106 matches
-
peste mutilați. Cei doi nu vor scăpa niciodată de spectacolul apocaliptic, populându-le mințile zi și noapte cu imagini de groază, fără putință să scape de ele până la încheierea sorocului, la 4 mai, 1958 pentru Ivașcu; ani de existență chinuită, fulgerată numai rareori de normalul vieții libere a semenilor săi, pentru el ziua aceea dc 14 octombrie 1944 se dilata mereu, acoperind cu țol plin de sângele și de gemetele muribunzilor cei 14 ani cât a mai trăit. Ivașcu Vasile Drăgan
Masacrul de la Moisei () [Corola-website/Science/299761_a_301090]
-
Să să-mi pupe iapa nu departe de coadă!”. Acesta își continuă drumul și ajunge la curte. Este primit imediat la Vodă, și face o plecăciune. Domnul îi cere să se ridice, si auzindu-i vocea comisul își dă seama fulgerat că era chiar boierul de la han, dar nu era supărat de cele spuse. Încrezător, Ioniță îi arăta hârtiile, spunându-și pricina. Vodă îi dă dreptate, dar, amuzat, domnitorul îl întreabă ce ar fi făcut dacă nu ar fi fost de
Hanu-Ancuței () [Corola-website/Science/310447_a_311776]
-
ce zici ? / Să aibă rost și florile în lumea crudă. Desprind câteva versuri memorabile a căror formulare poate rămâne ca o iradiere de multiple sensuri : Searată încă cerbi cu muntele pe nori (Rostul luminii); Nopțile de veghe miau devenit nopți fulgerate (Noaptea când Dumnezeu scrie poemul); Toamnă , șlefuitor de neguri, risipitor de stele / înfrigurată clipa din viața de maidan / Redă copilăriei dezmoștenitul han. (Invocare); Este Crăciunul. / în miez de noapte,/ La marginea lumii, disperații / întreabă într-una, / întrerupându-și rugăciunea în
Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_196]
-
pentru nemernicia gardianului - și rușine că purta demnitatea de om. Un bătrânel cocârjat, slab ca o scoabă, o țâră de om, care de-abia Își mișca picioarele, rămăsese În urmă. Gardianul l-a croit cu o cravașă pe spinare. Ca fulgerat, bătrânul a căzut la pământ. Am Închis eu ochii de durere... Cel căzut era poetul Radu Gyr. Chinurile Îi mâncaseră tinerețea. În priveam cu ochii În lacrimi. Cum puteam săl ajut? Rugându-mă: și sus pe crucea crâncenă, pe care
Editura Destine Literare by Ioan barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_387]
-
Dionis. Trezind gelozia Herei, Semele a fost sfătuită în mod perfid de către această să-i ceară lui Zeus să i se înfățișeze în toată splendoarea să zeiasca. Stăpânul zeilor i-a îndeplinit ruga dar, la vederea lui, Semele a căzut fulgerata și a murit. Dionis a fost salvat din pântecul Semelei de către Zeus și ținut în coapsă să pînă a crescut destul.Hera a dat nebunia lui Dionis și celor care l-au crescut. Pallas-Atena,Hera și Afrodita se contraziceau. Fiecare
Hera () [Corola-website/Science/296864_a_298193]
-
eseu, pamflet, publicistică: „Incursiuni în fantastica realitate” reportaje-Editura Eminescu „Aventurile lui Paparuda (proză pentru copii), Editura Călăuza „Ghinda și sabiadocumente Editura Călăuza v.b. „Luceafăr din lacrimă”eseuri și pamfleteEditura Signata „Tresărirea Focului”Jurnale de idei ( vol I) idem „Magnet-ferestre fulgerate, Blitzende Fenster” - poesie, proză, eseuri, ediție rom.-germană - coautori Magdalena C. Schlesak și Robert StaufferColecția Provincia Corvina „Tresărirea Focului Jurnale de idei vol IIEditura Corvin ( 500 pagini) „Cartea întâlnirilor”, ( publicistică culturală) vol I editura Polidava ( 500 pagini) „A doua carte
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_62]
-
ia cu ea tot ghinionul când merge pe lumea cealaltă. Oare și eu luasem cu mine niște ghinion? — Asta aduce multă karma bună pentru cei din casă. Așa că toată lumea e fericită. Hai să primim fericirea. Dintr-odată Însă, Dwight păru fulgerat. O stare de rău foarte ciudată Îl cuprinse, iar stomacul Începu să i se umfle, devenind din ce În ce mai mare cu fiecare secundă care trecea, ca și cum o creatură necunoscută, un extraterestru, creștea Înăuntrul lui și acum era gata să iasă afară prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
întoarse capul, George îl recunoscu pe John Robert Rozanov. Reîntorcându-se, din trei pași, îndărăt la bazin, George plonjă din nou în aburul dens. Și Alex îl văzuse pe Rozanov. Îndreptându-se spre „oale“ pe lângă Grădina Dianei, se oprise ca fulgerată, apoi făcuse cale întoarsă. N-o zărise pe Diane, care se găsea încă în grădină, arzând să-l anunțe pe George că Rozanov, pe care-l recunoscuse și ea, se găsea acolo. Inima lui Alex se dilata și se contracta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sau comemorează un act mitic etc. Obiectul apare ca un receptacol al unei forțe exterioare care îl diferențiază de mediul său și îi conferă sens și valoare"67. Forța unei pietre rezidă în substanța ei simbolică, în originea ei ("piatra fulgerată" care vine din cer) sau în consacrarea ei (sacrificiu, jurământ). Pentru Eliade, pietrele cultuale sunt "semne și exprimă întotdeauna o realitate transcendentă", "ceva care îl depășește pe om", incluzând simpla hierofanie reprezentată de anumite pietre, dar și "simbolismul omfalic sau
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lui Baltă atinsese prea-plinul... Ecoul hohotului gutural, al maiorului, nu se stinse, bine, înghițit de pădure, că-i urmă un trosnet scurt și surd de pistolet. Țintit drept între sprâncene, comandantul trupelor de securitate din Munții Neamțului, se prăbuși ca fulgerat.. cu ochii sticloși, plini de mirare, îndreptați spre Căpitanul Baltă.. Câteva clipe, toți securiștii încremeniră ca niște statui, cu armele întinse înainte. Întâlnindu-i privirea, toți avură o fulgerare de șovăire.. dar, în clipa următoare, instinctiv năvăliră asupra lui și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
-ne blidul cu lapte de lună // - Fiule, fiul meu durut,/ Luna, păpușa, nu-i de băut// - Doamne, destul! Murim de foame!/ Fă-ne rost de niscaiva poame!// - Fiule, fiul meu frumos./ Ce cauți tu găsești pe jos”. Negarea absolutului, denigrarea Fulgeratului (Sfântul Pavel) - cum se întâmplă în „lacrimile” nesfințite ale lui Floran (Emil Cioran) - sunt, crede C., mai vinovate decât ravagiile sistemului ideologic al colectivismului economic instaurat cu de-a sila de tancurile rusești. Țiganiada întoarsă pe dos, dar mult mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
de Sf. Petru și Pavel, nucile nu vor lega și vor rămînea tot cu muci. Cojile de nucă nu se aruncă în foc, că la anu’ se fulgeră nucile. Fulgerînd în ziua de Sf. Gheorghe ori Sf. Ilie, ies nucile fulgerate*. Nuia Cu o nuia dacă vei scoate o broască din gură de șerpe, cu nuiaua aceea dacă vei face semn cătră nori să se despărțească, se despărțesc. Nuntă Se crede că nu e bine a avea în grădină mintă de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
a) - a murdări, a-și face nevoile filigean - ceșcuță fără toartă foc viu - bubă dureroasă foloștină - fulg mare de zăpadă fonfăi (a) - a se lăuda frîntură - fractură, boală grea frupt - rod frupt alb - mîncare de lapte, carne, ouă sau pește fulgerat - sec fumegar - gunoi ars fur - hoț furcă - par de susținere, iadeșul găinii fuștei - fușcel, furcel, vergea trecută printre firele de urzeală G gaie - șorecar, pasăre care vestește ploaia galiță - pasăre de curte garoi - pasăre gavăt - lup găoace - coajă de ceapă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
iarăși mă întomn. / Se-nchide vremea-n cercul pus pe umăr; / Dogarul toamnei toarnă vinuri vechi, / Se cheamă prin pământ semințe iară / Minunea s-o înceapă în perechi. / Și iar se sparg ferestrele când tună / Și iar se crapă cerul fulgerat. / Curând va trece iar prin pomi rodirea / Să-mi strige-n somn: nimic nu s-a-ntâmplat” (Rodirea). Erotice delicate, străbătute de notele melancolice ale unei vârste târzii sunt frecvente în Deschideți luminii, carte ce dovedește capacitatea aluzivă în realizarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]
-
refuzat atât de spațiul celest, cât și de cel uman, el le refuză la rându-i pe amândouă. Fericirea lui Prometeu pare a fi această nesfârșită rătăcire între lumi și nesecata dorință de a se dărui prin faptă. Volumele Stânci fulgerate (1930) și Visuri în vuietul vremii (1939) fac mai evident caracterul romantic al poeziei lui P., ca și felul în care mijloacele modernității devin mai pregnante. Retorismul este substanțial diminuat, discursul liric este definitiv mutat din albia confesiunii în aceea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
a lirismului e părăsită pentru exprimarea aluzivă eliptică; versul capătă o concentrare gnomică. Retorismul, dacă nu poate fi gâtuit, cunoaște o frânare prin care vin să-l răcească frecvent accente sarcastice. OV. S. CROHMĂLNICEANU SCRIERI: Aur sterp, Iași, 1922; Stânci fulgerate, București, 1930; Visuri în vuietul vremii, București, 1939; Floarea din prăpastie, București, 1942; Poezii, pref. Ov. S. Crohmălniceanu, București, 1962; Studii și portrete literare, București, 1963; Cele mai frumoase poezii, pref. Al. Piru, București, 1965; Studii de literatură universală, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
făcut partizanul cuiva. În reclamă, pe care o înghițeam nemestecată, vedeam albul cum își zdrobea adversarul, cum pe jos, în cușcă, parcă se tăiase porcul. Dar nici negrul nu era mai prejos, adică mai uman. Cînd trăsnea adversarul, acesta cădea fulgerat, cu capul bălăngănind în balama. Cum am mai spus, nu agream scenele astea de abator, dar aveam aceleași porniri ca ale unei fete care, deși știe că s-ar putea să se procopsească cu un viol, totuși acceptă invitațiile suspecte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că moartea poate fi începutul și al frumuseții?! Pentru că atunci s-a-ntîmplat ceva cu inocența mea. S-a zbîrlit ceva în acea inocență, pudoarea mi s-a prefăcut în neîncredere. Și, de la întrebare pleacă alcătuirea fiecărui OM. Numesc (uneori) bărbat hipermateria fulgerată, iar femeie hipermateria mirată. Dar nu pronunț cuvîntul OM pentru a-l oferi astfel hazardului. Spun OM pentru a nu fi niciodată singur. Vezi, Luciane dragule, singurătatea e întotdeauna poetică, dar nu e bună întotdeauna. Zic "bună" și știu că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Palavre ! Basne ! George Pruteanu, în ziua de 22 decembrie ora 12,09 se afla, după programul obișnuit la locul său de muncă Librăria 29, cartierul Cetățuia, la 10 km spre sud de Copou . Varianta cu G.P.cade ca o perjă fulgerată . Am înțeles domnule Spiridon, că renunțați la varianta “eliberării în noaptea de 21 spre 22 decembrie, după un schimb amabil de zâmbete cu maiorul C. Matei ”. Foarte bine, e dreptul dvs . Se poate renunța și la beciurile Procuraturii militare . În
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
de perfecțiune, ea nu există. Dar, domnilor, dați-mi voie! S-a uitat și la mine, eu nu eram decât pe post de observator și cu psihologia celui care este totdeauna pregătit să asculte vorbele, dar mai ales sclipirile, urme fulgerate ale ideilor consistente. Regizorul meu știe să-și pună în valoare până și barba bogată pe care o poartă dezinvolt și cu prestanță. Dați-mi voie. Creatorii se impun, evident, prin operă. Dar parcă și mai interesant este atunci când ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
pământ și-n cer” (Tăcere). Chipuri vii ale zbaterilor vieții și morții - de aceea, „fără pace” - tind să fie florile-simbol ale lui C. Unele - trandafirii galbeni, în care se ghicesc apuneri în durere, crizantemele, „val de-argint, ochi de-argint fulgerat”, făclii ale adormirii, nufărul, „luntrașul” ce bate la porțile nopții, macul, „rug” al sângelui jertfit, violetele martirajului - sunt martori ai Tainelor din adânc, altele, mărturii ale Grației (crinul, „zbor înalt”, „albastră frângere de val”, potir pentru heruvimi „ce lin cad
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
un singur om, cu un șoptit tainic de „Doamne ajută!”, pornim la atac, tot înainte! La început, doar artileria adversă ne face greutăți, însă pe măsură ce ne apropiem de obiectiv devine din ce în ce tot mai greu!... Ici-colo, cineva cade fulgerat! Mergem tot înainte cu salturi tot mai scurte și mai rapide, ne apropiem, dar acum la distanță tot mai mică suntem ținte tot mai mari și mai vulnerabile... Cad oamenii secerați, dar cei neatinși continuăm tot mai rapid înaintarea în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
stăpânească caii. Asasinul profită de această oprire pentru a se repezi, ținând un pistol cu două țevi, pe care îl descărcă de la o distanță foarte mică asupra președintelui consiliului. Dl Catargiu, lovit în jugulara dreaptă și în șina spinării, căzu fulgerat; moartea fu instantanee. Nu se afla niciun martor în apropierea mașinii; asasinul putu să scape sărind balustrada șoselei. Pistolul fu găsit sub mașină; se descoperiră de asemenea în râpă o bluză și o barbă falsă de care ucigașul se debarasă
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Călugărul din poartă-i adormit Cu cheia spânzurată lângă broască. De zeci de ori străinii au lovit În lemnul surd, și poarta nu se cască. Dar ce să-ncapă-n schit atâta turmă Cu-atâți ascultători, câini și măgari! Plâng, fulgerate, oile din urmă Și prinse-n drum de secetele mari. Baciul Isus și-apostolii ciobani, Scârbiți de slava ce-o dau vieții vecii, Au pogorât, ca-ntr-alte mii de ani, Să pască oile, măgarii și berbecii. Poemul a fost publicat întâia
Corecturi în reeditarea poeziei argheziene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11209_a_12534]
-
Goethe, Novalis și Hölderlin, dar și cu Heine). Nu a rămas însă la romantism, ci a venit spre epoca modernă: Baudelaire și simboliștii i-au oferit foarte mult, mai ales în ceea ce privește atmosfera din primele două volume, Aur sterp și Stînci fulgerate (1930). Frecventînd ca un colecționar subtil multe secole de poezie, Philippide a vrut să găsească numitorul comun al acestor valuri istorice succesive, să construiască pe cont propriu un fel de esență a poeziei; și asta într-o limbă română a
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]