39 matches
-
de autoidentificare a eului cu sine este înlocuit de reconstituirea experienței de bolnav, în care răul biologic pare să-l estompeze pe cel metafizic, dar amplifică dramatismul prin dislocarea din normal, prin durerea concretă, prin sentimentul de iminență a morții. Fugoasa și inefabila irealitate a devenit o realitate tragică, definitivă. Intensitatea stărilor de criză și de interogare permanentă este mult diminuată acum de predispoziția de a accepta viața ca viețuire pură, neîntunecată de dorințe și sentimente, de umbrele fluxului interior, fără
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
furia mi s-a potolit, nu m-am putut dumeri ce găsisem pînă atunci la ea. Îmi păru banală ca orice altă fată. Aveam o slăbiciune pentru blonde. Oxigenîndu-se, Patricia exagera această însușire. Coloarea aurie îi punea în valoare trăsăturile fugoase dar și transparența epidermei, în vreme ce un fel de dulceață avidă îi umfla buzele și sînii neastîmpărați. Ca o cascadă de izvor, trupul fetei părea unduitor. Pentru a-și admira pulpele, o inocență vinovată o făcea să-și răsucească capul la
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu figura șoltică. Domnișoara făcu prezentările: în sfîrșit îl cunoșteam pe Costică. Cu trăsături de maimuțică, bot ieșit și ochii înfundați, capabili de o expresie concentrată, la secretar nici o trăsătură nu era animată de inteligență. Toate păreau doar șăgalnice și fugoase. Fulgerîndu-mă cu o privire care știa să cîntărească, Fărocoastă zîmbi simpatic. I-am surîs. Ipocriți, amîndoi aflasem unul despre altul mult mai multe decît lăsam să se înțeleagă. Ne-am scuturat cu putere mîinile, depărtîndu-ne în grabă. Dînsul era chemat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a supraviețui; pentru a încerca, într-o supremă, ultimă încercare, forța artei sale asupra oamenilor; pentru a-și încheia ultimele socoteli (căci Gherlaș are fiorul vieții, premoniția morții, sugerată de acea misterioasă femeie în negru care, mai tânără îl însoțește fugos, îi taie calea și care, mai bătrână parcă, i se așează blândă și misterioasă în preajmă și la căpătâi). Omul din căruța cu coviltir traversează situații, intersectează categorii umane semnificative... Urmărim întâlnirea lui cu o altă fostă stea, Valentin, venit
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Arde-l-ar focul! Tânjirea după femeia idealizată e o temă frecventă (Cântare, Creion, Dor dur); fata din Lingoare s-a îmbolnăvit de dragoste, înțepată cu otrava din "spinul prins de crin și laur"; o alta participă la o "erotică fugoasă" în Rada. Vulgaritatea frustă are farmecul ei: Sunt bolnav de cântece, mamă,/ Adu-mi-o, să joace culcată și să geamă", interogațiile criminalului din Tinca au un ton justițiar: Cine ți-a dezlegat părul cu miros de tutun?/ Cine ți-
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
trupului, gata copt pentru acuplare, de ce nu, chiar cu licornul de Nicolas. Iscodind pe la uși, ea asistă la conversația între artist și cenzorul său, Léon le Vieux, omul de încredere al seniorului. Rezultatul va fi, evident, un compromis între elanul fugos și galant al lui Nicolas și criteriul de utilitate alegorică plus vanitate, tapiseriile urmând să reprezinte scenic cele cinci simțuri, fără a uita de blazonul casei Le Viste. Claude nu are nici cea mai mică stimă pentru aparențele rangului social
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
neadecvări la univers anunță, într-un text precum Nesfârșită-i surparea, esența și manifestările dramei: "în afara mea// încotro să pășesc?//numai pe potecile mele/ zdrențuite, însângerate,/ numai în/ pasul nesigur, șovăielnic,/ numai în gestul nehotărât,/ numai în zâmbetul crispat și fugos/ numai în tremur, numai în șoaptă/ mă simt acasă/ la fel de trist/ la sfârșit de mileniu/ ca la facerea lumii". La sfârșitul spovedaniei, după atâtea Amânări, contorsiuni, amânări, în locul unui mult dorit proces cathartic, reapare deznădejdea: "de-acum ce mai pot
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
devorându-mi legenda, precum distinsa doamnă Hariga ; perpetuu bastard, ca prietenul ei, poetul omagiat ; nocturn, nepotolit ca delicata mea felină, ca anotimpul ei firav și maladiv, ca așteptările ei albe, boreale ; hăituit de dorinți și vinovății obscure, elf mereu respins, fugos, rătăcind fără căpătâi între sine și ceilalți, ca un student bâlbâit și bubos. De toate, pentru că nimic... cum se răsfiră întunericul, șuierând subțire, neauzit, legănarea nopții. E lumină peste tot și muzica a încetat. Amfitrionul reapare între noi, își șterge
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
decât una dintre etapele noi ale unui parcurs inițiatic ce începe mereu cu fiece metamorfoză. Totdeauna am avut spaima să nu mă pietrific într-o singură dimensiune, să nu rămân doar un poet galant, specialist exclusiv în ars amatoria. Adolescența fugoasă de la Sulmona, ca experiență fundamentală a existenței mele, m-a făcut să urmez căile cele mai contradictorii. Am trăit situații violente care n-au nici o motivare; și totuși am persistat în direcția aleasă, fără să mă căiesc vreodată de asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a fost că m-a împins la Comitet.) Față de poet am încercat să fiu comprehensiv. L-am nemulțumit însă aproape de fiecare dată, cred, pentru că nu pot să laud fierbinte: sînt prea reticent pentru gustul său. Iar el e, adesea, „centaur”, fugos, expansiv. La suprafață n-a existat niciodată o ruptură între noi, dar în adînc mai multe fire au fost uzate, slăbite, zbîrcite. De vină e, poate, distanța, sau sînt anumite „vorbe” purtate de „crainicii” săi privilegiați. Vrei o judecată de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
le cuprinde aproape întotdeauna respectiva „discuție”. Adesea aceasta e asemănătoare cu cea dintre două personaje, în care unul se exprimă în tirade și altul aproape monosilabic. Primul se expandează, al doilea se contractă. Virulența unuia crește pe măsura reticenței celuilalt. Fugosul se crede sfidat cînd cel de alături toarnă apă pe foc tăcînd. Pala dă un pic înapoi, după care iarăși se înalță, despletită și fierbinte. În acele momente nu mai există nici o îndurare. Dacă „mutul” s-ar preface în scrum
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ea nu e fără legătură cu izgonirea postideologică a intelighenției ce i-a susținut cu o convingere și cu o ardoare pur idealiste... Dar să revenim la creația poetica a lui Dorin Tudoran. Normal, ea face corp comun cu personalitatea fugoasa a disidentului, care însă, după cum remarcă Ion Bogdan Lefter, în prefață volumului bilingv, Viitorul facultativ/ Opțional future, "ocolește capcană demascărilor reportericești", realizînd, în marea majoritate a cazurilor, ecuații lirice. Militantismul textelor nu apare în scenă, fiind subînțeles, asezîndu-se în afara referentului
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
constituie din varii perspective de la psihologia socială la etnologie, la istoria mentalităților, la foclor și literatura comparată. În comparație cu amintitul studiu al d-lui prof. Klaus Heitmann, cel al d-lui Dumitru Hîncu mi s-a părut mai fragil și prea fugos alcătuit. De altfel, el nu are, împreună cu prefață, decît 135 de pagini, putin, să recunoaștem, pentru o exegeza de amplitudine. Autorul nostru face bine cînd, de la început, enunța precizarea că noțiunea chiar de german (cu care, totuși, operează) e relativizanta
Un studiu imagologic by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18165_a_19490]
-
Dar în lume nu doar greu doliu văd și jale mare, ci cum mușcă fiecare caldul, rodul de iubire. 2) O mai oarbă de iubire nu știu, ca iubirea vieții. Ocolindu-mă pereții în odaia mea de pustnic; un delir fugos și unic noaptea sufletu-mi purtându-l, în atâtea rânduri gândul să o las îl încercai! Fericit ești dacă-o dai: risc de dragoste-nvelit, și e mult mai fericit cel ce-o zvârle-n gest măreț; cel ce soartei cu
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]