52 matches
-
spectacol ce merita să fie urmărit; părea chipul unui actor de tragedie, care exprima nehotărâre și totodată, o profundă emoție, pentru ca după aceea să se însenineze, devenind o față rotundă și binevoitoare. Își purta pe braț fulgarinul și haina. Lăsă fulgarinul în iarbă, își îmbrăcă haina, pe urmă își trase încet și fulgarinul pe el, continuând să privească în grădină. Pe chip, îi revenise ceva din expresia pe care Alex o considerase „îngâmfată“. Pe urmă se întoarse și porni pe cărarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care exprima nehotărâre și totodată, o profundă emoție, pentru ca după aceea să se însenineze, devenind o față rotundă și binevoitoare. Își purta pe braț fulgarinul și haina. Lăsă fulgarinul în iarbă, își îmbrăcă haina, pe urmă își trase încet și fulgarinul pe el, continuând să privească în grădină. Pe chip, îi revenise ceva din expresia pe care Alex o considerase „îngâmfată“. Pe urmă se întoarse și porni pe cărarea ce ducea la poarta din fața casei. Adam se așeză din nou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Își aduse aminte că sub portal se afla o bancă. Puse pe bancă cele două sticle, cu intenția de a le lăsa acolo. Dar cum ploaia se pornise în rafale, se așeză o clipă, alături de sticle. Alex, îmbrăcată într-un fulgarin și cu un șal pe cap, își făcu apariția. — Oh!... John Robert... Doamnă McCaffrey... scuzați-mă... v-am adus aceste sticle... Ce drăguț! Nu vrei să intri să le bem împreună? Și, te rog, spune-mi Alex! Ochii albaștri i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
celălalt și dârdâind de frig, virtualii salvatori se grăbeau să apuce prosoape uscate și să-și îmbrace hainele uscate. Brian își căută pulovărul și-i trebui câtva timp până să-și dea seama că-l purta Alex. Se înfășură în fulgarinul lui Gabriel. Ruby începuse să împartă căni cu ceai fierbinte din termosurile de picnic și fiecare stătea sau ședea fără să scoată o vorbă. Hattie plângea încet. Gabriel se săturase de atâta plâns și ședea cu gura deschisă și fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dacă Diane fusese omorâtă, dar își înfrână impulsul și transferă și acest gând în sfera sinistrelor viziuni. Își petrecu ziua nutrindu-se cu ectoplasmă. PRIVATE Pe înserate, în timp ce traversa Victoria Park, Tom, într-o stare cumplită de agitație, îmbrăcat cu fulgarinul lui și ținând în mână o umbrelă a lui Greg, se gândi la Alex, la faptul că ar trebui să-i facă o vizită; dar, de bună seamă, nu acum. Îi veni brusc ideea că s-ar fi cuvenit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
deschise fără zgomot și păși în hol. Rămase o clipă nemișcat, uitându-se la niște roze fanate, dintr-un vas înalt, mov, și receptând deplina liniște a casei care, un moment, i se păru c-ar fi părăsită. Își scoase fulgarinul, își lăsă umbrela pe jos și, cu un gest automat, își zvârli pantofii din picioare și îmbrăcă o pereche de papuci din lada aflată în hol. Se îndreptă spre ușa camerei de zi, care era întredeschisă și furișă o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
eu plec... o să las ușa descuiată în Travancore Avenue, cine știe... Mâine mă întorc la Londra... așa cred. Și tu? Nu știu. Tom ieși în hol. — Fir-ar să fie, haina mi-e încă udă. Își trase haina, apoi îmbrăcă fulgarinul. Zvârli papucii din picioare și își puse pantofii. — Ciudat, am încălțat papucii fără să-mi fi dat măcar seama. Presupun că acum nimănui nu-i mai pasă de parchet. Luă umbrela lui Greg. — Ia te uită, pe cuier atârnă umbrela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care să dea alarma? Oare aburul te poate sufoca? Fără îndoială“. Tom își ținea gura deschisă în timp ce inhala, aproape mestecându-l, aerul dens, fierbinte, încărcat de vapori, care începea să fie lipsit de oxigen. Își dădu seama că purta încă fulgarinul. Și-l scoase și-l lăsă să cadă pe micul palier pe care se afla, apoi își scoase și haina. Aceeași anxietate nervoasă, excitantă, înfricoșătoare îl împingea să continue, să meargă tot mai jos. Își spunea: „Trebuie să văd izvorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Tom a fost iertat, pe nedrept, așa cum, fără îndoială, îl va ierta și Dumnezeu, dacă există un Dumnezeu. I-a povestit paznicului acum amuzat, care-l mustra cu blândețe, că își pierduse, pe undeva în cazan, pantofii și ciorapii și fulgarinul și haina și cuțitul. Încercă să-i descrie isprava lui de levitație, dar constată că nu e în stare să redea cele întâmplate. Salvatorul lui îl sfătui „să o întindă cât mai repede acasă“ și-i dădu drumul prin coridorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pură și mai intensă fericire care i se propaga prin toate fibrele, într-un curent tăcut, năucitor. Mai târziu, în timp ce Hattie continua să doarmă, Tom coborî. Găsi în fața ușii de la intrare un pachet frumos legat. În pachet erau pantofii, ciorapii, fulgarinul, haina și cuțitul pe care i-l dăruise Emma. George McCaffrey împinse ușa rulantă de la Camerele Ennistone. Portarul, în cabina lui de sticlă, citea cu atenție Ennistone Gazette și nu-i observă intrarea. Dacă l-ar fi văzut, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bucățică de concediu, dar n-o mai însoțeam în oraș. O vedeam întorcându-se cu sacoșa plină, intrând cu mersul ei de-acum greoi și legănat, cu părul albit tot în curticica doamnei Ștef, îmbrăcată, în diminețile mai răcoroase, cu fulgarinul verde spălăcit. Mă durea s-o văd astfel, ea care era totuși atașată de viață, chiar și la bătrânețe, poate, în felul său mistic continui s-o cred. Mă amuzam valsând în vis cu tata, cel din ultimii ani, în vreme ce
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cișmea și răzorul cu flori. Pe un burlan de tinichea scos afară pe fereastră ieșea fum. Bătrânul paznic nu se vedea pe nicăieri. Căruciorul de copil stătea gol, ca de fiecare dată, în umbra de la piciorul scăriței. O bătrână în fulgarin, corpolentă, pleca pe poarta împrejmuirii improvizate scoțând cercul de sârmă de deasupra, care ținea loc de zăvor. Nimic n-avea culoare pe toată întinderea aceea unde bălăriile năpădiseră în mare parte rămășițele de materiale de construcții. Se strecura totuși printre
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
crez că singura șansă ca să le momim afară pe gudulance... e să le coborâm, c-o undiță, în mormânt, o poză de la mătărînga mea! Has-Satan nu-l băgă în seamă pe grobian. Ho diábolos își descheie, după un timp, copcile fulgarinului. 398 DANIEL BĂNULESCU stângace și despre care Sinistratul ar fi putut pretinde, dacă ar fi fost prins la strâmtoare, că-s o eflorescență a travaliului său poetic. Cei trei dascăli îl îmbrățișară ca pe un egal (cel mai tânăr dintre
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu fațada sa fals elisabetană (mock Tudor) amintind de casele de paiantă din secolul XVI (v. vol.1 ), magazinul de confecții Laura Ashley (un nume simbol pentru haute couture din Anglia), "Burberry's", numărul 1 în lume pentru trenciuri și fulgarine specific englezești, "Hamley's", cel mai mare magazin de jucării din lume (mai mare decît tot ce se poate vedea la Nürnberg, patria jucăriilor), bomboneria "Godiva", cu cele mai bune trufe de ciocolată din lume, în fine "Café Royal", un
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
și, culmea, că e prea tare, nu poate dormi? N-are treabă, altfel urechea lui n-ar recepta lucruri care nu-l privesc. Hai, Petrini, să ieșim și să ne plimbăm." Și se duse și se întoarse de îndată cu fulgarinul pe el. Îmi stătea încă în gât o mare veselie, o satisfacție groasă, dacă nu grosolană, că dispăruse Petrică cel bleg și duios, care mă plictisise destul și reapăruse cel care mă încîntase atâta vreme. Ce i s-o fi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
flegma unui muncitor intrigat și disprețuitor. Cîrnați! Cutare! Da? Păi ia să-l aranjăm! Și și-a primit pedeapsa pe care o merita pentru felul cum s-a purtat cu tat-său, i-a băgat cineva un stecher în buzunarul fulgarinului, și la poarta, o, stai, controlul! Și l-au dat pe mâna miliției, furt din avutul obștesc! Un an! A făcut un an și acum uite-l aici..." "Ce pândește el acolo?", îl întrebai. "Șobolanii! zise Vintilă, ce să pîndească
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
făcu Vintilă fără vreo admirație, dar cu o sensibilă considerație față de prietenul său de cartier din copilărie. Ce vină avusese el, dom' profesor? Că i se făcuse în uzină o figură? Figura cu ștecărul pe care i-l vârâse în fulgarin cine știe ce besmetic, ca să râdă de el? Nu vă spun că individul a fost el prins vrând să scoată pe poartă un electromotor? A mărturisit, dom' profesor, și istoria cu ștecărul, nu știu cum, fiindcă sânt specialiști la anchetă care te fac să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Calmul zăbavnic despre oare am vorbit a fost brusc urmat de o frenetică nerăbdare și de anxietatea de a-mi cunoaște cât mai repede soarta. Și atunci am pornit să-mi pun în aplicare planul predării scrisorii. Am îmbrăcat un fulgarin ușor și o pălărie de soare șleampătă, mi-am vârât scrisoarea în buzunar, fără să mai șterg post-scriptum-ul, și mi-am agățat de gât un binoclu de câmp pe care mi-l dăduse James, pe vremea școlii, pentru a urmări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cercetez casa, sus, jos, în bizarele cămăruțe interioare. Firește, nu era nimeni. În timp ce hoinăream prin casă, am deschis larg toate ușile și ferestrele, lăsând briza proaspătă și călduță a stâncilor împrejmuitoare să circule prin încăperi. Mi-am scos pălăria și fulgarinul cu oare mă deghizasem, și mi-am tras afară cămașa din pantaloni. Mi-am umplut un pahar mare cu un amestec de sherry dulce cu bitter și am ieșit afară pe iarbă, unde am rămas câtva timp, înălțându-mă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ca un văl. Fruntea înaltă, albă în lumina lumânării, era încrețită și brăzdată de umbre, dar felul în care-și ridicase gulerul pardesiului verde, adăpostindu-și părul, îi dădea un aer tineresc. Poate că așa obișnuia să-și ridice gulerul fulgarinului, în zilele când hoinăream împreună pe biciclete. Și în timp ce-i ascultam, cu încordată atenție, spusele, îi cercetam, cu un fel de pasiune creatoare, fața iluminată de luminare, asemenea unui zeu care s-ar fi străduit să-i reconstituie frumusețea, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
unelte pe care le cercetasem la lumina zilei, dar în zadar. Găsisem în spatele căzii din baie o piesă lungă de metal, utilizată probabil ca rangă, dar era prea grea și prea mare ca să o pot lua cu mine în buzunarul fulgarinului, după cum socoteam eu c-ar fi necesar. Desigur îmi trecusem în revistă și propriile instrumente, ridicol de sărăcăcioase: șurubelnițe, dar nici un fel de daltă, și numai un ciocan mic „pentru domnișoare“. Acum, în amurgul târziu, scormoneam de zor, la lumina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu toate lucrurile reale din lume: De la musique avant toute chose. RAHMAT Nu era prea cald. Tașkentul, în luna mai, are o climă cît se poate de suportabilă; rochia de plajă pe care o purtam era exact ce trebuia, iar fulgarinul din tașca pe care o tîrîiam într-una după mine fusese de mult uitat acolo. Era ora 5 după-amiază și cupolele ceainăriei cupole de culoarea cerului răspîndeau raze azurii, oferindu-ne cu generozitate un "avant-gout" al albastrului ce ne aștepta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
le mijește în bărbile sure, în timp ce gestul larg al brațelor ne invită să intrăm în pavilion. Cuminți, ne lăsăm sandalele în prag și pășim desculți pe covorul moale și primitor. Ca să mă pot așeza pe jos, așa cum se cuvine, scot fulgarinul din geantă și îmi acopăr genunchii, urmărită cu satisfacție de privirea bătrînilor mulțumiți că poziția tradițională a băutorului de ceai a putut fi respectată în mod decent. Mîinile slabe, tuciurii ne întind bolurile de ceai umplute, conform ritualului, doar pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
aproape incredibil contrast cu figura rotundă, galbenă, cu ochii alungiți spre tîmple ai orientalului pur sînge. Fugind prin ploaie, o tînără cu părul pînă la brîu, împletit într-o singură cosiță neagră ca noaptea, cu trupul strîns înfășurat într-un fulgarin roșu, se îndreaptă spre omul care așteaptă. Acesta deschide calm umbrela, un zîmbet abia schițat îi alungește și mai mult privirea, oferă buchetul cu desăvîrșită degajare, oprește un taxi, deschide fetei portiera în timp ce o apără de ploaie pînă se urcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
un moment dat, tata s-a auzit strigat de o voce feminină: -Tovarășe brigadier! A întors capul nedumerit: cine îl cunoștea pe el în orășelul acesta străin?, poate cineva din colonie îl strigase... Era doctorița de la cabinetul oftalmologic: cu un fulgarin alburiu strâns cu cordon și mulat pe ea, care-i sublinia corpul frumos, cu un batic pe cap, cu ciorapi de mătase și pantofi cu toc în picioare, arăta neverosimil de bine: un amestec de simplitate și sofisticare. Chipul ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]