7,001 matches
-
le scriu, ci din cauza dispariției interesului pentru carte. Sper că temporară. Și îmi mai apar frecvent și o mulțime de alte insomnii fie datorită unei indigestii, când am băgat în mine ce nu-mi îngăduie dietetica modernă, fie c-am fumat prea mult, fie că m-am lăsat iarăși de tutun, și alți nenumărați fie... C-așa îi e dat omului de azi, s-o ducă dintr-o insomnie în alta. Prin 1990, orașul era tapetat cu o mulțime de postere
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
gândim, cumva, că astfel ne instalăm de fapt în realitatea adevărată. Sau lucruri complet aiurea. Că frază notata pe prima pagină pe care, după cât îmi aduc aminte, nu am folosit-o niciodată în vreunul din românele de mai tarziu: X fuma cu brațul îndoit în spate, scuturându-și în timp ce citea țigarea pe umăr. Avea umărul pavat cu cenușe... Sau: Vine un aer rece, polar, dinspre Murmansk, miroase a foci, reni, urși albi... Sau: Scriitorii își profesionalizează sentimentele (în paranteză, abia lizibil
Dizidență mentală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14494_a_15819]
-
În dosar, apare, în legătură cu o anchetă de Securitate, numele dlui Ristea Priboi, pe atunci locotenent în instituția cu pricina. Dl Priboi se arăta alarmat de pesimismul unor pagini din România literară. Întrebat cum se face că CNSAS una spune, alta fumează, încercînd a-l scoate basma curată pe cititorul revistei noastre, dl Onișoru a declarat: "Din informațiile noastre (!?), dînsul era tînăr pe atunci. Abia terminase studiile de specialitate. Poate să fi fost un fel de practică pe care o făcea dl
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14480_a_15805]
-
care umblă ca drogați, dînd unii peste alții, vînzătoare la fel de acre, funcționari la fel de adormiți și de indolenți, scrisori care fac tot trei zile între două orașe aflate la 50 de kilometri distanță, șosele cu gropi la fel de mari, dar mai multe. Fumezi praf, în oraș, imediat ce nu mai plouă, mașinile te stropesc cu noroi imediat ce plouă. Armate de cerșetori. Fațade cenușii, crăpate, blocuri în care se simt aceleași mirosuri de mîncare, apa care se oprește cînd ți-e lumea mai dragă, pentru că
Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14089_a_15414]
-
în flăcări. În orice caz, știai toate astea, spui ca să nu taci din gură, nu afli nimic nou. Da dar crezi că... Nu. Habar n-am dar nu cred nimic. Cred că era țeapăn și a căzut, asta-i tot. Fumați în tăcere. Panourile publicitare pâlpâie și se sting de-a lungul șoselei de centură. Unul dintre primele trenuri de la periferie lunecă printre luminițe, jos, în vale, spre Austerlitz. O bați ușor cu palma pe ceafă, sub păr. Te gândești că
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
suplimentele unor ziare, care au stîrnit entuziasmul prietenilor și au atras atenția cîtorva critici. Aveam să împlinesc douăzeci și trei de ani luna următoare, săvîrșisem infracțiunea de a nu mă prezenta la serviciul militar, eram veteran după două blenoragii, și fumam zilnic, fără nici un presentiment, șaizeci de țigări de tutun tare. Timpul liber mi-l petreceam cînd în Barranquilla, cînd la Cartagena de Indias, pe coasta dinspre Marea Caraibilor a Columbiei, supraviețuind regește cu ce mi se plătea pentru notele zilnice
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
distanță de la estuar are un temperament oceanic. Eu cumpărasem în port o provizie zdravănă de țigări dintre cele mai ieftine, cu tutun negru și o foiță căreia nu-i lipsea mult să fie hîrtie de ambalaj, și am început să fumez în felul în care o făceam pe atunci, aprinzînd țigară de la țigară, în vreme ce reciteam Lumină de august, de William Faulkner, care era pe atunci cel mai fidel dintre demonii mei tutelari. Mama s-a prins de șiragul ei de mătănii
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
pentru a-și duce traiul e mai rău decît munca. Stătu așa pînă la miezul nopții, cînd eu am obosit să mai citesc cu scuturăturile acelea de nesuportat și luminile nenorocite de pe coridor și m-am așezat lîngă ea să fumez, încercînd să ies la liman din nisipurile mișcătoare ale ținutului Yoknapatawpha. Dezertasem de la universitate cu un an în urmă, cu iluzia temerară de a trăi din jurnalism și din literatură, fără să fie nevoie să le învăț, însuflețit de o
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
să păstreze în scrierea sa ceva din ritmul trepidant al vieții tel quel: "Pană Ioana și cititul din Lermontov: , ...Revin în cameră. Virgil și colocviul de mîine. Scriu.(...) Oglindă purtată de-a lungul unui drum... Stendhal. Verosimilul? Aristotel...Cam așa. Fumez. Mă voi odihni." Sînt notații eliptice, telegrafice care nu par să aibă alt scop decît acela de a reduce totul la fragmentarismul și iregularul experienței cotidiene. Însă, din păcate, tocmai firescul și naturalețea par să lipsească acestor pagini, care fără
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
este aventura unui student basarabean în România, viața din căminele studențești percepută extrem de dur și într-un limbaj atât de frust și de necenzurat încât îi va intriga, cu siguranță, pe foarte mulți. Pe fiecare pagină se bea necontrolat, se fumează erburi, se vomită și se înjură la fiecare două fraze. Cartea nu-și va găsi admiratori printre critici, dar pentru tinerii, care atunci când piața drogurilor e-n criză se internează la dezintoxicare pentru a supraviețui cu substitute, Pizdeț ar putea
Existențialism narcotic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15105_a_16430]
-
Alteori se indică faptul că numele străine au fost atribuite spontan, poate prin acțiunea unor stereotipuri sau din nevoia de a separa lumea internațională a jucăriilor de cea contingentă: „mai am un maimuțoi care e îmbrăcat ca un gangster și fumează trabuc (...) și pe care într-o criză de inspirație l-am botezat Jim!”; „un urs bej pe care l-am botezat Giovanni”; „ursulețul bej... pe care îl cheamă Giovanni Ursu’”. Ultimele citate permit să se observe diferența, dar și trecerile
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
să scriu cît va costa această reconstrucție monarhică, deși mi-am notat cifra astronomică. Ghidul care ne-a condus - nu eram sigur dacă, de proveniență din ex-RDG sau numai cu afinități elective (ai fi jurat că și-a petrecut tinerețea fumînd țigări poloneze, consumînd literatură existențialistă și muzică disidentă) - sublinia că ar fi fost de zece ori mai convenabil să se refacă cel de-al doilea palat, cel fost al republicii socialiste. Dar se știe că toate aceste decizii au o
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
jigărit dedesubt care abia poate să mai latre. Are în căruța învelită toată în alb, ca o mireasă (foaie de nailon), o femeie, nevasta și un copilaș care se joacă singur cu o rotiță de lemn de cărucior stricată. Țiganul fumează tot timpul, țigare de la țigare. Alături de el o căldărușă de plastic în care își ține mărunțișul pe care-l vântură între degete ca pe niște grăunțe... E clar că face o aluzie... Îi dau de înțeles că vreau să contribui
Exerciții de proză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13619_a_14944]
-
conjuncturi, am investit altfel în artiști, ne-am definit, altfel, valorile. Nu mi-a fost profesoară, dar am învățat multe de la ea. Și, privind peste anii care ne-au adus împreună, peste nopțile de la București, Arcuș sau Timișoara în care fumam ca șerpoaicele despicînd în paisprezece destinele teatrului românesc, contrazicîndu-ne sau pactizînd, îmi dau seama că acest timp mi-a fost dat și ca un dar. Mi-a fost dat ca să pot recupera ceva din trecutul familiei mele, din poveștile nepovestite
Portret subiectiv by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13625_a_14950]
-
profesorul Bălăceanu, de limba română. Îl salut, luându-mi șapca neagră cu bentiță galbenă de pe cap, și el zice: Băiețică, dar tu ce cauți aici?. Eu m-am pierdut și am tăcut, lăsând capul jos, pentru că directorul crezuse ori că fumam, ori că aveam întâlnire cu vreo fată. Și nu era nici una dintre acestea. După care, profesorul Bălăceanu zice: Or scrii poezii?. La care, eu n-am spus nu, ci am lăsat capul și mai jos. El m-a mângâiat pe
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
de masă, în dreapta personajului important de care depind multe, se află o pată veche de sos, întinsă, întărită pe care cineva a presărat sare, ca s-o scoată, probabil, sau s-o acopere numai. Cât a țnut conversața, scrumiera (personajul fuma mult) și-așa plină dinainte, se umpluse de tot. Trebuia golită urgent; mirosea de trăznea. Discuța, curios, fără să fie un interogatoriu, semăna cu un interogatoriu, unul amical însă... Ce mă supăra la conlocutor, deși era un tip extrem de amabil
Pata de sos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13796_a_15121]
-
amical însă... Ce mă supăra la conlocutor, deși era un tip extrem de amabil și de prevenitor... (ori tocmai de aceea, starea naturală a unui om de treabă, sincer cu adevărat, neavând neapărată nevoie de asemenea calităț)... era nu numai că fuma țgare după țgare, ci felul cum stingea chiștocul, gest ce m-a obsedat și pe care l-am urmărit cu o atențe deosebită: cum apăsa el mucul în recipientul de sticlă ieftină, colțuroasă, turtindu-l acolo îndelung, cu o înverșunare
Pata de sos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13796_a_15121]
-
v-ați ales de pe urma lungii guvernări liberale? Atât, că pe timpul ei, a vrut Dumnezeu să fie cramele pline de vin. Ei bine, noi vă aducem apa.” Inevitabilul cetățean turmentat remarcă: „Dar era mai bine Înainte!” XXIV Trăim din amintiri, cum fumăm mucuri de țigări când isprăvim tutunul. Scriitorul George Petrone - Președintele „Academiei Libere Păstorel” din Iași arată, În articolul „Un magician al spiritului: Al.O. Teodoreanu - Păstorel”, apărut În Revista „Epigrama” nr. 28, iunie-august 2004, că la Păstorel Deși scriitor polivalent, cu
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
a lăsat păgubaș. În desele concentrări pe care le-a avut, pentru o distanță de cinci kilometri până la regiment lua trăsura. Nu umbla pe jos; de asta a și murit atât de tânăr. A trăit intens și din plin. A fumat, a băut - a ars ca o lumânare. - A trăit frenetic. - Da. - Aveți câteva amintiri mai dragi împreună cu dânsul? - Toată viața cu el. {tia că îmi place să călătoresc; și lui îi plăcea, dar o făcea și pentru mine. L-am
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
unei existențe care are, pe zi ce trece, tot mai puțin farmec. "Îmi zice / Acum sunt îngrozitor de mahmur/ Pe motiv de un chef aseară/ Privesc cearcănul meu maro ca/ tutunul de pipă/ am stat aiurea până la 5 dimineața/ și-am fumat într-una/ ficatul mărit se lăbărțează printre coaste/ am corpul tot intoxicat cu nicotină// tânjesc să mă ridice cineva apucându-mă de ceafă/ ca pe un pui de pisică/ dus între colți într-un loc/ ferit unde crește/ mușchiul verde
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
înșelat, nu e gheață. - Nu contează, l-am consolat și m-am apucat să torn whisky în pahare în timp ce el răsucea o țigară monumentală cu hașiș. Și pe-asta o făcea bine, al dracului de bine. Niciodată n-am mai fumat țigări ca acelea. Când am tras primul fum, parcă m-a lovit în cap un boxer profesionist. - Maica mă-sii! am exclamat. - E bună, așa-i? Jaime mi-a zâmbit de parcă ar fi vrut să-și toarne zâmbetul în ochii
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
-i trece țigara lui Marcos. - Mi se pare mie sau ești o vicioasă în toată regula, Jose? - Nu te lua de ea, moșule, a spus Marcos, apoi i-a trecut-o lui Jaime. - Nu se ia de mine. Jaime a fumat, apoi mi-a trecut-o mie, am tras iarăși și înainte de a expira fumul i-am văzut ochii pironiți într-ai mei și atunci m-am gândit pentru prima dată că și el era drăguț, în felul lui grosolan și
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
pentru prima dată că și el era drăguț, în felul lui grosolan și țărănos, i-am găsit un șarm curios și profund în felul în care privea, aproape cu dulceață, nașpa, mi-am zis, m-am amețit, pe urmă a fumat Marcos și i-a trecut țigara lui Jaime, care continua să mă fixeze. Așteptase să ia un fum înainte de a adăuga: - Sigur că nu, a fost un compliment. Ia-o, termin-o tu, mai fac una. A doua a fost
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
-o, termin-o tu, mai fac una. A doua a fost și mai reușită decât prima. Începeam să simt greutatea fumului, acea imponderabilitate cețoasă care-ți înmoaie pielea și mușchii, care-ți anulează dinții, unghiile de la mână și tălpile picioarelor, fumam și râdeam, spuneam prostii, le auzeam și le spuneam iarăși, le repetam, dar la un moment dat mi-am dat seama că ce se petrecea în seara aia, în camera lui Jaime, nu era ceva normal. Pe atunci eram o
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
și le spuneam iarăși, le repetam, dar la un moment dat mi-am dat seama că ce se petrecea în seara aia, în camera lui Jaime, nu era ceva normal. Pe atunci eram o consumatoare frecventă, aproape experimentată, de hașiș. Fumasem de multe ori, în multe reuniuni, cu mulți oameni diferiți, niciodată o iarbă mai bună ca asta, dar totuși bună, uneori foarte bună, și niciodată nu simțisem așa ceva. Marcos, Jaime și eu fumam, beam, râdeam, o luam de la început și
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]