49 matches
-
ai în mine... Ești mișel, viclean și lacom... ah, aproape ca și mine, Dar ce neted îți e gâtul... ce-nfășat * în mirodenii, Parc-ai fi mergând la nunta, ori ai fi mergând la denii Să ochești vro fată mare... Ce frumsețe, ce, gătire! Când te vad, vistere-mi vine-a zice: că tu calci a mire. [VISTIERUL] Poate-o slugă credincioasă ce-a știut de-acele rele A voit să ia din cale toate piedicele-acele; În sfârșit, din întîmplare asta iese bucurie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tale... și blăstem a mea minte Că nu e ca și tine senină și cuminte... Oh vino! vin ș-acuma... surîde-mi ah! surâde Vorbește-ncet... la vorba-ți eu ochii-mi voi închide, Căci nu pot deodată cuprinde-a ta frumsețe... De-aud... nu pot să caut zâmbirea blândei fețe, De văd a ta cerească, armonic-arătare Urechea mea e surdă și gura-mi glas nu are... O, înger! stea din ceriuri... nemaigîndită! scumpă! {EminescuOpVIII 285} O! sufletul din pieptu-mi spre tine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sa, să nu neglijeze regimul mamei lor, dar se gândea că Elena fiind o fată grijulie se va preocupa de acest lucru așa cum procedaseră împreună. Silvia, mama lor, se îmbolnăvise cu ceva timp în urmă. Era o femeie foarte frumoasă, frumsețe moștenită și de fete, mai ales de Cecilia. Ele, ca și tatăl lor, o iubeau foarte mult. Ca să fie cât mai aproape de ea, Cecilia a pierdut un an de facultate, însoțind-o prin spitale, la analize, la tratamente, asigurându-i
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
a realizării artistice, ci mai ales a conștientizării la nivel cosmic a valorii existenței. Este o bucurie axiologică, o victorie a unei conștiințe care se plasează extramundan. Poezia lui Georg Trakl, tragică de la un capăt la altul, ne farmecă prin frumsețea rostirii, prin melodicitate, prin adâncimea gândului, prin strălucirile cromatice, prin infinita melancolie. Se va riposta: dar acest lucru nu l-a împiedicat pe Trakl să se sinucidă. Este adevărat, nici pe Empedocle nu l-a împiedicat să se arunce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
suitoare a intelectului "eroic", dincolo de stele și cer, în eliberarea radicală prin mistuirea în focul sacru al poeziei, Shakespeare, după ce, în piesele sale negre, demască și răscolește cele mai crude nonsensuri în firea umană, în Furtuna redescoperă și exaltă ideea frumseții omului și a naturii. Leopardi înfierează nonsensul existenței pentru a-l exorciza dizolvându-l în pacea anonimă a nemărginirii. Goethe consideră că sensul omului este de a se mistui în flacăra vieții, trăind pasionat cu ajutorul celor cinci simțuri darurile naturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
culminând apoi la Platon și la moderni, Nietzsche. Iar "poezie gânditoare" în sensul dat de Heidegger, au creat înainte de toate Pindar, Shakespeare, Hölderlin, Eminescu, Tagore. "Intelectul pur nu a produs niciodată ceva inteligent, nici rațiunea ceva rezonabil"; este nevoie de frumsețea spiritului și a inimii de poezie, afirma Hölderlin. Metaforele Lumea este metafora lui Dumnezeu, iar poezia este metafora lumii ideale a omului. Metafora eliberează lucrurile de singurătatea și exclusivitatea sensului, dându-le sensuri noi, care nu mai sunt impuse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
împinși de durere Veți crede c-aveți dreptul și voi ca să trăiți. Ei îngrădiți de lege, plăcerilor se lasă, Și sucul cel mai dulce pământului i-l sug; Ei chiamă-n voluptatea orgiei sgomotoase De instrumente oarbe a voastre fiici frumoase: Frumsețile-ne tineri bătrânii lor distrug. {EminescuOpI 60} Și de-ntrebați atuncea, vouă ce vă rămîne? Munca, din care dânșii se-mbată în plăceri, Robia vieața toată, lacrimi pe-o neagră pîne, Copilelor pătate mizeria-n rușine... Ei tot și voi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
foc, Ea zâmbind își mișcă dulce a ei buze mici, subțiri; Iar pe patu-i și la capu-i presurați-s trandafiri. Iar voinicul s-apropie și cu mâna sa el rumpe Pânza cea acoperită de un colb de pietre scumpe; A frumseții haruri goale ce simțirile-i adapă, Încăperile gândirii mai nu pot să le încapă. El în brațe prinde fata, peste față i se-nclină, Pune gura lui fierbinte pe-a ei buze ce suspină, Și inelul scump i-l scoate
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
să demonstreze că intenția artistică și estetică era suficientă în legitimarea unui produs artistic ca operă de artă. Acest fapt s-a demonstrat în timp, iar artiștii ce au urmat celui de-al doilea razboi mondial au consolodiat aceste idei. Frumsețea un era cea căutată în atelier zile în șir, ci frumusețea o descopereau artiștii în viața de zi cu zi, în nimicul de lângă noi. Iar dacă ceea ce este lângă noi este urât, atunci arta un putea fi decât așa. Dada
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
avem Ci-n zădar se ostenesc Nu va fi precum gândesc. * Dragostea când se desparte Parc-ar bea păhar de moarte. {EminescuOpXV 1032} EXERCIȚII et MOLOZ (p. 645) Deși n-am corp, în sufletu-mi eu sânger De a ta frumsețe și privire, înger! , La mijlocul drumului, În calea voinicului, Voinicelul codrilor, Căpitanul hoților. CAIETUL ANONIM (p. 649-650) 2260, 175 r 212 r Daca ai venit în lume Numai ca să mă omori Mă omoară dar odată, Nu pe ceas de mii de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
salcâm sta-vom noi noaptea întreagă, Ore întregi spune-ți-oiu cum îmi ești dragă! Te-i rezima, dulce copil, de-al meu umăr - Și fir cu fir păru-ți aurit am să-l număr, Ap-am să beau din a ta gură frumsețe, Dulci sărutări din ai tăi ochi de blândețe. Îmbrățișați noi vom ședea la tulpină, Fruntea-mi în foc pe-ai tăi sâni se înclină, Ce alături cresc dulci și rotunzi ca și rodii? Stelele-n cer mișcă-auritele zodii. Ne-om
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ele crinii mari întrec ivorul. {EminescuOpIV 211} Cine-ar vedea făr în genunchi să cadă? Am genunchiat. - "Eu am știut, străine" "Că ai să vii - a dorurilor pradă - Ca să m-asculți, și să duci de la mine, "A-nțelepciunii ș-a frumseții floare, "Să luminezi gândirile din tine. "Eu am știut - profetă vrăjitoare - "S-atrag cu-a tainelor și-a basmei rază "Poeți cu inimi ceruri-doritoare. "Ridică-te și vino de te-așază Ici lângă mine, sui pe perna asta". Cu brațu-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
De mult periră și pe-a lor cenușă "Trăiește... cine?.. ei! înmormîntații. "Moarte și viață, foae-n două fețe: "Căci moartea e isvorul de viețe, Iar viața este râul, ce se-nfundă "În regiunea nepătrunsei cețe. "Femeia goală, cufundată-n perne, "Frumsețea ei privirilor așterne; Nu crede, tu, că moare vre o dată "Căci e ca umbra unei vieți eterne. "Iubirea ta-i viață - a ei iubire "E viață iar și iar de omenire. "Voința ei ș-a ta de se-mpreună Atunci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
spus De cât povești pe care Homer și alți autori Le spuseră mai bine de zeci de mii de ori. Da, soarele bătrînu-i, bătrân pămîntu-acuma: Pe gândurile noastre, pe suflet s-a prins bruma Și tineri numa-n sânuri vedem frumsețea vie, Dar gândul nostru-n ceață n-o pune pe hârtie... Suntem ca flori pripite, citim în colbul școlii Pe cărți cu file unse, ce roase sunt de molii. Astfel cu meșteșuguri din minte-ne - un pir - {EminescuOpIV 289} Am
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tale... și blăstem a mea minte Că nu e ca și tine senină și cuminte... Oh vino! Vin și-acuma... surîde-mi, ah! surâde, Vorbește-ncet... la vorba-ți eu ochi-mi voiu închide Căci nu pot deodată cuprinde-a ta frumsețe... De-aud... nu pot să caut zâmbirea blândei fețe, De văd a ta cerească, armonică-arătare, Urechea mea e surdă și gura-mi glas nu are... O, înger! stea din ceriuri... nemaigîndită! scumpă! O! sufletul din pieptu-mi spre tine să se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
deplin Ce mult puteai în lume, și cât, cât de puțin Ți-a fost dat. Dacă nobil ai fost și blând și drept, Dacă prin a ta minte ai fost un înțelept, Având darul pe care natura-l poate da, Frumsețe, minte, faimă, ajuns-ai la ceva? Căci nu caută lumea, aceea ce slăvește, Aceea ce o prinde - ci ceea ce-i priiește. Dacă ești rău și-i vine răutatea la-ndemînă, Dacă ești prost, și vasta prostie e stăpână, {EminescuOpIV 391} Sau
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
viața lui cu Lazăr e egal. Lungești prînzu-ți pân în noapte, tot mănânci, mănânci dearîndul, Cin-te vede poate zice că cu dinții-ți sapi mormântul. Vrei să fii Pallas Athena! O, fetiță, fii cu minte... Tu ai pierde din frumsețe Dar n-ai câștiga la minte. E vinul de-azi mai rău ca cel de ieri, amicii mei - Mai bun ca orice vin băut e cel pe care-l bei. 45. CÎND SE JUCA ELISA MULLER... (cca 1874 ) Pe genunchi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
simt atât de singur! Este noapte, noapte, noapte. 49. TRADUCERI ȘI ADAPTĂRI (cca 1874) Dulce cu corp de omăt înnecat în păru-i de aur, Venera zace murind - cine o va moșteni? Ah, în două părți d-opotrivă-mpărți bogăția-i - Ție: frumsețe ș-amor; mie: durere și dor. Ce cumplit este amorul, deși dulce aparent. Un tiran, care nu varsă decât sânge innocent. Pallas - în Lacedemon văzu pe Venera armată: Aide acum să luptăm, judice Paride-acum. Venerea însă răspunse: armată mă-nfrunți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
noaptea lor albastră, a lor dulce vecinicie, Ce ușor se poate stinge pin plânsorile pustie. Cine e nerod să ardă în cărbune-o piatră rară Și eterna-i strălucire s-o strivească într-o pară? Tu-ți arzi ochii și frumsețea - infinitul lor se stinge - 385Și nu știi ce răpești lumii? Ah, nu plânge, ah, nu plînge! Astfel el se socotește. - I-a căzut atât de dragă Cât ar fi îmflat în spate pentru ea lumea întreagă. -Bună - vreme, fată mândră
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
psalm: "Sunt ani la mijloc și încă mulți vor trece, Și tu rămîi în suflet neschimbată, Că-n orice noapte-n vis mi se arată Odor cu ochii mari și mîna rece. Oh, n-oi uita în viață-mi niciodată Frumsețea ta ce orice gînd întrece!... În amintirea-ți pururi voi petrece, Pe veci pierduto, vecinic adorato!" (s. n.)213 Acest ultim vers se află și în poezia Cînt însuși glasul 214, scrisă în aceeași vreme, și publicată tot în "Convorbiri literare
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
alaiul fantomatic al „chesarilor” de altădată invocând visul de glorie al cetăților spulberate în țărână, Semiramida și „Machidon”, „Râmul” și „Atina”, piramidele și turnul lui Nemrod, nu „câmpiile asire”, ca mai târziu la Eminescu, ci „scripturile caldee”, nunțile tragice, întreaga „frumsețe” efemeră a lumii, ca o „scrisoare pre năsâp, pre margine de mare”. Câteva stihuri aparținând traducătorului deplâng în finalul prologului soarta protagoniștilor tragediei (Filogon împărat, fiica sa, „ghizdava” Ierofila, și „fiul de împărat neștiut”, Panaret). Avertismentului crud și moralizator al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
a intrat În inima Aretii prin auzire, iar În inima lui Erotocrit au intrat prin deasa privire, și prin acest exemplu povățuiește pre părinți ca să nu se-ntinză la vorbe de amor Înaintea cruzilor și nevinovaților tineri și să nu laude frumseți trupești, nici să se lenevească de a popri sloboda și deasa privire a frumoaselor fețe (căci frumsețea strică virtutea sufletului) și ascultarea cea dulce a amurezatelor cîntece.” Pann recomandă, În privința moralei, o linie de mijloc: nici prea aspră, nici prea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și prin acest exemplu povățuiește pre părinți ca să nu se-ntinză la vorbe de amor Înaintea cruzilor și nevinovaților tineri și să nu laude frumseți trupești, nici să se lenevească de a popri sloboda și deasa privire a frumoaselor fețe (căci frumsețea strică virtutea sufletului) și ascultarea cea dulce a amurezatelor cîntece.” Pann recomandă, În privința moralei, o linie de mijloc: nici prea aspră, nici prea Îngăduitoare. Nici ca Împăratul Eraclie, neomenos și intolerant față de fiica lui, nici atît de plecat, lipsit de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
qui crée une agglomération de graphèmes qui alourdit la lecture. Pour exemplifier, nous citons la fin de la troisième strophe et le début de la strophe qui suit : Nu trebuie decât să-mi ajuți c-un surâs sau c-un val de frumsețe năvălit în obraji. Vorbele mele să nu te mire. La tâmple, E drept, am o scama de fire cărunte [...]. (Cuvinte către față necunoscută din poartă) (Blaga, 2010 : 245) Îl ne te faut m'aider que très peu, d'un sourire
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]