522 matches
-
Acasa > Poezie > Credinta > UN ALTFEL DE COLIND! Autor: Constantin Ursu Publicat în: Ediția nr. 2179 din 18 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Un altfel de colind! Porți deschise-n ceruri, Fumegă pământul, În viclene vremuri, Ler sau poate leruri, Ascultați Cuvântul! Domnul este veșnic, Foc din ceruri cade, Lumânări în sfeșnic, Hai sau poate haide, Iadul încă arde! Ești stăpân și slugă, Îngeri cântă-n coruri, Lănțuiți în fugă, Dor sau
UN ALTFEL DE COLIND! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380756_a_382085]
-
au limpezit, sătenii din Glodeni, cu mic, cu mare, au ieșit din case, să admire peisajul. Mai ales pe vale, la numiții văleni, unde troienele acoperiseră aproape complet câteva locuințe. Priveliștea era destul de frumoasă, din zăpadă ieșeau câteva hornuri care fumegau, iar din grajdurile acoperite de nămeți se auzeau mugete, răgete, behăituri sau cotcodăceli. În fine, așa cum este firesc la țară! Mulțumite de cele văzute, muierile s-au dus pe la casele lor, să mai dea zăpada, să facă ceva de mâncare
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
că plăcerea pielii nu este la postmoderni, o dată cu frigiditatea lor față de sensul de dedesubt, cu desăvîrșire fără consecințe; mîngîierile pe care ei le preferă analizelor devin un joc cu focul. Arse, în contactul cu epiderma lumii și artei, degetele postmoderne fumega transparent. Nu mi-am propus, în acest editorial, decît să semnalez o apariție care mi se pare importantă. Mă despart, în această apreciere, de opinia lui Alex. Ștefănescu, probabil, unul dintre primii recenzenți ai studiului (România literară, nr. 21), care
Axiome pentru uzul postmodernilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17823_a_19148]
-
vama prinși în colivii.// Și dacă ieși tîrziu înspre colina/ Armuri și toamnă auzi cum cad/ Tu crede că ții locul unui strigat/ Că mult deajuns îți este acel văd" (Cîntecul acesta). Temperatura este scăzută în sufletul acestui elegiac septentrional: "Fumega iarnă pe spinări de miei" (O vrabie tresare...). Sau:"Iarbă crește că un frig" (Lied). Simțindu-se "osîndit de praf și stele", poetul cîntă increatul, "pădurea ce nu s-a nascut", ori visează o lepădare de teluric, o contopire cu
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
tău, frumosul!" (Frumosul hoit). Ecouri baudelairiene și rimbaldiene se altoiesc pe baladescul Cercului de la Sibiu, pe rusticitatea autohtonă de acestă pusă în valoare: "O iarbă-albastră șterge tatuaje/ De pe spinarea dealului din noi;/ Pilcuri de fragi închipuie grilaje/ Prin ceață care fumegă-napoi.// Ca niște nave satele de munte/ Vîslesc cu crucile înfipte-n cer;/ Lumina-n trapul stelelor cărunte/ De sînge spală ierbile-n eter.// Hai, tată, vînătoarea de-animale/ De mult s-a terminat. S-a tras la sorți/ Pe pușcă
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
materiei familiare, putînd repeta spusă lui Baudelaire, conform căreia poezia nu e decît răsplată efortului cotidian. Un efort adesea tangent la dezorientare, amnezie, haos: Mă voi amestecă în mulțime/ pînă la nerecunoaștere/ pînă la amnezie/ salutînd focurile de gunoaie/ ce fumegă-n capătul străzilor/ unghiile-mi incarnate vor bolborosi:/ o, nu mai avem numere la case/ nu ne mai strigă peste gard vecinul/ scînduri ale nimănui plutesc pe ape/ pînă cînd devin putregai și mîl..."" (Cîntec pentru gonit golul de sub scară
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
de nasturi/ cu care jucăm fotbal în cimitir/ îmi dăm întîlnire cu prietenii la ioniță c. napoleon ori la adelina i. cardei/ căci ei aveau lespezile cele mai însorite/ și cîte-o băncuța de lemn pe care ne scrijelam clasamentul// zilele fumegau liniștit că lampă cu gaz din bucătărie/ morții din cartier erau plimbați cu dricul lui halba/ pînă la arcul de triumf și înapoi/ cimitirul era în colțul străzii noastre dar ămortul/ trebuie dus prin tot orașul care i-a fost
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
gust tare./ Șunt că o invincibila Armada/ Trecută dincolo de înspăimîntare,/ Cersindu-si infinirea și zăpada" (Faima). Sau: "Copil eram dintru săgeată,/ Din vîrful otrăvit cîntam./ Grecimea Parcelor mai beata/ Lipise poză morții pe fiecare geam" (Mireasă). Sau: "Supliciul stelelor/ Îmi fumega prin oase/ Sfărîmîndu-le cu grație" (Bătuți de lungul deliciu). Dar, în același timp, își îndreaptă privirea spre un Dumnezeu șui generis, cu trăsături naturist-păgîne, panteist, adică spre un Dumnezeu ce l-ar putea salva asumîndu-și lumea integral, fără o prezență
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
bine. Acești spirituali condotieri ai industriei moderne, devenită războiul cel mai crâncen ai lasă pe gânduri pe creditori, ei negăndindu-se decât la plăcerile lor, neavând altă grijă decât croiala costumului. De altminteri, fumători zdraveni, ca Jean Bart, tinăndu-si trabucul să fumege pe butoiul cu pulbere, ca să nu-și uite rolul; mai batjocoritori decât micile jurnale, râzând de sine și râzând de altii; pătrunzători și increduli, vărăndu-si nasul an toate afacerile, lăcomi și risipitori, invidiindu-i pe alții, dar mulțumiți an fond
Cei patru cavaleri ai deriziunii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17505_a_18830]
-
rapide pieiri, atari imagini urbane fac loc modernității, înregistrate cu o egală vibrație de firea "atentă și curioasă după întîmplări și lume de tot felul" a memorialistului, după cum el însuși și-o apreciază. Astfel apar adnotate primul automobil, "trosnind și fumegînd cînd încerca să urce, cu toată lumea după el ca după urs, coasta Eforiei de pe bulevard", primele demonstrații de cinematograf, "unde, printre reclame luminoase, se intercalau filme scurte reprezentînd intrarea senzațională a unui tren în gară sau aventurile unui soț fugărit
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
spus lui Șerban Tassian cât de mult l-am admirat. Arta lui incomparabilă mi-a fost și a rămas model inalienabil. (Nu numai mie). Am văzut, am auzit... de câte ori! Boema de aur. 'Privesc abisul în care mii de coșuri ne fumegă Parisul', așa începea Dinu Bădescu una din cele mai pucciniene arii-portret. În decorul mansardei înghețate îl asculta Mimi: Valentina Crețoiu. Venea imediat și cristalul pur din vocea ei: Ai mei îmi spun Mimi, Al meu nume e Lucia. Fragilitatea romanțioasă
Identificare by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15614_a_16939]
-
instrument muzical. Pășind în ea cu grijă, mi-l amintesc pe profesor, în anii războiului, '43-'44, punînd la Universitate note cu aerul unui bancher ce ar semna ordine mari de plată, în timp ce țigarea, strînsă între dinți, un Dunhill, îi fumega în colțul gurii, făcîndu-l des, în timp ce semna, să închidă un ochi cu un rictus aristocratic. Nimic nu mai e cum a fost. Totul aici dă impresia a fi ca altădată, dar semnele reînnoirii acoperă autenticitatea. Doar eu văd,... am prilejul
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
duce, ca și cum ea ar fi fost încă în viață, la castel ... Muza creatoare maginați-vă că două autoturisme de aceeași fabricație gonesc nebunește unul spre celălalt dar cînd ciocnirea frontală amenință să devină iminentă, șoferii apasă pe pedala de frînă, pneurile fumegă și cei doi bolizi se opresc unul în fața celuilalt la mai puțin de un milimetru, abia atingîndu-se. În acești termeni își prezenta John Lennon întîlnirea fatidică cu Yoko Ono, pe care a echivalat-o cu propriul său eu, în haine
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
la mitrofax Miximbrilisme”, înrolați și afumați Ca spuma spumelor din dotare De când au naufragiat cu ,,pleașca” din spinare. Mă tot gândesc la marii scritori din lume. Gunter Grass a tăcut și a aplaudat un ,,Testament” Chiar de Heinricht Heine a fumegat pe străzi Și vorba lui ,,oricât de frumos soarele răsare, El tot apune” Lumea se dezice de ea. Lume! Referință Bibliografică: Marasm cu spume / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1613, Anul V, 01 iunie 2015. Drepturi de
MARASM CU SPUME de PETRU JIPA în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382656_a_383985]
-
că-i cucerit, dar am văzut situația reală: nu era picior de american, era plin de fedaini, cuiburi de mitraliere, autostrada gemea de mașini civile, cu șoferi împușcați în regiunea capului pentru că încercaseră să fugă, erau șanțuri cu petrol care fumegau, tancuri care ardeau. Ținta noastră era Hotelul Palestina“, și-a depănat mai departe Mile Cărpenișan amintirile. Bagdadul, de trei ori mai întins ca Bucureștiul, oferea o imagine de-zolantă. Civili cu steagul alb. A văzut cum femei, bătrâni, copii, oameni în
Agenda2003-19-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281005_a_282334]
-
DE TĂCIUNE, de Silvana Andrada , publicat în Ediția nr. 2260 din 09 martie 2017. TROC DE TĂCIUNE Un răsărit pe un apus- Cine mi se încumetă? Ce va veni, pe ce s-a dus, Ce-i ars, pe ce mai fumegă; Iluzie pe un cert mister, Ce-am dat, pe ceea ce mai cer, Dau două aripi albe-n zbor Pentru o clipă de amor, Apa vernil cu valuri, Pentru trei calde șaluri În iarna depărtării, Să-i fie cald uitării, Dau
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
atârnând la gât, Toți ochii negri de tăciune Pentru o clipă de înțelepciune, ... Citește mai mult TROC DE TĂCIUNEUn răsărit pe un apus-Cine mi se încumetă? Ce va veni, pe ce s-a dus,Ce-i ars, pe ce mai fumegă;Iluzie pe un cert mister,Ce-am dat, pe ceea ce mai cer,Dau două aripi albe-n zborPentru o clipă de amor,Apa vernil cu valuri,Pentru trei calde șaluriîn iarna depărtării,Să-i fie cald uitării,Dau somn curat
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
deja 2 săptămâni de când n-am mai băgat țigări în mine. Iuhuuu! Așa cum îmi repet în fiecare dimineață, sunt foarte fericită să nu fumez, îmi este foarte bine și nu vreau să mă mai întorc niciodată la obiceiul de a fumega ca o locomotivă. Pe bune. Au trecut zilele de coșmar în care mă trezeam dimineața întrebându-mă în a cui viață sunt, în care turbam de inadaptare la traiul fără țigări și mă întrebam dacă o să mă obișnuiesc vreodată cu
În cât timp îşi revine IQ-ul? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20322_a_21647]
-
încă ardea, către cabul electric, se grăbi să iasă din apartament. Plasticul trusei de scule se înroșise și se topise în mijloc dar, știa că va continua să ardă doar atâta timp cât va mai avea oxigen, apoi va continua doar să fumege mocnit. Vălătucii negri de fum umpleau deja holul și pătrundeau în camere. Mai aruncă o privire și ascultă; dinspre dormitor, părea că sforăielile încep să fie neregulate și apoi auzi ceva, ca un fel de început de tuse ce se
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
oasele mi se frâng, mă-mbracă-n lințolii de morți Bate prin porți vântul nopții din târg, ochii mei parcă știu, parcă plâng pașii lumii de ieri, valea asta de gol învelită-n pășuni pentru turme de cerbi și nebuni fumegând cu iluzii prin piei, cu țărână prin dinți, cu păienjeni la porți Câte nopți vei mai sta, câte zile mai poți să mă-nduri în trecut? Câte ore am timp, câte clipe din ceas? Bun rămas, eu mă duc să
BUN RĂMAS de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/378101_a_379430]
-
oasele mi se frâng, mă-mbracă-n lințolii de morti Bate prin porți vântul nopții din târg, ochii mei parcă știu, parcă plâng pașii lumii de ieri, valea asta de gol învelită-n pășuni pentru turme de cerbi și nebuni fumegând cu iluzii prin piei, cu țărâna prin dinți, cu păienjeni la porți Câte nopți vei mai sta, câte zile mai poți să mă-nduri în trecut? Câte ore am timp, câte clipe din ceas? Bun rămas, eu mă duc să
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
Un zâmbet efemer , Un gând , O goana după vânt , Un strop de lacrima, Ce doare . Dacă a fost ceva ... N-a fost nimic ! A fost doar vis Ce-acum s-a năruit . Un pumn de jar , Ce azi, Abia mai fumega În vatra . Referință Bibliografica: Dacă a fost ceva / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1983, Anul VI, 05 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florina Emilia Pincotan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
DACA A FOST CEVA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382139_a_383468]
-
1967. De câțiva ani, locuiam pe Magistrala Nord-Sud; o privire din înaltul căii Șerban Vodă asupra crematoriului uman (pe care îl contemplasem de nenumărate ori și mai înainte) mi-a dăruit un poem din cele importante într-o carieră literară: Fumegă în linia privirii negrul, blestemat vapor, și-n preajma lui se înfioară chiparoșii cu mâhnire. Ca o pasăre greoaie, fumul poposește și se reazemă de coșuri. Mohorâtă navă învie pe colină; printre arbori o teroare trece și de milă frunzele
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
monumentelor), un ceainic cazon - un instrument din aramă, un vas cu tub înăuntru, în care se băga o mână de vreascuri și se aprindea. ?i cu toate că în locurile de camping aveai la dispoziție curent electric, în ibricul acela fierbea apă, fumegând și zdrăngănind. Tata se apleca deasupra vasului fierbinte și asculta cu mândrie clocotul apei care fierbea, pe care apoi o turna peste plicul de ceai - un adevărat nomad. Se instalau în locuri stabilite, în campinguri, mereu în compania altora la
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
băgat într-un lagăr de triere, și din prima zi au luat-o pe Astrid și-au dus-o în altă parte, poate chiar la camera de gazare. Nu pot să știu nimic, văd numai coșul înalt de la crematoriu, care fumegă ziua și noaptea, și mirosul, când bate vântul și ne-aruncă mirosul în piept, îmi face atât de rău că pic jos plângând și-ncep să vărs. Doamne, mamă, și asta o să țină până s-o termina tot războiul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]