137 matches
-
ai naibii, să se usuce cât mai mult, să nu care și apa din știuleți cu ei, acasă, și abia pe-urmă îl depozitau în hambare. Miriam claxona în joacă, crezând că el coborâse cu o nevoie. Parcă începuse să fulguie, rar. Apoi ninsoarea se înteți, ca supărată brusc. Titi lăsă să-i bată fața, - era prima ninsoare din an, și i se făcuse dor de acasă. Pusese un genunchi jos. Pe urmă și pe celălalt, care scârțâi, parcă, trebuind să
Zăpada suedeză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10928_a_12253]
-
în ceața sidefie și în fiord/ am recunoscut coloanele gării de nord/ repetate aidoma într-o lume gigantă.// taxiuri curgeau. un individ îmbrățișa o amantă/ cu ochii la valiza din piele de șarpe, iar ceasul/ arăta aceeași oră cu strasul./ fulguia./ știam că într-un fulg de zăpadă cădea lumea mea./ și că lumea de-aici, cu pomii goi, cu amanți și cu stradă/ cădea și ea, tot într-un fulg de zăpadă.” (Ninge peste Gara de Nord). De observat, pe de o
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
lumină și surâs... Prin vers cu-n susur blând, îmbrățișând-o. Să simți ninsoarea de iubire ca prin vis, Căci lacrimi o-mpleteau, imaculând-o. Să te oprești o clipă să privești Și să asculți tăcuta iarnă-n taină, În care fulguim în cânturi îngerești Împletite-n soli de primăvară. Dă-mi lacrima s-o înfășor în dulce zbor... Cu drum etern imaculat și de albastru. În care se unesc nemuritor, Iubirea și credința, purtând în piept extazul. Dă-mi iarna ta
NOSTALGIE DE IARNĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373684_a_375013]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ZĂPEZILE IUBIRII Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Zăpezile iubirii Sufletu-mi fulguie precum primăvara Cireșii în floare când ning pe pământ Iarna iar țese naturii podoaba, În al dragostei sunet, cântec tăcut. Alb mi-e veșmântul și versul cu soare Și ninge cu mine iar pe pământ Parcă-s o floare și-mprăștiu
ZĂPEZILE IUBIRII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373742_a_375071]
-
Acasă > Poeme > Conștiința > APOTEOZA POETULUI Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1204 din 18 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Apoteoza poetului Dincolo de zariștea liniștei ziua fulguia faianța Acul ceasornicului indică hartă întâlnirii, Așchiile întârzierii îmi alunga orice speranță A luminii de la capătul firii. Sub spuza așteptării nerăbdarea dădea peste privire Berbecul dorinței scăpa coarnele mentalității Când istovit de atâta iubire Îmi pierdeam fărâme de timp la
APOTEOZA POETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360250_a_361579]
-
nuiele! Și Mama a plecat curând, Ea nu mai leagănă sub stele Un gângurit de prunc flămând; Acolo-n Cer, de bună seamă Se tot gândește-acum la fiu- „Mai naște-mă odată, Mamă” Și martor nașterii să-mi fiu... Cum fulguia tăcut pe creste, Așa mi-ai spus, în zi de joi, Pe lume-i totul o poveste, Povești sunt toate după noi! Mi-ai dat să beau din clopot rugă, La căpătâi mi-ai pus o carte, Și n-am
MI-E DOR DE-UN LEAGĂN DE NUIELE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382633_a_383962]
-
Acasa > Poezie > Amprente > PRINTRE RÂNDURI ÎMI SCRIU UIMIREA Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Rânduri singuratece de pagină cu notițe lista e incompletă mă fulguie călătoria o strâng la piept de drumeag îmi place când ești trist e semn că mă îndrăgostesc de plantele rare de pe Lună iar pe jumătatea teiubescului se topesc tăceri matinale de cenușă Referință Bibliografică: PRINTRE RÂNDURI ÎMI SCRIU UIMIREA / Florica
PRINTRE RÂNDURI ÎMI SCRIU UIMIREA de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382643_a_383972]
-
nostru de nu ne mai recunoaștem în nimic, avem remediu ... acceptăm să ne ridicăm ca un val de viață-dans-razbătitor pe umeri de gânduri, pe urme de dor de zbor, sus pe creste luminoase, atât de profund respirăm! Și fiindcă mai fulguiește o tristețe, sub frigul iernii, o lăsăm topirii în miraj de toporași și brândușe-violacee cu inimi de dragoste să pășească, într-o nouă viață! Fiindcă ne așteaptă, cel care, ne vede perfecți și lângă acesta suntem cel mai bun, mai
DANS de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384006_a_385335]
-
mai vrei să ieși din casă, puterea cu ea să-ți măsori. Înbrăcată-n haină nouă, vremea este schimbătoare. Într-o zi ninge sau plouă, în alta e cald și soare. Când zăpada se topește de o vreme însorită, cu zăpadă fulguiește iarna pe iarbă-ncolțită. Peste munți și văi se-așterne omăt nou, să amorțească mugurii de aspră vreme; pe flori să le ofilească. Disperarea e firească pentru-a iernii agonie, când revine, să-mpietrească pe Dochia în statuie. Se mai zvonește
Editura BabelE DIN MITOLOGIA POPULARĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383354_a_384683]
-
-un foc în pietre, Să îmi răpesc din inimă anonimatul. Să mă transpun în stingerea, ce arde, Și să aștept, admonestându-mi starea, Arzând, să văd, cum ninge cu rocade, În seara, ce mi-a pus pe foc uitarea... Și fulguind din suflet, ca o nebuloasă, Ce pe un timp de iarnă ninge cu făclii, Să mă condamn, că sunt încă frumoasă, Și sufletul să-mi sting, cu fulgii cei dintâi. Referință Bibliografică: DORURI MARȚIALE./ POEME/ / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN
de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383009_a_384338]
-
tușeuri, totul luminat, La margine de rai și de neant, El a știut atunci că totul trece, Că se reduce la petale, se usucă, Pe cine va iubi, tot va muri, iar după moarte-ncepe un alt basm, din fulger fulguia misterul, de ce din fulger, știe el , Messerul, magistrul în Cabala și-n sanscrită, el a văzut un fulger într-o criptă, vorbea cu cineva din altă lume, noi suntem fulgere venite din genune, față de nemișcarea aparentă, trăim o clipă rece
VANITAS de BORIS MEHR în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362812_a_364141]
-
vrut... Cu gândurile-i ea ce râdea-n cascade, Se-nvârtea ca-n zăpadă să se prăvale, Fulgii să-i mângâie fața marmorată, Parcă era alta, fata de fericire beată.. Ca-ntr-o transă își continua mirajul, De visare, tandrețea fulguind visajul Și cădea ca apucata de-o idee vrăjită, Nici pricepeai ce cânta o voce aiurită... Referință Bibliografică: o mângâia pe față / Valerian Mihoc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2202, Anul VII, 10 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
O MÂNGÂIA PE FAȚĂ de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362884_a_364213]
-
Articolele Autorului Zâna iernii-nnegurată, În cojoace îmbrăcată, Bate cu putere mare, La ale țării hotare. Vine val-vârtej, colțată, Gerul mare și-l arată Și vântoase furioase, Ce ne țin pe toți în case. Vântul când se potolește, Ca în basme fulguiește, Un covor alb și pufos Se așterne lin pe jos. Și cu toții, fericiți, Afară ieșim grăbiți, Strângem bulgări mari de nea, Ridicăm un om din ea. Alergăm, ne înghiontim, Și la săniuș fugim, Toată ziua ne jucăm, Nu simțim cum
VINE IARNA! de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362489_a_363818]
-
Să îți fiu fulg, tu fulga mea, Dansând să ningem mătăsos, Eu cel mai cel, tu cea mai cea... Dintre toți fulgii ce vin jos Precum mici fluturi, stea cu stea, Doi fulgi din fulgi de puf pufos Eu care fulgui cum vei vrea, Tu care fulgui mlădios, Eu fulgul bun la vreme rea... Tu fulgul tandru, drăgăstos, Ne vom iubi și vom cădea Ca doi nebuni, prelung, frumos, Pe alba lumii catifea, Topindu-ne plăcut, sfios... Suntem oameni de zăpadă
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
mea, Dansând să ningem mătăsos, Eu cel mai cel, tu cea mai cea... Dintre toți fulgii ce vin jos Precum mici fluturi, stea cu stea, Doi fulgi din fulgi de puf pufos Eu care fulgui cum vei vrea, Tu care fulgui mlădios, Eu fulgul bun la vreme rea... Tu fulgul tandru, drăgăstos, Ne vom iubi și vom cădea Ca doi nebuni, prelung, frumos, Pe alba lumii catifea, Topindu-ne plăcut, sfios... Suntem oameni de zăpadă Suntem oameni de zăpadă, Într-o
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
bolid care-și înfruntă adversarii cu bara de direcție, poate că cea mai bună descriere asta de la urmă ar fi... Apoi niște vietăți plăpânde, siderale, aeratice care parcă dansează, îți intră în tine și-ți dă aproape senzația că te fulguie și tu începi dintr-o dată să te ferești și să te scarpini acolo unde crezi c-au aterizat, legănându-se... E ca pufușorul ăla de păpădie pe care-l suflă vântul sau îl sufli tu să-i vezi împrăștierea și
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
CU CURAJ.... Un gând... Șoaptă mea.. O ZI ÎNCHINATA DRAGOSTEI? O păsărica la ureche! Cine e EA.. Femeia? În inflexiuni ritmate ghiocelul! ETERNUL FEMININ! (I) Chipul tău... Inocentă ta... Față cu fata.. Îți doresc... FEMEIA ȘI FEMINITATEA! 16.Asemeni zborului fulguind... A iernilor erată Ești că primăvară!! Atât de albă UN MUNTE DE FINEȚE! Păzitorul înger. Ești ca unică frunză! Liliacul! Mică floare! Femeia și feminitatea! (ÎI) La un liman... 27. Cerul meu...iar al tău... 28. Snopii de dor.. 29
LANSARE DE CARTE ON-LINE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350602_a_351931]
-
ce doare Mai scrii un bob de ură cu germenii pătați Ai unui soi de moarte turnată-n picătură; Și cum mai geme umbra întâiului sărut! A mai rămas o vină și-un strop de vară-n gură Tu-mi fulguiești o iarnă, sfârșind cu-n început... În mine ninge albul cu flori de măr pe gene Iar moartea duce voalul nuntirii vieții mele... Referință Bibliografică: Nuntirea vieții mele / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 703, Anul II, 03
NUNTIREA VIEŢII MELE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351655_a_352984]
-
bastonul, de lângă braduțul împodobit cu globuri, în geamul vitrinei, pictat cu promoroacă. Se auzea cam înfundat. Dar lumina aceea puternică, din interior, mă atrage și acum. Flori mate și strălucitoare, în vitrina copilăriei. Cu parfum de aer rece și sănătos. Fulguia. Centrul orașului, strada principală, ziua în amiaza mare. Imagine de ilustrată postală din secolul trecut. Bufnituri burdușite, de la căzături pe gheață. Icnituri. Paltoane scuturate, zâmbete care ascund durerile buftaiurilor celor mari și mici. Căciuli îndreptate cum se cuvine, pe cap
MICI TABLOURI DE-ALTĂDATĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345598_a_346927]
-
la ușă Locul II - Livia Ciupav Goana mașinii - troița luminată de-un fulger răzleț. Locul III - Virginia Popescu lumini și umbre - tren alergând în noapte mânat de crivăț Locul III - Corneliu Traian Atanasiu în ocoale largi ciorile fac nimb turlei - fulguie mărunt Mențiune - Monica Trif amurg de iarnă - tolănit lângă sobă motanul alb Mențiune - Valeria Tamaș Aproape singur - cu luna noului an la ceașca de ceai Etapa 62 - 26 I 2009 Locul I - Livia Ciupav Ziua morților - a mai căzut o
ROMANIANHAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355989_a_357318]
-
și ea că avea doi băieți și o fată și își amintea fericită că pe cel mare îl cheamă Aurel, de la aur, pentru că era ca aurul pentru ea, sclipitor și prețios, la prima naștere, pe fetiță o chema Fulga, pentru că fulguia cînd o născuse, iar pe ultimul născut îl botezase Doru, pentru că îi fusese dor de el încă de cînd îl simțise că dă din piciorușe prima oară. Da, era sigură acuma, Aurel mergea la școală parcă de vreo trei ani
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
Încetișor și liniștit, Zăpada, iată, a sosit! Fulgii ușori de catifea S-au răsfirat pe fața mea. Îi simt pufoși și delicați, Cum stau pe mine așezați. Eu îi alint, că sunt frumoși, Iar ei încep să cadă jos. Azi fulguiește minunat, Ca-ntr-o poveste ne-am aflat, Căci fulgișorii mari, zglobii, Par vii steluțe argintii. După atâta zbenguială, Au reintrat în amorțeală Și pe pământul înghețat, În fin omăt s-au transformat. Mantia albă, pufoasă, Pe copii i-a
ZĂPADA de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368853_a_370182]
-
vlaga se adună-n găuri Ce duc în străfunduri nezăgăzuite * Mă-nfășoară gânduri de-un tunet stârnite Umbre fără număr mă-nsoțesc în noapte Spre locuri străbune, meleaguri sfi nțite Să-mi revăd destinul nescris în vreo carte! Fulgi de nea Fulguiește liniștit peste-o lume adormită Un covor fără sfârșit de zăpadă insolită S-a întins - de neoprit - cu un alb imaculat Peste fi rea răzvrătită din orașul ofuscat Privesc fulgii cu-ncântare cum din ceruri spre pământ Își alege fi
EXECUTIA-SPICUIRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369478_a_370807]
-
fără teamă schimbă volte de poveste Sunt surprins că-s anotimpuri cu viețile schimbătoare După cum le fac cu ochiul petele negre din soare Uneori uită să vină când le dictează sorocul Alteori greșesc - din grabă - unde să-și găsească locul Fulguiește și-n răstimpuri mă-nfi oară, mă îngheață Gândul slut că viața noastră ține de un fi r de ață. Toamna pustie Plouă cu frunze, frunzele-s moarte Îngropând vise - multe deșarte Picură versul singurătății La poarta tăcerii eternității Plouă cu
EXECUTIA-SPICUIRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369478_a_370807]
-
taina și desigur măiestria poetului. Descriptiv: „Copaci strâmbi, crescuți/ pe taluzul gândurilor,/ apăsați/ de promoroaca suferințelor./ Copaci negri cu ramuri uscate/ de tumultul așteptărilor./ Copaci goi cu crengile plecate/ în calea destinului./ Copaci negri încărcați/ cu zăpada albă a lacrimilor/ fulguite din imensul/ orbitelor glaciale.” (Decor cu copaci). Străduința este de intrare, de menținere într-un spațiu centrifugat de adânci sentimente ale căror esență rămâne inoculată în convingerea firii. Nu prea este loc de ales între puncte cardinale, jocul sorții pe
DANIEL MARIAN DESPRE GHEORGHE MIZGAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370663_a_371992]