71 matches
-
a creat, sub formă de mulțumiri, petiții cu caracter material sau spiritual, sau pur și simplu, reproșuri. Mulți dintre noi, cel putin odată pe zi, ne ridicăm privirea spre cer și căutăm salvarea sau sprijinul Mintuitorului nostru. Deasemeni o privire fugara spre cer, în timpul unei conversații cu un prieten, semn că Cel de sus ne este martor, este adesea ștampila și garanția că am spus adevărul .Inconștienți sau voluntar, multe nații pînă în ziua de astăzi îi contesta divinitatea și refuză
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
a creat, sub formă de mulțumiri, petiții cu caracter material sau spiritual, sau pur și simplu, reproșuri. Mulți dintre noi, cel putin odată pe zi, ne ridicăm privirea spre cer și căutăm salvarea sau sprijinul Mintuitorului nostru.Deasemeni o privire fugara spre cer, în timpul unei conversații cu un prieten, semn că Cel de sus ne este martor, este adesea ștampila și garanția că am spus adevărul .Inconștienți sau voluntar, multe nații pînă în ziua de astăzi îi contesta divinitatea și refuză
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
lăsat să bea apă numai după ce au mâncat tot fânul și când erau complet uscați și suflau normal. Apoi i-a înjugat la loc și a pornit din nou la drum, de data asta - la pas de voie... Dincolo de Poiana, fugara a fost ajunsă din urmă de o coloană de soldați germani, al cărei comandant a vrut să-i ia vaca și vițelul. Femeia a încercat să-i explice ofițerului, prin semne - bineînțeles, că fără vacă nu ar mai avea lapte
HOBZOAICA ŞI TEŞCUŢOAIA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342631_a_343960]
-
găsit încă-mplinirea în noi. Pășim mai avid în universul care astăzi ne cheamă, ne-așteaptă, Și-am vrea sa-l zidim mai frumos, măi prosper. Păstrăm în noi nostalgia vremurilor apuse, uneori Trăind-o pentru o clipă cu mintea fugara. Alteori, fredonând-o că pe un vers al timpului trecut, Dar totdeauna, simțindu-i mai acut îmbrățișarea. Deschidem ferestre spre noi orizonturi în pragul fiecărui început de an. Devenim mai puternici și-ncrezători în noi. Si totusi purtăm speranțe și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
urmă am lăsat: De freamătul copacilor din vale, De doinele ce-adesea pe-nserat Le îngânau femeile , cu jale... Mi-e dor de tropotul copitelor de cai Ce alergau pe-a satului ulițe, De zilele când că un evantai Răcoarea adia fugara prin cosite... Mi-e dor...atâtea gânduri călătoare Brăzdează inima-mi plină de dor, Și de vre-odata cad în contemplare Ma-nvaluie un sentiment covârșitor.... Citește mai mult Un dor răzleț de vatra stramoseascaSe cuibareste-n pieptu-mi uneori,Si-atatea gânduri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
ce-n urmă am lăsat:De freamătul copacilor din vale,De doinele ce-adesea pe-nseratLe îngânau femeile , cu jale...Mi-e dor de tropotul copitelor de caiCe alergau pe-a satului ulițe,De zilele când că un evantaiRacoarea adia fugara prin cosite...Mi-e dor...atâtea gânduri calatoareBrazdeaza inima-mi plină de dor,Si de vre-odata cad în contemplareMa-nvaluie un sentiment covârșitor....... XX. IUBIRE, de Ana Georgescu , publicat în Ediția nr. 913 din 01 iulie 2013. Doar ea ne dă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
îngeri, Iar lacăte grele încuie Trecut. Cu pumnii greoi bat în uși ferecate, Ecouri stridente Mă lovesc dureros, Trecutul sta-n lanțuri, Pe sloiuri de gheață, Și-și clănțăne frigul, rănit. Tăcută și singura Ma-nvalui în Azi, Iar clipă fugara Îmi matură trupul, Mă mistuie beznă, Abisul căscat, Și teama de visuri. M-aș prinde de Mâine Cu-orgoliu de soim, Ce pradă în gheare o strânge, Dar nu văd nici raze, Nici stele pe cer, Iar ochiul îmi plânge
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
prima oară, dansând... M-a surprins și mi-a plăcut grozav de mult eleganța pasilor ei, mlădierea trupului perfect încadrată în ritmul melodiei și bucuria imensă ce i se citea pe față și-n ochii plini de luminițe ce alergau fugare de la un chip la altul. M-am hotărât într-un târziu să o invit la dans, după ce m-am convins că nu este însoțită. Fiind foarte solicitată, am găsit mai greu un moment prielnic, dar nici nu ne-am mai
ÎN ÎMPĂRĂŢIA CĂRŢILOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376735_a_378064]
-
Acasa > Poezie > Imagini > AMINTIRI FUGARE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1712 din 08 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului amintiri fugare cad alte frunze, alte păsări zboară, cum mai zburau la noi odinioară, vin alte toamne cu aceleași nume, dar noi trăim de-
AMINTIRI FUGARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374769_a_376098]
-
și prozator original, influențat subtil, cel puțin în poezie, de textele traduse de-a lungul vieții. SCRIERI: Trident, pref. Gheorghe Grigurcu, București, 2002. Traduceri: Marina Țvetaeva, Poezii, pref. A.E. Baconsky, București, 1970 (în colaborare cu Aurel Covaci); Aleksandr Grin, Fugara pe ape, București, 1971; Peștera duhurilor din muntele de la Soare-Apune. Antologie de proză chineză antică, București, 1971; Andrei Voznesenski, Umbra sunetului, București, 1973; Evgheni Evtușenko, Poezii, București, 1974 (în colaborare cu Victor Frunză); Poemul lunii. Antologie de literatură chineză clasică
COVACI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286457_a_287786]
-
dramatic, vrea să transporte în lumina rampei faptul nud: un ins, părăsit de iubita lui nevastă, vrea să se sinucidă. Fantezistul, și el în căutare de subiecte, complică lucrurile, văzând în nefericitul soț un Iov al zilelor noastre. De fapt, fugara nu e o femeie plină de vino-ncoa, ci o matroană bașoaldă, iar văicărețul își are ciudățeniile lui de masochist. Ca să retrăiască fiorul iubirii de altădată, el își obligă consoarta să îl părăsească din când în când. Pe scenă, unde
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
de senină indiferență ce pare să fi copleșit totul. În cele din urmă, Eleanor ajunge la un hotel din Esmeralda. Urmărind-o, Marlowe reușește să obțină o cameră lipită de a femeii despre care începe să creadă că este o fugară. Scena jucată de Marlowe în fața celor doi recepționeri ni-l înfățișează în una dintre cel mai puțin onorabile prestații ale întregii sale cariere. Nu mai trebuie spus că și literar textul e găunos, coborând la nivel de scheci vag comic
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
anumit sens, Playback trebuie privit drept un roman recapitulativ. El însumează multe dintre temele și subiectele existente în cărțile anterioare ale lui Chandler. Povestea începe, banal, ca un caz de dispariție. Poate un caz ușor bizar, de vreme ce urmăritorii posedă coordonatele fugarei, știu locul și ora la care ea urmează să ia trenul. Dispariția avusese loc mai devreme, când Eleanor plecase din Carolina de Nord, scăpată de învinuirea de a-și fi ucis soțul. Acum, după cum vom afla spre sfârșitul cărții, era
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
abia într-un târziu zări pe nevasta vătafului cum trece apa Moldovei, prin pulberea lunii, cu fustele ridicate până la sâni și cu coatele înălțate la umeri. Atunci se năpusti la vale, ieși la marginea zăvoiului, și de-acolo trase asupra fugarei un foc de pușcă. Ea nici nu întoarse capul. Oșteanul, gheboșindu-se asupra armei lui, încărcă cu grabă și trase iar. Apoi iar încărcă; și pe când ochea a treia oară, printr-o lumină ca ziua, vedea lămurit cum scade unda și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
căutat-o zadarnic prin toată pădurea, cavalerul s-a hotărât s-o urmeze la curtea tatălui ei. Părăsind ,deci, tabăra lui Carol Magnul, el a mers cale lungă către răsărit, întrebând în dreapta și-n stânga, spre a da de urma fugarei. După multe peripeții, a 20 ajuns într-o zi la o răspântie de drumuri unde întâlni un curier și l-a întrebat unde se ducea. Acesta i-a răspuns că a fost trimis de către Angelica să ceară ajutorul lui Sacripant
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
avangardei. Chiar atunci, un călăreț singuratic ieși din ceață, dând pinteni calului dinspre postul lui Kyutaro, către scaunul de campanie al lui Hideyoshi. În urma lui alerga un singur samurai inamic, însoțit de trei fete. — Nu trageți! Opriți atacul! strigă călărețul. Fugarele erau, desigur, nepoatele lui Nobunaga. Neluându-le în seamă pe purtătoare, soldații priviră cum șase mâneci elegante trecură pe-alături, umezite de ceață. Sora cea mai mare o ținea de mână pe cea mijlocie, care, la rândul ei, avea grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tocmai sus, în vârful teiului. Nu m-am dat bătut și înălțîndu-mă de pe o creangă pe alta am ajuns-o. ― Mă dau prinsă, zise Veverița, capitulând. ― Hai, jos, cucuie, să te închid în colivie că, altminteri, faci pozne. Am adus fugara înapoi pe pământ și am predat-o Urangutanului, care o duse în casă. Fiind târziu, a plecat și Mihaela, iar eu am condus-o până la locuința ei. Pe drum n-a scos o vorbă. ― Ce ai? Ești supărată? Din nou
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ușor... m-aș dedica unei sincere totale afectivități în lumina soarelui... Aș fi avut o întrebare: cine este Angela? Este ea o legendă, o închipuire, un vis, un ideal, o prezență, o orhidee, o revelație, o apariție angelică, o trecătoare fugară, o sirenă capricioasă, o modestă și încăpățînată realitate, o frumoasă însoțitoare sau o asistentă mereu aproape, cine este Angela de fapt?... Eu n-am pretenții prea multe... dacă ea mă iubește, asta e ceea ce vreau să știu. Asta vreau. Eu
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
-l lăsă să continue. Popa Băncilă urmărea cum fata veterinarei reușise să scape și alerga cu celelalte după ea spre fundul grădinii. Mai ieșiseră doi bărbați din bucătăria de vară și zoreau și ei. Unul aruncă cu o toporișcă după fugară. O înjura cât îl țineau bojocii. - L-am văzut și eu pe papă, zâmbi popa Băncilă. Când a venit la București, ne-a dus cu autobuzul de la protoierie, de-am stat și l-am primit sus, pe dealul Mitropoliei. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a prins. Apoi, căpetenia lor i-a dat drumul Sarei, zicându i: Isteț plan, fetițo! Sară a spus: Ce pot să spun, fata m-a ajutat foarte mult. Apoi a venit la mine, zicând: Ce naivă ai fost, esti o fugara, nu poți avea încredere în nimeni. Știai de la bun început cine sunt?! am întrebat-o eu mirata. Evident! Mă mir cum de nu ai văzut toate afișele cu recompense... Căpetenia călăreților i-a dat Sarei un săculeț cu monede de
Poveste pentru micul prinţ. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
am fugit pe ușă de la intrare. Acolo însă eu și Sară ne-am despărțit. Am fugit cât de departe am putut, până am ajuns în alte ținuturi. Voiam să mă stabilesc acolo, dar mi-am amintit vorbele Sarei: ,,Esti o fugara, nu poți avea încredere în nimeni!” M-am ascuns în pădure! Poate mă ascund și acum acolo, dar nu vă pot spune... Nu aș vrea să mă găsească iar micul prinț... „Copilăria e taină dezvăluirii viitorului.” (Grigore Vieru)
Poveste pentru micul prinţ. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
cu titlul „Cum știi că ești Îndrăgostit?”. La Început, Întrebarea trezea câteva zâmbete adolescentine, care dispăreau În momentul În care realizau ce greu e să răspunzi la așa ceva. Primul răspuns - „asta se simte” - devenea imediat ținta celor mai elementare critici. Fugara, de Marcel Proust, debutează cu o propoziție bubuitoare: „Domnișoara Albertine a plecat!”. În sutele de pagini care urmează, eroul ne povestește că nu o mai iubește pe Albertine, că o suportă doar pentru a evita problemele despărțirii. „Cu o clipă
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
cursul biografiei; rușinea de a nu putea citi și scrie o face să accepte postul de gardiană și implicit cea de complice la crima oribilă din biserica în care ard de vii zeci de femei, dar și destinul ulterior de fugară, trăind din retrageri hotărâte și eșecuri silențioase. Fapt e că Hanna devine o obsesie etică pentru Michael, revizitată prin grila ficțiunii, a unui film negativ autoindus, menit să-l desvrăjească. Ba mai mult, se documentează la fața locului despre ceea ce
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
-l lăsă să continue. Popa Băncilă urmărea cum fata veterinarei reușise să scape și alerga cu celelalte după ea spre fundul grădinii. Mai ieșiseră doi bărbați din bucătăria de vară și zoreau și ei. Unul aruncă cu o toporișcă după fugară. O înjura cât îl țineau bojocii. - L-am văzut și eu pe papă, zâmbi popa Băncilă. Când a venit la București, ne-a dus cu autobuzul de la protoierie, de-am stat și l-am primit sus, pe dealul Mitropoliei. Eram
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
După aceste imputări, tânăra femeie plecă la țară. Cine fu foarte uluit? E vorba de pastorul de nemângâiat, ce își căuta peste tot oița rătăcită. Soțul, prefăcându-se înduioșat, lăsă să i se smulgă promisiunea unei ultime întâlniri; indică ascunzătoarea fugarei. Bietul prelat fugi acolo cu toată viteza cailor săi. Abia ajunse, că intră soțul, înarmat până-n dinți, reproșează seducătorului încercările sale de a desfrâna o femeie cinstită (sic) și declară că vinovatul nu va ieși viu fără a plăti o
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]