104 matches
-
ușor și rar, din ce în ce mai rar, întins sub un arin bătrân de la marginea zăvoiului din spatele casei. între trupu-i firav și pământul reavăn cu care doar peste trei zile avea să se contopească, firul verde și mlădios al ierbii... Dansul tahionilor (ferestre fulgerate) * între mintea omului (inteligență) și Divinitate, core lația o intuim astfel... Cum ar fi între scânteie și soare, între licăr și lumină. Omul se raportează, percepând tridimensional. însă eternul este infinit, s-a vorbit din străvechime de Eternitate, Nirvana, Logos
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
trăsăturile ochi alungiți topiți curgînd pe obraji fețe luînd forma sticlei transparente friabile) — S-a spart rîndunica hîc! N-am făcut eu hîc, nu eu priculiciu ținfernale șolduri vîscoase de cauciuc ars mîini Încleștate pe obiecte nesigure mîini ca lichenii fulgerați năpraznică beatitudine) — ... Îți dai seama că n-am altă alternativă. Ce vrei să fac? Portrete de stahanoviști, peisaje industriale? Nu pot! Mai bine mă duc să fur. — Ia-o mai ușor, mînzule, că altfel se rezolvă chestiile astea. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tr-acolo. Se străduia să meargă ușor și să facă cât mai puțin zgomot, temându-se de nici el nu știa ce. Mergea de câteva minute când auzi țipătul, departe în urma lui. Era vocea slabă a unui copil speriat. Se opri fulgerat în loc nevenindu-i să-și creadă urechilor. Trupul îi tremura de încordare. Aștepta să audă din nou vocea aceea dar zadarnic, pădurea rămânea mai departe tăcută. Pe măsură ce trecea vremea, devenea tot mai sigur că era glasul lui Rândunel. Copilul rătăcise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
năframă neagră, Pirgu. Și ne topeam în purpura asfințitului." Da "asfințitul Crailor"; dar în cealaltă parte, odată cu stelele Scorpiei, răsăritul unui sens tragic și nou, pentru această Vale. Ultima oră, 1 mai 1929 SALUT ÎN NOVALIS (Al. A. Philippide - Stânci fulgerate) Urmând un vechi protocol al curților, poezia noastră delegase către etajele subpământene ale romanticei, un foarte tânăr ambasador, să încercuiască inima luminoasă și îngropată a lui Friedrich von Hardenberg, cu o nouă alianță. Sunt zece ani de atunci. Muzicile acestor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Iar norii, pe peretele de stîncă-n jos,/ Fâlfâie ca steaguri de izbândă (germ.). frecvent în Philippide, se acopere de precedentul indiscutabil al lui Novalis. Am ținut să salut, târziu, zorile poeziei lui Philippide mai înainte de a slăvi amiaza. Dar Stâncile fulgerate nu sunt străine de Aurul sterp. Le unește un întins elan de transcendere. Aurul sterp se juca sub pământ, în acel "untererdisches Geschoss" în care dorm ficțiunile novalisciene. Stâncile fulgerate reprezintă ancorarea poetului în pământesc. Cu o muzicală știință a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
poeziei lui Philippide mai înainte de a slăvi amiaza. Dar Stâncile fulgerate nu sunt străine de Aurul sterp. Le unește un întins elan de transcendere. Aurul sterp se juca sub pământ, în acel "untererdisches Geschoss" în care dorm ficțiunile novalisciene. Stâncile fulgerate reprezintă ancorarea poetului în pământesc. Cu o muzicală știință a "chemărilor", Philippide ne pleacă și astăzi peste motivele vechii lui poezii. Servite acum ca reminiscențe ale unui domeniu părăsit, aceste motive împlinesc o funcție mai gravă și mai tulburătoare ca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ne pleacă și astăzi peste motivele vechii lui poezii. Servite acum ca reminiscențe ale unui domeniu părăsit, aceste motive împlinesc o funcție mai gravă și mai tulburătoare ca în primul volum, unde poetul se identifică ordinei subpământene. Tipică pentru Stâncile fulgerate însă - Rugăciunea de dimineață, cu atmosfera ei de sfârșit de furtună. Și ar trebui o coroană de sălbatice ierburi ca să încunun cu vrednicie pe un Marsyas, înviat în sfârșit de Apolo: pe autorul acelei îmbătătoare Ode sihastre care evoacă toată
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-n sanscrită, el a văzut un fulger într-o criptă, vorbea cu cineva din altă lume, noi suntem fulgere venite din genune, față de nemișcarea aparentă, trăim o clipă rece ori ardentă, așa cum fulgerul din depărtare nu ne-atinge, în timp ce altul, fulgerat, se stinge, precum și tunetul, în zări, pare o notă de jale dintr-o jale monocordă, iar tunetul de lângă noi ne înspăimântă, să spună cineva că viața-i blândă. Boris Marian Referință Bibliografică: Vanitas / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
VANITAS de BORIS MEHR în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362812_a_364141]
-
se va produce trăsnetul, din care lumini orbitoare vor coborî, încărcând pământul cu energii ce vor străpunge derma fragilă a existenței telurice. Tot așa, atunci când România a fost să fie străpunsă de tunetele și fulgerele etniilor mărșăluitoare, lumini din mănunchiul fulgerat al națiunii noastre au străpuns negrele umbre ale întunericului, strălucind în alte părți ale lumii mult mai puternice decât la noi. Ei au creat neobosit și s-au lăsat purtați de mâinile îngerilor protectori ca purtători ai românismului, a vremurilor
AGONIA LITERATULUI ŞI UZUL VALORILOR UMANE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366965_a_368294]
-
DESTABILIZEZE EDUCAȚIA ȘI,PRIN CONSECINȚĂ DIRECTĂ,CHIAR VIITORUL POPORULUI ROMÂN? Lucian Blaga spune despe copilărie că este inima tuturor vârstelor. Se pare că românii suferă toți de inimă! Pe fețele tuturor celor din cancelarie încremeni o liniște mânioasă și urâtă,fulgerată brusc de clopoțelul școlii. Costel Zăgan Referință Bibliografică: DEȘERTUL DE CATIFEA (41) / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 864, Anul III, 13 mai 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
DEŞERTUL DE CATIFEA (41) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350299_a_351628]
-
Acasă > Poeme > Conștiința > HAGIO Autor: Radu Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 1259 din 12 iunie 2014 Toate Articolele Autorului din tabloul unde luna e fulgerata de catarge negre portul se pregătește de rusalii dragostea cearșaful încrețește timpul e pauză din pat își țipă rănit la răsărit ca un pescăruș zborul dintre țărm și mare coboară apoi pe faleze căutând parcă niște urme ruinele unui tomis
HAGIO de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349801_a_351130]
-
UȘOARĂ... Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1990 din 12 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Abia, dacă voi fi pe mâine mai ușoară- La trup, la gânduri, și la insomnii... Presimt iar norii negri, ce o să apară, În noaptea fulgeratelor melancolii. Prin gaura ozonului, o lină semilună Mi-ar stinge sarea amânduror amigdale, Să tac, cum e tăcerea când e bună, Alerte fie numai umbrele epistolare. Abia, dacă voi fi pe mâine mai ușoară, Ca pana unui zeu, pe fila
ABIA, DACĂ VOI FI PE MÂINE MAI UŞOARĂ... de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370881_a_372210]
-
stele. Lângă fântâna seacă, prea adâncă, / Globule prea globale vor vandalii; / [...] // La ordin lăcrimezi între medalii...» (Pe valuri. spartele vitralii, p. 26). Și din partea cealaltă a reliefurilor profund-amare ale zâmbetului, ale râsului, ale hohotului, ori, cel mai des, din reverberarea fulgerată a locului de tangență la realul / semnificațiile latin-imperialei ziceri - care se dorește „îndreptătoare de moravuri prin râs“ (căci „corijarea“ a tot refuzat de milenii a-și arăta efectul „prompt-legal / penal“), ridendo castigat mores, eroul liric „bănățean“ din poemele lui Nicolae
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
oala a fost sacrificată pentru ca bolnavul să trăiască. Bolnavul se ridica și se prindea în Hora Călușului la care participau și cei prezenți. Alt ritual este acela când un călușar este atins de vătaf cu steagul, iar el cade, ca fulgerat, la pământ, preluând boala asupra lui. E adevărat, putea fi vorba de sugestie și autosugestie, dar călușarii chiar posedau aceste puteri oculte. Nu oricine putea fi călușar. Călușarii mai executau un ritual magic și în jurul ciorchinelor de alune. Cei care
PURANI DE VIDELE-TRADIŢII-CĂLUŞARII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354091_a_355420]
-
Orizont > Selectii > PEREȚII CUVÂNTULUI Autor: Valerică Nițu Publicat în: Ediția nr. 320 din 16 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului atent la alba tâmplă între mine și cuvânt a plecat singurătatea în semicercul zâmbetului din tăceri adun misterul unui poem în fulgeratele secunde din rămasu-mi spațial știut decât de Tine Doamne într-un colț din pântecul luminii mi-am așezat privirea împietrită către o sfântă icoană din pereții cuvântului scriu alt poem Doamne bătrâna frunte se ridică spre Tine în ceasul Ajunului
PEREŢII CUVÂNTULUI de VALERICĂ NIŢU în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357060_a_358389]
-
care, cu instrumentul de tortură în mână, a făcut câțiva pași înapoi. Văzându-și colegul în primejdie, un hingher din apropiere a lovit mama puiului, pe la spate, cu bățul din dotare cu așa putere în cap, încât aceasta a căzut fulgerată fără să scoată măcar un mârâit. În timp ce autorul își freca mâinile a mulțumire, cățelul se târa spre mama care zăcea întinsă pe o parte, cu ochii deschiși, privind cerul atât de senin în dimineața aceea. Ca și cum natura n-ar vrea
O PRIMĂVARĂ TÂRZIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357434_a_358763]
-
ci chiar de fantasma unui nor radioactiv minuscul de lăcuste galbene, fabricat de a treia generație de roboți biologici dezintegratori.Neștiind Legenda lui Paris și a celebrei Elena din Troia, Președinta femeilor cu pălărie neagră, aflată în mijlocul Doamnelor de bine, fulgerată parcă de o rază cosmică venită din centura de radionuclizi Van Allen, le zise doamnelor: - Lăsați Parisul și Berlinul în plata Domnului, că acolo de peste două sute de ani s-au tulburat toate apele! Acolo, în tămâie și alcov, s-au
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 7 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357548_a_358877]
-
Căci cum putea poporul acesta să mai meargă Nepedespit prin veacuri de prea atâta vină Lumina chiar lumina nu mai intra în țară Mucegăiau și munții de-atâta nelumină Atâta lașitate ca un văzduh duhnind În care păsările cad ca fulgerate Și-atât de multă, Doamne, într-un popor pitic Atâta ură egoism și lașitate! Și râurile negre de sânge vinovat Dealurile buboase de scârbă îmbălată Totul țipa în țară după iluminare Și se rugau lui Dumnezeu de judecată Unde mai
BĂLCESCU FLUTURÂND (3) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344665_a_345994]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > POEME Autor: Veronica Oșorheian Publicat în: Ediția nr. 190 din 09 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Poeme de Veronica Oșorheian Darurile prunciei Sfințit a fost locul Care m-a dat, De miresme bătrâne De brad fulgerat. Sfințit-a fost apa Din scalda dintâi De miresme de stele Puse căpătâi. Sfințit-a fost vorba Cântată de maica, Sfințită porunca, Rostită de taica. Cântec de leagăn Dăduși rotundul Din surâs, Acelor ce s-au aplecat Să-ți stingă
POEME de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 190 din 09 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344352_a_345681]
-
anul 1965, l-a îndrumat spre Liceul ... V. POEME, de Veronica Oșorheian , publicat în Ediția nr. 190 din 09 iulie 2011. Poeme de Veronica Oșorheian Darurile prunciei Sfințit a fost locul Care m-a dat, De miresme bătrâne De brad fulgerat. Sfințit-a fost apa Din scalda dintâi De miresme de stele Puse căpătâi. Sfințit-a fost vorba Cântată de maica, Sfințită porunca, Rostită de taica. Citește mai mult Poeme de Veronica OșorheianDarurile pruncieiSfințit a fost loculCare m-a dat,De
VERONICA OŞORHEIAN [Corola-blog/BlogPost/344358_a_345687]
-
apa Din scalda dintâi De miresme de stele Puse căpătâi. Sfințit-a fost vorba Cântată de maica, Sfințită porunca, Rostită de taica. Citește mai mult Poeme de Veronica OșorheianDarurile pruncieiSfințit a fost loculCare m-a dat,De miresme bătrâneDe brad fulgerat.Sfințit-a fost apaDin scalda dintâiDe miresme de stelePuse căpătâi.Sfințit-a fost vorbaCântată de maica,Sfințită porunca,Rostită de taica.... VI. AMINTIRI DESPRE TUDOR JARDA, de Veronica Oșorheian , publicat în Ediția nr. 143 din 23 mai 2011. Lector univ.
VERONICA OŞORHEIAN [Corola-blog/BlogPost/344358_a_345687]
-
PE MÂINE MAI UȘOARĂ..., de Lilia Manole , publicat în Ediția nr. 1990 din 12 iunie 2016. Abia, dacă voi fi pe mâine mai ușoară- La trup, la gânduri, si la insomnii... Presimt iar norii negri, ce o să apară, În noaptea fulgeratelor melancolii. Prin gaură ozonului, o lină semiluna Mi-ar stinge sarea amânduror amigdale, Să tac, cum e tăcerea când e bună, Alerte fie numai umbrele epistolare. Abia, dacă voi fi pe mâine mai ușoară, Că până unui zeu, pe filă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
ușoară, La trup, la gânduri și la insomnii, Vezi, visul meu, ce noapte solitara... Citește mai mult Abia, dacă voi fi pe mâine mai ușoară-La trup, la gânduri, si la insomnii... Presimt iar norii negri, ce o să apară,În noaptea fulgeratelor melancolii.Prin gaură ozonului, o lină semilunăMi-ar stinge sarea amânduror amigdale,Să tac, cum e tăcerea când e bună,Alerte fie numai umbrele epistolare.Abia, dacă voi fi pe mâine mai ușoară,Ca până unui zeu, pe filă unui
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
Un cânt răzbate în surdină. În inimă se lasă seara Și în privirea fără vină... Arzând mocnit Arzând mocnit, ca focu’-n sobă, În care-ai pus un lemn crăpat, Amarul eu îl pun în vorbă, Un plâns se iscă, fulgerat. Ca frunzele îngălbenesc Dorințe-aprinse prea târziu... Și ca și ele-n vânt plutesc, Rămân un cântec în pustiu. Ci zarea lin o strânge fumul, În inimă, e-un rug aprins, Singurătatea mi-a fost drumul Pe care-am mers cu
TREI POEME de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381533_a_382862]
-
avortații lumilor fecunde, Inoculați cu ură și cu silă. Pavându-și calea către răstignire În vremuri măcinate de orgolii, Cu strigăte-n deșert, fără oprire, Pe drumuri străjuite de magnolii! Răspund din ape tunete lugubre Când din neant bolta e fulgerată Aleargă-nebunită către hrube Mulțimea îngrozită, apostată! Se bucură cu spasme templierii Religia de șerpi e-nveninată Fug în cetatea morții ienicerii Ciovârsta din pământ e sfârtecată Revoltele încep să emigreze Hotarele-s simboluri perimate Guvernele încep să aiureze- Prin moartea vor
PERCEPŢIE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374901_a_376230]