39 matches
-
blocurile iată că se mută Din locul lor lăsat de Dumnezeu! Nu e departe ziua neștiută În lături, vechi opreliști desuete! Voi, polițiști și vameși, faceți loc! Se-aprind pe boltă stele și comete În cinstea pasagerilor din bloc. Sub fulguirea albelor petale Deschise larg sînt porțile de vis - O, du-ne, bloc, pe cea mai scurtă cale în comunism și-apoi în paradis! Două piese notabile din anii ^80 sînt Dar eu am văzut și Pliniu cel bătrîn. Prima e
Politică și literatură by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11010_a_12335]
-
presată între pagini de carte. Trecîndu-l în regimul imaginarului, s-ar zice că poetul încearcă a salva acea "esență divină" a multiplicității amorurilor "descompuse" pe care o cînta Baudelaire: "vîntul iernii intră ușor pe sub ușă/ îți învelești picioarele în pled/ fulguirile penumbre îți apasă pleoapele/ degetul rămîne în cartea închisă/ ce păsări vin dinspre sud? ce tigri/ vin dinspre nord? cineva bate clapele/ pianului îmbătrînit în pod visezi și nu visezi/ la capătul aleii apare ființa care ți-a fost/ logodnică
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
prezentatoarelor TV, fără nici o deosebire de post, oră și patronat, au început să palpite la unison și să psalmodieze pe același ton, mult mai potrivit pentru a anunța invazii de extratereștri sau iminenta ciocnire cu o cometă, ireversibilul dezastru al fulguirii hibernale. Tradițional, venirea iernii era prilej de bucurie cam pentru toată suflarea omenească de pe aceste meleaguri. Copiii se bucurau pentru faptul banal că își puteau diversifica joaca în aer liber, țăranii, pentru că recolta stătea la adăpost sub stratul de zăpadă
Ziua Internațională a Zonelor Umede by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12031_a_13356]
-
a vreunui sfînt. Nu-i rana vindecată și nici desăvîrșirea imitînd o sferă ci doar copilărie ahasveră și nici un de profondis rostit în agonie cum se desfată o vocală sfințindu-ne pruncia iarna își cerne-nstrăinarea de a fi și-n fulguire veșnicia.
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
urechi și strigă: - Dragii mei, gata...! Sunteți atât de mari și frumoși, iar voi, Fulguțele mele, sunteți adevărate prințese... frumoase și grațioase! Când mă gândesc că până la primăvară castelul o să ramână gol și liniștit, mai că îmi vine să amân „fulguirea” de iarnă! - Mamă, spuseră în cor fulgii, suntem deja mari. E amuzant să zburăm prin aer și să ne așezăm peste tot. - Eu aș vrea să mă așez pe copaci, spuse Fulguleț. Acolo sus ești ca într-un observator, poți
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
arzătoare dorințe și cele mai tainice vise și, la timpul hotărât de El, toate le va împlini, aducându-ne bucurii mult mai mari decât ne-am putea face noi înșine. Pe genunchii lui Iisus Seara se așterne lin ca o fulguire de albăstrele și toporași. Luminițele cerului se aprind una câtea una, trimițând zâmbete de lumină către pământ. Andrei și-a isprăvit joaca pe afară de câteva clipe și acum se bucură de camera lui primitoare! Pe rafturile dulăpiorului așteaptă cuminți câteva
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
acum. Dar atunci arăta altfel. A insistat să-l lase acasă, ca și cum ar fi avut treabă sau n-ar mai fi avut chef de nimic. După-amiaza scurtă trecea încet și cerul cenușiu încremenit într-o nemișcare rareori tulburată de vreo fulguire palidă se încăpățâna să nu se întunece. Privea pe fereastră orașul tăcut și mort. Luminile aprinse în câteva case erau lipsite de viață. Ceasul electric se agita sub clopotul de sticlă, dar altceva nu se mai auzea. Privea în gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a ceea ce citeam... Tocmai când am reușit să mă afund în vremuri îndepărtate, mi s-a părut că prin preajma izvorului se aud pași ușori... Am privit într-acolo. Prin lăstărușul cu frunza colorată de vrăjile zânei Toamnă am zărit o fulguire de iie albă... Și... atât. Mi-am strunit cât am putut gândurile și am pornit din nou pe căile necunoscute ale veacurilor ce au trecut peste Iași. Când soarele s-a oprit în crucea cerului, să-și tragă sufletul, a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
avea chef de ceva anume. Rătăceam înlănțuiți în susul Bulevardului, lăsându-ne troieniți de acei fulgi mari, deși, pufoși, de început de zăpezi. Mergeam bucurându-ne, fără o bucurie anume. Clipe din răgazul iubirii, când descoperi, iar și iar, din simplă fulguire, din beția unui aer troienit, din nepăsarea fulgilor învârtejiți, că Lumea se naște în fiecare clipă, uimită și pură, lăsându-se în aceeași clipă pângărită, ca într-un suprem dar pe care ni-l aduce din depărtările Cerului din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aiurea duse, o crâșmă în care, intrând, știi că la oricare masă te așezi, celălalt din față ești tot tu, te aștepți cu paharul plin, cu sticla plină, cu sufletul plin, cu Lumea toată revărsată peste tine ca blândețea unei fulguiri nesfârșite, timp, Moarte, iubiri, iertări și părăsiri ningând peste tine și tu, în fața ta stând, ridicând paharul și ciocnind cu tine, să-ți zâmbești surâzându-ți bucuros de regăsire, în cârciuma devenită dintr-odată găoacea din care, după ce beția se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
coborâre, urcasem Bulevardul, tot pe-acolo, cu Ester la braț. Râdeam sub fulgii care în mod sigur numai pentru noi cădeau. Nepăsători și buimaci urcam pe Bulevard spre niciunde, de parcă și pe noi ne adusese chiar atunci cine știe ce rotocol de fulguire pe Pământ și îi descopeream minunile. Apoi mi-am amintit de alte și alte nopți de demult, în care, tot așa, Conți venea și mă scotea din vreo crâșmă și mă ducea spre casă. Într-o astfel de noapte, ieșisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care noi am trecut foarte mândri. Școala mi se părea imensă și mă gandeam că mă voi pierde pe holurile întortochiate. Sala de clasă mare și luminoasă ne-a primit cu raze aurii ce se revărsau pe fereastră că o fulguire de aur. Parcă văd și acum scris pe tablele negre Bun venit și Mult succes! Imediat clasa s-a însuflețit, iar catedra a devenit un munte de flori multicolore. Pe bancă am descoperit manuale noi, cu coperți lucioase și colorate
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
degetul? Mi l taie omul cu toporul. Șeful asculta tăcut. Ne făcu din nou semn cu capul. Am ieșit. De-abia ajunserăm la poartă, cînd dînsul apăru cu cererea iscălită în mînă. Toată iarna fusese un moloșag și-o moină. Fulguirea pe care noaptea o așternea, ziua se făcea nevăzută sub tălpi. Pe treisprezece martie, o noapte și o zi s-a abătut peste Dobrina viforniță. Astupate cu nămeți, drumurile și ogrăzile nu se vedeau. De-abia zăreai streșina gardurilor. Trecînd
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
soarele și pâinea, un dialog tăinuit și inițiatic cu natura în curgerea ei ciclică, „de la strămoși până la noi”. Însă dincolo de un anume panteism, mai degrabă o comuniune străveche între om și fire - căci „zeul Pan el însuși te destramă în fulguirea viselor terestre” -, scrisul lui V. se asimilează credinței ortodoxe cu o vizibilă coloratură gândiristă: „Dumnezeu a coborât în România/ Și-n Țara asta și-a făcut ogradă” (Țara veche); Sfântul Gheorghe apare ca un „Făt-Frumos, un voievod al sfintei libertăți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]