Craiu? Unde-s zăpezile? Unde-s măștile de Tîrpești? Unde-s anii? Cît e ceasul? La frizerie. Sînt clientul constant al frizeriței de la ușă, primul scaun de la ușă,, în salonul ăsta anulînd, cu eleganța lui modernă, încăperile sordide dintr-un Iași al anilor de avînt și..., spelunci înghețate, mirosind otrăvitor a landîș. Frizerița mea? O Mahalia Jackson încă tînără, agilă și expeditivă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cît e ceasul? La frizerie. Sînt clientul constant al frizeriței de la ușă, primul scaun de la ușă,, în salonul ăsta anulînd, cu eleganța lui modernă, încăperile sordide dintr-un Iași al anilor de avînt și..., spelunci înghețate, mirosind otrăvitor a landîș. Frizerița mea? O Mahalia Jackson încă tînără, agilă și expeditivă, cu o verbozitate năucitoare. În surdină, evident, doar pentru urechile mele, hapsîne de noutăți mundane. Taică-su, fostul activist bugetar, se lăsa pe mîna fiică-sii: atît, mă iei scurt pe la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
îmi întărești șanțurile între sprîncene, vreau să le frec șurubul celor de la Nicolina, să mă țină minte, tu-le... Sau: azi, îl sărbătorim pe tov prim, taie-mi firele din nări, din urechi... de-acolo, de-acasă, a prins meseria frizerița mea, această Mahalia, agendă infatigabilă a vremurilor cînd, ehei... Nostalgii irepresibile, dar... dar... în surdină, doar pentru urechile-mi pregătite s-asculte, acuș, la Filarmonică, un Grieg din altă lume. Îi și spun, înainte de a mă așeza: azi, te rog
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
serios e neserios. Lansîndu-mi proaspătul album chiar la librăria Humanitas, nu-mi pot desprinde nici o clipă, hipnotic, ochii de pe litoul cu cei doi comici vestiți ai micului ecran. - cînd lumea începe să se adune, trec strada să le invit pe frizerițele mele să mă onoreze cu prezența lor frumos mirositoare; se scuză toate, salonard, arătîndu-mi scaunele ocupate cu (... urît mirositorii) clienți. - intră unu' (al cărui nod la cravată e nod Geoană) să-ntrebe dacă poate completa formular loto; pardon? zic. - se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]