1,409 matches
-
în imensul spațiu rămas liber, Capul devine unica realitate. Așadar, la prima vedere, acest moment este unul exclusiv al portretelor. Și, pînă la un punct, chiar așa este. Numai că nici aceste portrete nu sunt ceea ce par la o privire fugară. Multiplicîndu-se, umplînd aproape întregul spațiu fizic al pînzei sau al panoului, și portretul devine o compoziție modulară, un fel de arhitectură serialistă realizată din chipuri. Dar nici nu este vorba de mai multe portrete, adică de mai multe personaje sugerate
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
tristă. Tristețe vidă și, totuși, senină. Tristețe compusă lent din gînduri care cuprind, privind înapoi, imagini și chipuri, frămîntări și angoase, exuberanță și exaltare, încredere în destin și resemnare intermitentă în fața ilogicului divin al cotidianului mărunt. Dureri și bucurii, gînduri fugare, notate doar pe jumătate și nici măcar atît, convingeri de un minut, disperări nesfîrșite, angoase minuscule și angoase eterne, căutări întrerupte de certitudini axiomatice care durează pînă la prima crampă de stomac. Totul trăit cu acuitatea și iminența prezentului. Eugen Ionescu
" Traiesc de un car de vreme. Am pierdut mult, mult timp" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12485_a_13810]
-
calm trăgînd a plictiseală. Nu-s de găsit, în cartea de care vorbesc, nici una, nici alta. Nici messa tristă și gravă, sub un cer fie încordîndu-se de furtună, fie nedrept de sticlos și senin, nici ocheadele dulcege, vrăjite de pîcle fugare. Atunci? Jurnalul de ce se vede (legătura cu Radu Petrescu și cu însemnările lui din aceiași ani, cu Meteorologia lecturii, este mai mult decît neîntîmplătoare...) e, pentru cine-l ,întîmpină", cronicărește, o capcană. Nu-ți poți ierta, prea mult, sacrilegiul (exagerez
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
sprințăreala șomoioagelor de albituri proaspete, june: , În cercul cerului, străvechi, nici chiar pămîntul nu-i mai tînăr decît norii". Din joaca asta, Petru Creția scrie o carte de vreme a fiecărei stări, de poeme într-un vers, însemnări statornicite și fugare, precum spumele cerului. Ca rufele zvîntate pe o sfoară, așa miros, pesemne, norii. Sau ca cele lăsate să înghețe, iarna, la vînt. Ori a rouă picată pe țesături. A brume de toamnă, smicurate, violete. Vertijele lor țin dîrele anotimpurilor. Dacă
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
Fiind un spirit prin excelență anticalofil și un om căruia îi repugna în întregime ideea de a scrie pentru public, Dragomir a fost totuși un om care a scris. A acoperit zeci și zeci de caiete, în care așternea însemnări fugare, scrise sub bătaia imperioasă a inspirației de-o clipă, sau în care desfășura, sub chipul unor fragmente de întindere variabilă, ideile pe care le considera cu adevărat importante. Și pentru că nu scria pentru un public sau pentru o posteritate, Dragomir
Profesionistul Alexandru Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11498_a_12823]
-
Editura ZebraE, la Moscova, în 2001. România literară a publicat într-un număr anterior alte câteva eseuri ale lui Erofeev. Margareta ȘIPOȘ Dinozaurul lui Spielberg (Imperiul sovietic al sentimentelor) Bătrânul cazac din Kuban, chel, cu ochii bulbucați și cu zâmbete fugare aduce, ca înfățișare, cu dinozaurul preistoric din filmul lui Spielberg și pare o minunăție grafică ieșită din computer. De parcă ar fi viu, dă din cap, dă din mână și e în stare chiar să se exprime cursiv. Stau la o
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
uneori aer de jurnal, alteori ritm de confesiune, de discuție intimă între prieteni sau de mîzgălitură adolescentină, plictisită și frustrată. Dacă în pseudoromanul Lilianei Corobca există „acțiune“, atunci „acțiunea“ se reduce la eșecul cititorului de a alcătui din toate aceste fugare notații „istoria“ Antoniei. Istoria unui fel personal - a unor feluri personale - de a scrie și a citi. Istorie ce se conține pe ea înseși, autoexilată în propria-i poveste. Începutul cărții e de altfel o mise en abîme de efect
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
spațiile de cultură ale lumii, rămâne un semnificant Încărcat de nuanțe și trimiteri subtextuale. Întâi, ca luat În sine, iar după parcurgerea materialului din interiorul coperților, Întregit și asumat În cercul activității ordonate. Aici, termenul „consemnări” ne conduce spre... note fugare, tablete, enunțuri, microsioane critice. Limbajele au tot cadența criticii de Întâmpinare ori impulsul istoriei literare care a dorit să rețină valori, doar În primă instanță, anunțând subiacent o revenire mai amplă, mai aplicată asupra cărții respective. Al doilea termen, „labirint
Clasicii – contemporanii lui Ion Nistor. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1447]
-
prin telegrafia naturală a solidarității Împotriva teroarei - de scăparea de sub escortă a colonelului și existența sa clandestină, atunci când, În Încercările noastre de a lua legătura cu partizanii din munții Gorjului, noi crezusem - În mod greșit - că el nu este numai fugar, ci un conducător de partizani. Petre Cotoșman, neuitatul țăran gorjean, rapsod și om de arme al rezistenței, pe care providența mi l-a scos În cale, avea antenele lui Întinse În toate straturile, boieresc, țărănesc, orășenesc, ale lumii noastre de
Întâlniri cu Bartolomeu Anania. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Stroescu-Stânişoară () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1556]
-
pulberea razelor și cântă, și râde și plânge! Nimeni. Doar un suspin îmbrâncind lucrurile în sine. Și eu răsucindu-mă în timp ce lunec, de parcă aș visa în somn urât. Sau poate cineva - recules din negrul nopții - se depășește, îmboldit de zeul fugar. Și râde și plânge, suspină și cântă prin mine. Cădere Cad. Din ce în ce mai repede, cad. Mă răsucesc dinspre trecut. Totul nu-i decât magmă sau poate ceva mai puțin decât o respirare a cuiva fără nume. Copii ai abisului, ne smulgem
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
ca de aur Și Paradisu-i infinit Te voi găsi, te caut. Acolo unde tu exiști Sunt pajiști fermecate Sunt drumuri parfumate-n flori Și nu există noapte. Se aude așa frumos și lin Pâraie murmurânde Te voi găsi, tu vis fugar Oricând și oriunde. Eu azi sunt ploaie... Eu azi sunt ploaie, mâine nor Și mă scufund în mare Când totul e înșelător Și suferă schimbare. Eu azi sunt om, apoi sunt praf În lumea trecătoare Și mă prefac în ceață
Poezii. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eleonora Kohn () [Corola-journal/Imaginative/93_a_123]
-
chilie mânăstirească, deci rămâne foarte probabilă Întâlnirea celor doi Îndrăgostiți la Târgu Neamț poate chiar În 1879, sau poate după această dată, oricând până În 1888, cu excepția fragmentelor temporale când se știe pozitiv că ei au fost despărțiți. Octav Minar descrie fugar această casă, prin 1924: „Într-o casă cu două etaje, din care cel de sus are un cerdac, locuiește bătrâna maică Fevronia Sârboaica, care a găzduit pe Veronica Micle și În casa căreia poeta și-a dat duhul.” În epocă
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
astre - pământul/ nepământ și leagănul ca raclă reintră în mormânt. Un pă valah dă mâna cu ânt să dea pământ și leagănul ridică la goarne îngerești înjefuit argintul albinei din povești captivă născând faguri în tremur stins răsfrânt la scăpărări fugare în stupul cât un schit de unde trei izvoade - trei trepte își deschid Stăpân al lumii Tatăl cu Fiul lângă El și Sfântul Duh - aůra/ împărechiat inel iluminând troița: o Mamă și un Prunc un prunc sugând de-apururi înaltul din adânc
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
Albatros nu este chiar ceea ce se numește în mod curent o carte de memorii. De altfel, primul care atrage atenția asupra acestui fapt este chiar autorul: "Repet, nu sînt Memorii construite, chibzuite, cizelate, logic organizate, ci doar amintiri răzlețe, impresii fugare, mărturii și mărturisiri. Să rămînă ca o oglindă - o oglindă spartă, o oglindă tulbure, brumată - a unei îndelungi trăiri departe de țară" (p. 5). Așa cum mărturisește, autorul se mulțumește, cu modestie, să reproducă în stilul său liber-jovial fapte pe care
Un om norocos? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/14803_a_16128]
-
republican". Povestea complotului se află, în Cronică, în partea a X-a, Augusta sau Marșul nupțial, dar urmele ei nu se regăsesc nici în Lunatecii, nici în Venin de mai. În schimb, e interesant că Vinea și Cocea sînt creionați fugar, dar recognoscibil, ca niște complotiști republicani, în prima parte a Cronicii.) Poate că aceste narațiuni fac parte dintre paginile arse de Vinea. Ipoteză nesigură: autorul Lunatecilor a păstrat capitolele referitoare la Nae Ionescu și "Camera Leoparzilor". Poate că, totuși, pe
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
a distrus, dar pentru că ele n-ar fi rezistat epic dacă ar fi fost puse în paralel cu cele rescrise în Cronică. Dar la fel de posibil e, la un scriitor care-și pierdea timpul în amînări, să le fi înseilat doar fugar și, apoi, văzîndu-le gata închegate în Cronică, să le fi abandonat. Cum tot atît de posibil e să nu le fi scris deloc, ci numai să le fi povestit, cu Ťplăcerea sadicăť de memorialist oral. Argument indirect: în Declarație, el
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
presus de tinerii din generația lui". E vizibil, însă, că scriitorul care a inventat Camera leoparzilor a avut, ca și Henriette Yvonne Stahl, o influență formativă asupra viitorului autor al Cronicii; cîteva idei despre românitate și despre urbanitatea românească, lansate fugar de Vinea, se regăsesc, amplificate, la Dumitriu. Acesta din urmă i-ar fi putut fi, în bună măsură, un "fiu spiritual", dar hazardul face ca ei să stea sub semnul rivalității erotice. Henriette Yvonne Stahl vorbește despre "acest splendid bărbat
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
se afla în mijlocul bucătăriei. Bunica îl umplea cam pe un sfert cu tărâțe de grâu, apoi adăuga un castron cu făină de ... XVIII. DE TOAMNĂ, de Dorina Stoica , publicat în Ediția nr. 1744 din 10 octombrie 2015. roiuri de gânduri fugare nu mai au unde să meargă că-i frig rătăcesc, rătăcesc apoi zgribulite se ascund în suflet sa nu fie găsite cărarea e-ngustă ceața e deasă soarele-apune noaptea-i pe aici nici greeri nici broaște nu cântă e toamnă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
răsari în cale Să nu mă mai găsească ,să nu mă mai doboare. M-a țintuit vicleana de aducere aminte Cînd se-nchisese rană ce mi-a vorbit de tine Și iar încerc să mă ascund,în umbră unui nor fugar Să mă unesc,cu stropii mici de ploaie, De răscoliri să nu mai am habar Și apoi să mă preschimb din picuri ,în șiroaie. Din vis,prin vis m-ascund cumva, Prin umbre cerebrale Și trec prin unde spre acel
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
Nu se auzeau nici măcar șoapte, doar foșnetul clipelor și sângele buzelor. Mâna mea îți contura chipul învăluit în ceața timpului, zefir de primăvară îți adia lumina din visul tău reconstruit în secvențe-fragmente repetitive, încă nedeslușit, doar mâna o știai, zâmbet fugar al unei clipe, subtil parfum de iasomie. Simțea nevoia să-ți mângâie obrazul, ca și cum ți-ar fi alinat sufletul... Cercuri noi se deschid... Referință Bibliografică: Șoaptele timpului, subtil parfum de iasomie ... / Irina Lucia Mihalca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ŞOAPTELE TIMPULUI, SUBTIL PARFUM DE IASOMIE ... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/380783_a_382112]
-
o istorie vie a genurilor biografismului. (După modelul Istoriei literare franceze de azi a lui Pierre de Boisdeffre, premiată de Academia franceză în 1958; la noi, a fost tradusă ediția a șaptea, în întregime revăzută în anul 1972.) O notă fugară pentru amatorii de Jurnale: neapărat să citească Jurnalul lui Henri-Frédéric Amiel (1821-1881), singura lui operă de referință (publicată postum și fragmentar). Vor învăța ce înseamnă să fii moralist cu măsură și cât de profund este sufletul omenesc. Merită să fie
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
să fii moralist cu măsură și cât de profund este sufletul omenesc. Merită să fie explorat, spun cei care s-au ocupat de...literatura lăsată de celebrul elvețian, fost profesor de filozofie la Universitatea din Geneva. A doua notă, nu fugară, poate chiar barbară! Aș defini Jurnalul intim un fel de cutie neagră a scriitorului sau a individului care s-a hotărât să treacă prin viață cu o anume viteză. Iar când i s-a întâmplat să alunece de pe stânca vieții
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
își desface încheieturile până la lacrimi. SOLDAȚI Își mângâiau sufletele aproape metalizate de obișnuință, în timp ce umbră buzelor semăna cu o creangă de măslin. UMBRĂ Îmi stătea alături mai sfioasa decât prelungirea ritmului unei zile intacte. Se dizolvă în linii un luciu fugar -, scormonind echilibrul dintre mine și cer. O copie nemărginita, sfărâmându-se sub încordarea naturii. VARIAȚIUNE DESPRE IDEE O auzeam în reflexul sângelui, înălțată-n febră schimbărilor, domesticită-n smârcul curgerii naufragiate. Pe argintul închipuirii se întindea inventând emoții, ca și cum ar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
joia, nepomenita, necurata, furnicile o vor slavi! Gadinele tac. Vinerea, scumpă de sine, în mosc se afunda, sâmbătă albă, a ursului, merge la biserică ploii, duminică, de lăsatul secului, îmi dă iertăciune! Și simt cum în lucruri tăcerea mă-nvinge! Fugar nebun dintr-o grădină zoologică nein ventată, vâslaș divin și iatagan milos! Mai ambițios decât șobolanul, măi autoritar decât bivolul de abanos, îndrăzneț tigru pe patul lui Procust, iepure calm, rătăcit în livadă, idealist precum un dragon la porțile Poeziei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
în nopți înflorite sau reversul arderii pe rugul de zăpezi? Totdeauna pregătită - semnalul de alarmă a fost tras pentru toată viața Umilită nu și învinsă căci puținul devine mult! Spre rug Vîslire fără fluviu - meteoriții au spoliat obîrșii Chemarea era fugară pe coame înverșunate Zbor fără văzduh - fusese ferecat cînd dorințele treceau în baloane de săpun Fiecare fir de nisip din Bisericile Creștine pictate și cioplite în stîncă la Goreme se mișca în alt sens Simțurile au fost hărăzite pentru a
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/10584_a_11909]