45 matches
-
urmă erou (1943), care urmărește relevarea impactului dintre conștiința individuală (morală) și existența socială, complexă și paradoxală. O relatare târzie a unei călătorii din tinerețe este De la Thule la Taprobana (1969), în care apar și imagini ale fiordurilor Norvegiei, ale fumegoaselor teritorii islandeze, ale mărilor nordice sau descrieri fugitive ale deșertului și mănăstirilor arabe, ale monumentelor Indiei ș.a. Cu veleități de folclorist și etnolog, B. abordează unele aspecte ale culturii populare în câteva lucrări, dintre care în volum apare doar Mitologia
BOUREANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285845_a_287174]
-
spart disperând spiritul ce-și așază în lada de zestre îndoieli întrebări născute din întrebări din întrebări încolțind răspunsuri iscoditoare de noi îndoieli până când pleoapele închideau cortina dinspre o lume spre alta deschizând-o o lume zidită trainic pe dunele fumegoase ale Țigării uitate în scrumieră o lume zvârcolită risipită mijind pâlpâiri în umbrele umbrelor în urmele urmelor amestecate în ceaunul pendulând peste jarul trecutului Ora aceea când peana Țintuită între degete muiată în sângele gândurilor valsează peste foaia albă construind
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1647]
-
un covor Îmbâcsit de iută, peste el, preșurile de zdrențe, de un alb cenușiu, pestriț, Îndoielnic, cizmele de cauciuc Îngenuncheate din care ies ciorapii groși de lână, cojoacele care fac mătănii. Capul descoperit mi-a Înghețat de mult În pâlpâitul fumegos al lumânărilor și ochii lor se Întorc mereu spre mine, pâlpâind fumegos sub broboadele negre. — Al cui ești? — Al cui ești? — Al cui ești? — Al cui? -- Cine? — Eu sunt oaia cea pierdută... Și mă uit la cele trei mese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
alb cenușiu, pestriț, Îndoielnic, cizmele de cauciuc Îngenuncheate din care ies ciorapii groși de lână, cojoacele care fac mătănii. Capul descoperit mi-a Înghețat de mult În pâlpâitul fumegos al lumânărilor și ochii lor se Întorc mereu spre mine, pâlpâind fumegos sub broboadele negre. — Al cui ești? — Al cui ești? — Al cui ești? — Al cui? -- Cine? — Eu sunt oaia cea pierdută... Și mă uit la cele trei mese de Înălțimi diferite, puse cap la cap, acoperite cu mușama și mușamaua, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Înfipte În prescuri, printre biscuiții lemnoși, bucățele de imortele, legate cu ață roșie, vinul pus În sticlele de Cico și cununa rumenită, ca un cozonac, a parastasului și bomboanele mici, roz-verzi-frez, așezate pe zahărul alb al colivei. Ochii lor, licărind fumegos sub broboadele negre. Ce faci? Plângi? — Nu plângi? -- Al cui ești? -- Al cui ești? Alcuiești? -- Ion Hodivoianu, mort negrijit, fără lumânare. Mihnea. Buni. * Am Încercat atunci, la parastas, să mi-o amintesc pe Buni. Pomenește-i, Doamne! Ah, cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și șuvițele de sânge prelingându-se din colțul buzelor, din nări și ochii care Încă mai priveau din fața Încremenită. — Te doare? Te doare? Te doare? Și, undeva, Încă mai sclipind, Înțelegătoare, lumina cât un vârf de ac. Încă mai licărind, fumegos, pupila strânsă, concentrată, ca un vârf de ac. Te doare? Te doare? să strig. Și lumina, cât un vârf de ac, pâlpâind deodată intens, ce altceva să-mi răspundă decât: — Eu mă duc sub pământ și tu ai să mergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
-ți miști fundul, să te freci încolo și-ncoace ca să nu mucezești stând în loc și întrebându-te și frământându-te dacă merită cumva, până ai s-o iei razna și-ai să te risipești vâslind cu nădejde prin arșița asta fumegoasă care te năucește cu tarabe și chioșcuri și barăci, berării și patiserii și gogoșerii, grătare de mici și plăcintării, frizerie și stomatologie și cabinet de obstetrică și ginecologie, casă de amanet și centru de schimb valutar, papetărie și birotică, fast-food
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Își rumega boala asta difuză, uitându-se, prin geamul vitrinei localului, de-a lungul trotuarului îngust de lângă Dâmbovița, punctat de copaci brumați cu chiciură și grămezi de gheață, iar peste apă, dincolo de parcul înzăpezit și încețoșat, se contura în zarea fumegoasă cazemata Casei Poporului, un al treilea reper al poziției strategice în care își făceau de lucru. Clădirea pătrățoasă cu alură de penitenciar de maximă siguranță, durată să răzbată prin veacuri, cocoțată în vârful dealului și unduind ca o fantomă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Corpus-ul repetă ideile lui Platon și ale lui Isus, Înseamnă că a fost scris după ei!” „Vezi? Și dumneata zici la fel. Și Într-adevăr, ăsta a fost argumentul filologilor moderni, care au mai adăugat și niște analize lingvistice fumegoase pentru a arăta că Corpus-ul fusese scris În secolele al doilea și al treilea ale erei noastre. Ca și cum ai spune despre Casandra că s-a născut după Homer pentru că deja știa că Troia avea să fie distrusă. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pavilionului, apoi direct prin bălăriile de lângă burlan și în cele din urmă îngropîndu-se până la brâu în tufișurile care năpădeau toată curtea, până la gardul de sârmă, atât de îndepărtat în noapte încît nici nu-l vedeam. Lanternele noastre luminau aerul albastru, fumegos. Băiatul se încîlcise cu totul în arbuștii cu ghimpi, mergând cu încăpațînare în linie dreaptă. Șovăi o clipă, apoi se întoarse ținând în mâini, lucios ca argintul, borcanul cu coropișnița. Intră iar în hol, traversă coridorul fără să ne dea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ușor cu limba peste ungherele serii. Ne aflam acum pe o altă străduță, aburi albicioși exhalau din grătarele fixate În pavaj și prin ei se zăreau cocioabe cu pereții lăsați pe-o rână, profilându-se printr-o gradare de cenușiuri fumegoase... Am zărit, În timp ce coboram pe bâjbâite o scară (cu treptele nefiresc de ortogonale), figura unui bătrân cu o redingotă tocită și cu cilindru. Îl văzu și Dee: — Caligari! exclamă el. E și el aici, și În casă la Madame Sosostris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pica de sus cu capul în jos. Mai des visa gândaci mulți, mari și negri. Când se culca după-amiază, vedea mereu un dric cu mulți cai trecând peste el. Deși la începutul lui noiembrie vremea se strică, și ploi mărunte, fumegoase întristară orașul, moș Costache, devenit tare din frică, își puse în gând să iasă din casă. Pentru asta avea nevoie de precauții mari, ca nimeni să nu-i fure banii. Găsi într-un dulap un fel de pânză tare, cam
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tău?...Yahveh a rupt împărăția din mâinile tale și a dat-o altuia, lui David..." Împrejurul gogîltanului, răsăriți din locurile ascunse de sodomizare, aranjîndu-și din mers centurioanele sau canonindu-și barbetele, roiau, prefăcîndu-se a-l chibița, restul liftelor, toți mohorâți, fumegoși și acriți, de parcă, de-o vecie, ar fi fost bolnavi de stomac, pârnaia cerului, scursura bolților, slujitori demoniaci și cocliți, împrospătînd mereu măduva focurilor la cuptoarele celor ce deprindeau meșteșugul de ghicitor, de cititor în stele și de invocator al
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lui este, atunci, să le schimbe statutul printr-un proces fioros de retorizare. Cercetînd, așadar, universul liric al lui Ion Heliade Rădulescu, ce observăm? Că printre elementele de referință ale imaginarului poetic se află marea sub forma undelor muginde, munții fumegoși, stîncile vulcănoase, se află ierburile sălbatice, turmele de dobitoace, turnurile copleșitoare prin simbolistica lor istorică, mușchiul verde ce crește pe zidurile umede, filomela, dintre păsări, calul, cîinele și oaia, dintre animalele domestice, cetățile În ruine și cetățile ideale (Santa Cetate
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
scriitor integru, ale unui pictor comunist, ale unui muzician în serviciul clasei muncitoare, ale unui filosof disciplinat, ale unui intelectual conștient. În biologie, comitetul central al PCUS va vota la începutul lunii august 1948 raportul Lisenco, aruncînd în uitare teoriile fumegoase ale burghezului Mendel, psihanaliza este considerată o mistifiare etc. Trebuia să se impună o știință proletară în fața științei burgheze. Această politică îl face pe Stalin să se debaraseze de toate personalitățile pe care el le consideră stînjenitoare.Conducătorii comuniști ai
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
au tras În noi. Vânau poporul ca pe iepuri, din Dacii În plină viteză. Ne Împușcau de la ferestre, din poduri, de pe acoperișurile blocurilor și iarăși fugim și trebuie din nou să ne grăbim fără să ne pripim. Ceața unui amurg fumegos ne Împresoară și ne sufocă. Hansi gâfâie lipit de zid lângă mine, și pe urmă Îl văd aplecându-se În spatele unei Dacii care rulează la pas. Alunecă pe lângă ea dându-i ocol și trage prin parbriz afară un om ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
confrunte cu arhetipul. Îi revine enigmaticei Aia - femeie de ascendență regală, dar cu purtări pastorale - să aștearnă în scris trăirile confuze ale străinului, să-l îndrume în chinuitoarea desprindere de doctrinele materialiste, să-l asiste pe drumul către un paradis fumegos al acelor români străvechi și din când în când să-i aștepte impulsul erotic, acum când faimosul poet al lui Ars amatoria acuză atonia simțurilor. În ceea ce privește motivarea exilului, Ovidiu cel pus în scenă de Marin Mincu ia în râs spusele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ca o haită de lupi, acoperind zgomotul valurilor. CÎnd se domolește, marea rămîne totuși friguroasă și ostilă. E Îngălbenită de alge putrede și nu cere ochi care s-o privească. Deasupra ei, ploaia din timpul nopții a lăsat o pîclă fumegoasă care face dimineața să semene cu un chiparos posomorit și sensibil. Dar peticele de zăpadă au dispărut pe fîșia Îngustă de nisip unde Își trag pescarii bărcile. Încerc să-mi imaginez cum va arăta totul sub soarele arzător de iulie
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
el, în special. Ce rămâne de fapt după moartea unui actor? Fotografii, cronici leșioase și inutile, legende mai mult sau mai puțin false ce se sleiesc în gerul oralității deșarte, cine-secvențe și fono-fragmente derutante, amintiri care împovărează cu dulceața lor fumegoasă sufletele celor ce le poartă, toate nefiind altceva decât camuflajul peticit al ABSENȚEI. După moartea unui actor nu rămâne decât absența lui de muritor. Și arar rămâne un anume tremur inefabil al lacrimii (de râs sau de plâns) de pe obrazul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
rănit care are coloana vertebrală arsă... Tinerețea s-a pedepsit, astfel, singură, multă vreme, mulțumindu-se să Întrevadă, printre fisurile spiritului defect, frumoasele turle ale virtualității, până când m-am trezit, târziu, reascultând, parcă fără a auzi, rumoarea oamenilor... pe serpentinele fumegoase ale romanului, la jumătatea drumului „Între nebunie și mănăstire”... „Există o dialectică repetată Între viață și artă, Între adevăr și artificiu. Este manifestarea enantiodromiei heraclitene; În lumea spiritului, totul se Îndreaptă prin contrariul său”, mi-a repetat unul dintre scriitorii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]