53 matches
-
unde majoritatea celor care nu erau încadrați în sistem erau anticomuniști - bine, anticomuniști în tăcere, asta după ce au fost anticomuniști cu arma în mână - și să nimeriți într-o țară liberă cu mulți simpatizanți comuniști? Francezul este ceea ce numim noi frondeur, e contra autorității și, mai ales, e contra autorității de dreapta. Atunci Franța era condusă de generalul de Gaulle, o personalitate foarte autoritară, de militar, care ducea natural o politică conservatoare, calificată drept fascistă de cercurile de stânga din Franța
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
conștiință și chiar într-un deținut în sensul propriu al termenului. Spiritul său extrovertit, dornic de comunicare, de jubilare într-o colectivitate receptivă, ajunge a fi intoxicat, nevoit a fabrica antidoturi: "calambururi, parafraze discreditante, aglutinări, paradoxe și multă, multă ironie". Frondeurul prin structură ajunge a fi un frondeur din obligație, a-și transforma, altfel spus, gratuitatea spiritului într-un torturant proces de defensivă, de disculpare, de atac. Astfel apare, sub condeiul său, termenul de "victimologie" și teoria corespondentă. Ceea ce ni se
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
sensul propriu al termenului. Spiritul său extrovertit, dornic de comunicare, de jubilare într-o colectivitate receptivă, ajunge a fi intoxicat, nevoit a fabrica antidoturi: "calambururi, parafraze discreditante, aglutinări, paradoxe și multă, multă ironie". Frondeurul prin structură ajunge a fi un frondeur din obligație, a-și transforma, altfel spus, gratuitatea spiritului într-un torturant proces de defensivă, de disculpare, de atac. Astfel apare, sub condeiul său, termenul de "victimologie" și teoria corespondentă. Ceea ce ni se înfățișează cu deosebire tulburător în scrisul lui
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
publicată la Editura Științifică și Enciclopedică, în 1985, unde identificăm destui defensori ai unor viziuni integrative asupra lumii, fie că pornesc de la „scheme” logico-matematice, precum Anton Dumitriu sau Solomon Marcus, fie că au în vedere modele literare, precum Nicolae Manolescu). Frondeuri precum suprarealiștii au făcut din nedecidabil o adevărată paradigmă, și, pentru a o ranforsa, au găsit alibiuri în științele moderne. Avându-l drept călăuză nedezmințită pe Basarab Nicolescu, tânărul nostru cercetător imersează în mirajul ecumenist al transgresării/ dizolvării unor prejudecăți
Modernitatea, cu suprarealiști și științe by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3442_a_4767]
-
unor tineri. Dar nu s-a putut impune printre importanții romancieri ai generației tinere, fiind, cu vremea, uitat. Dar încă din studenție, frecventînd Literele și Filosofia la București, a contractat amiciții cu colegii de generație, împreună cu care a fost un frondeur mereu inflamabil, cochetînd, ca toți ceilalți, cu ambianța literară a anilor treizeci, asociindu-se în grupări efemere precum "Corabia cu ratați" și făcînd multă larmă în jurul lor. Nu s-a alăturat, ca alți congeneri, de mișcarea extremistă de dreapta sau
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
și să îmi explic forța cu care o temă considerată - esteticește - marginală, și-a generat, în surdină, o bibliografie deja bine articulată. Întâi și-ntâi, nu prea cred - decât la un nivel de seducție primar - în eterna invocare a spiritului frondeur și tineresc. Vorbim, totuși, despre critici literari serioși, nu despre adolescenți sătui de rigiditatea programei școlare. Mai convingătoare mi se pare varianta unui tip de interes metodologic. Avangarda se pretează extrem de bine și unei cuprinderi istorice mai ample ori analizei
Cotele apelor avangardei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8623_a_9948]
-
puțin încrîncenat de impactul cu mediul proxim ni se înfățișează un testament al lui Macedonski. Perceput ca un personaj burlesc, respins disprețuitor de Maiorescu, botezat în batjocură "poetul Macabronski" de către Caragiale, bardul Nopților nu și-a putut înfrîna temperamentul orgolios, frondeur, care l-a făcut să ia atitudine împotriva unor glorii ale epocii precum Alecsandri, Eminescu, Coșbuc, Vlahuță, Caragiale. Păcat impardonabil. A făcut figura unui "negativist", unui "demolator", "vrăjmaș al valorilor naționale", avant la lettre. într-un moment de aprofundată decepție
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
avangardistă pînă în 1936, cînd, prin placheta Scrisori către plante, se îndreaptă decis spre lirica tradiționalistă, pentru ca, imediat, să adere la programul estetic gîndirist (Carte pentru domnițe, 1937 și Frunzișul toamnei mele, 1938, Scară la cer, 1940). Cum de un frondeur avangardist a optat, direct, pentru gîndirism e unul dintre secretele poetului. A urmat după război (în 1942 a publicat volumul Poeme de pe front) o lungă perioadă de interdicție, în care vreme a avut parte și de pușcărie, deși nu știu
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
învingi pe tine însuți. Numai cu un astfel de preț se poate ajunge la tranzacții juste și, totodată, profitabile. Cum aceste tranzacții dezamăgesc (mai întotdeauna) și câteva speranțe, diplomația este fatalmente "puțin populară". Francezii, care au un spirit prin excelență "frondeur" (revoltat, nesupus n.tr.), nu au acceptat niciodată, de bună voie, concesiile pe care, de pildă, Mazarin 25 sau Talleyrand le-au făcut la timpul lor e drept, de nevoie -, pentru a ajunge la anumite înțelegeri. Nu cunosc vreun exemplu
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
legate de gloria "personală" pot conduce un om să sacrifice binele general intereselor partidului. Limbajul său este în mod evident cel al unui partizan descurajat. Mulți ani mai târziu, în 1685, Racine 26, care nu avea nimic din spiritul unui "frondeur", a spus, în răspunsul dat lui Thomas Corneille 27 atunci când acesta a fost primit la Academia Franceză: "Odinioară, Franța, care se lăsa foarte ușor surprinsă de "artificiile" vecinilor săi, pe cât era de fericită și de redutabilă în vreme de război
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
original, L 'Etat c'est moi!"). 41 Jean-François Paul de Gondi (1613-1679), cardinal de Retz. Prelat, om de stat și memorialist din veacul al XVII-lea, rămas celebru prin Memoriile sale, scrise în perioada 1675-1677 și publicate postum, în 1717. Frondeur, opozant al cardinalului Mazarin, va fi întemnițat dar va reuși la scurtă vreme să evadeze. Exilat de acesta, după moartea cardinalului, nu va mai reuși să revină pe scena politică a țării, tânărul rege Ludovic al XIV-lea neprivindu-l
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
un neobizantinism expresionist, cultivînd stilizarea temelor tradiționale, „htonice”, folclorice și istorizante. Prozele din volumul Din paharul cu otravă sau piesele de teatru (Meșterul, Cumințenia pămîntului) confirmă această tendință care-l va propulsa în postura de membru corespondent al Academiei Române. Dacă frondeurul „fauve” Adrian Maniu n-a făcut pasul decisiv către nonfigurativismul destructurant al avangardei, repliindu-se pe terenul „cumințeniei pămîntului”, este poate și pentru că impulsul deconstrucției semantico-sintactice s-a dovedit a fi, în cazul său, prea slab în raport cu plăcerea decorativismului imagist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Limonata“) sau Emil Isac („Protopopii familiei mele“), textele de față arată - dacă mai era nevoie - faptul că prima avangardă este un „mutant” al culturii Decadenței. Nu-i mai puțin adevărat că nici Vinea, nici Arghezi, și cu atît mai puțin „frondeurii” Adrian Maniu sau Emil Isac, nu au rezistat prea mult timp pe aliniamente radicale, repliindu-se pe coordonatele unui modernism heterodox, reconciliat cu tradiția. Jocul de măști al identităților scripturale, curent la avangardiști, apare și la Ion Vinea. Poemul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fantastic, de voluptatea răului și morții, amestec ciudat de grotesc și sublim. Așa cel puțin Îi descriu istoriile literare. Care să fie Însă legătura dandy-lor cu toți aceștia? În primul rând, ce Îi aseamănă? Cu siguranță, modelul comun, byronian, spiritul frondeur, refuzul lumii „de serie”, Încrederea În singularitate, În caracterul de excepție al fiecăruia dintre ei. Și mai ales faptul că numeroși scriitori și artiști omologați ca dandy trăiesc În tinerețe, cum se va vedea, un episod frenetic. Când, În 1860
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ordin sau unei interdicții. Le refuza instinctiv. Iar singura ființă căreia nu-i putea refuza nimic nu mai era. Mânzul, cum i se spunea Stagiritului, În tinerețe, din cauza firii sale nestăpânite, arogante și iconoclaste, Își păstrase peste ani reflexele de frondeur Înnăscut. A ignorat, prin urmare, sfidător sau poate doar nepăsător, avertismentul, afișându-și durerea, revolta și suferința În fața unor prieteni, apoi a părăsit Atena, retrăgându-se În insula Eubeea, la Chalkis. Întâmplător sau nu - mai degrabă, nu -, a murit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la modul tragic destinul minoritarului a cărui origine etnică - destul de incertă - este sursa unor permanente frustrări. Albu nu e un revoltat, el nu are nici forța de a se opune injustiției sociale, nici orgoliul de a se comporta ca un frondeur. El e insul care dorește să se integreze, să se lase asimilat, să fie asemenea celorlalți. Schimbîndu-și numele reușește să-și termine liceul, să urmeze facultatea și să devină redactor la o editură, dar sentimentul de frustrare al celui constrîns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de seamă. Ca superficial ("Improvizează și iese ceva improvizat") ori ca negativist-individualist: "Sectorul are o sarcină nu ușoară ca s-o privim cu neseriozitate". Miron nu se lăsa. Predispus la farsă, îl apela pe Botez cu... tovarășul Crăciun. Așa, de frondeur ce era, de bizutor. "To'arășu Crăciun, rețeta unui cercetător bun include independența. Trebuie să fie foarte personal, altfel se duce dracului și rapița!" "Ce rapiță? se înciuda Botez, în necunoașterea lui Caragiale. Neserios, repet, neserios. Și-n comportament, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Mort la 36 de ani într-un accident de automobil, Roger Nimier (1925-1962) a fost unul din cei mai originali și contestați scriitori francezi. Era un frondeur înnăscut. Iubea provocările și sarcasmele memorabile. Excela în proza scurtă, în publicistică și în scenarii de film. El le alegea uneori și pe protagonistele filmelor făcute pe scenariul său, de exemplu pe frumoasa Jeanne Moreau pentru „Un ascensor pentru eșafod
Redescoperirea lui Roger Nimier () [Corola-journal/Journalistic/4275_a_5600]
-
de exacerbat, totuși, pe bizarerie mizează și ea. Nu este un secret faptul că, astăzi, periferia a ajuns, sau tinde s-o facă, În centrul discursurilor artistice. Excentricii zilelor noastre nu mai sînt aristocrații dandy de pe vremuri. Nu, ei sînt frondeurii al căror Îndepărtat strămoș este Lafcadio al lui Gide, dar nici măcar atît: ei reprezintă generația societății de “hiper-consumație” (Gilles Lipovetsky), copiii excesului, dependenți de violență&drog&sex, a căror umanitate răzbate rar și parcimonios, ale căror acte “gratuite” venite din
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
drum lung, învățând multe despre natura umană și ajungând să cunoască și mai multe despre tăria propriului caracter. Și-a apărat fratele cu sabia în mână în fața mulțimii dezlănțuite. A trecut de două ori prin emoțiile evadării din capitală în fața frondeur-ilor și a acceptat ca dormitorul să i fie invadat de o mulțime de necunoscuți curioși să-l privească în timp ce se prefăcea adormit. A fost trădat de prinții de sânge, care erau membrii familiei sale, a fost înșelat din nou
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
fiind consacrat „unui scriitor român necunoscut sau ignorat”. Tot aici este deconspirată și semnificația titlului revistei: „Poezia - și în general frumosul - ne ucide [...], pentru că apropierea - sub orice formă - de nemurire înseamnă moarte”. Într-o plină de vervă Autoimortalizare, tributară spiritului frondeur al tinerei generații din acești ani, Mihail Steriade își creionează un foarte viu profil anticipând tonul burlesc-duios al autoportretelor literare ale lui Eugen Ionescu. Până și formulele adresării directe sună identic: „Domnilor critici, fiți buni și nu mai tăceți”. Poemele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288077_a_289406]
-
a început cvasisimultan cu poezie (În general, triumful pădurilor) și cu proză (Proiect de câine) în 1969, iar acest dublu debut (remarcabil, între altele, și prin precocitate: autorul avea nouăsprezece ani) nu a trecut neobservat. El anunța un scriitor înzestrat, frondeur și novator, de o originalitate căutată, dar cu aparențele spontaneității, și în mod cert posesor al unei formule proprii. Poetul a fost înregistrat ca aparținând familiei de spirite a lui Marin Sorescu, cu descendență indirectă din Urmuz, și i s-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
să se îndepărteze. La 6 februarie, el părăsește Parisul, îi eliberează pe prinți și se retrage la electorul de Köln, de unde rămîne în relații strînse cu Ana de Austria și cu consilierii ei, Michel Le Tellier și Lionne. Într-adevăr, frondeurii sînt foarte curînd incapabili să se înțeleagă. Retz se apropie de regentă, Turenne, frondeur pentru un moment, se supune; Condé se ceartă cu parlamentarii și părăsește Parisul pentru a se alătura partizanilor săi, în guvernul său din provincia Guyenne, în
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
se retrage la electorul de Köln, de unde rămîne în relații strînse cu Ana de Austria și cu consilierii ei, Michel Le Tellier și Lionne. Într-adevăr, frondeurii sînt foarte curînd incapabili să se înțeleagă. Retz se apropie de regentă, Turenne, frondeur pentru un moment, se supune; Condé se ceartă cu parlamentarii și părăsește Parisul pentru a se alătura partizanilor săi, în guvernul său din provincia Guyenne, în momentul în care Ludovic al XIV-lea este proclamat major (septembrie 1651). Fronda condeană
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
odată cu Franța revoluționară, a urât și Franța literară - și cu drept cuvânt, căci toți și-au dat seamă ori au simțit că în literatura acestui popor, mai ales în perioadele lui de viață intensă, circulă spiritul lui critic ireverențios și frondeur - cum se zice -, irespectuos, atentator la toate formulele tradiționale și sacro-sancte1 . Iar față cu lipsa de cultură și de gust în lucrurile literare, în ce își pune Eminescu speranța? Natural că el, ca toți criticii dinaintea lui - ca și-n
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]