41 matches
-
G.: Cum vă explicați destinul în perspectiva cărților? B.N.: La "vîrsta maturității în gîndire"1) omul nu este decît trecutul său și cînd privește în urmă vede o frînghie - cu mai multe noduri - care traversează o prăpastie. El este un funambul! Dar și un "funambulesque", adică un acrobat, ciudat și bizar. în fiecare clipă poate să se prăbușească în vid. Am fost un echilibrist care a trăit alternanța dintre șansă și neșansă, perseverență și abandon, deznădejde și nădejde, umilință și revoltă
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
era și el, într-un fel, deja dus. Cine era Cioran? Pentru cei care nu știu, vom preciza că autorul cărții Despre neajunsul de a te fi născut a fost, de la cea mai fragedă vârstă, un amator de neant, un funambul al dezastrului, un suporter nerăbdător al crepusculului. Vom reaminti că, copil fiind, înainte chiar de a-l fi citit pe Hamlet, juca fotbal cu craniile pe care i le procura un gropar din Transilvania. Foarte de timpuriu, el își întâlnește
Bernard-Henri Lévy - A doua moarte a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11661_a_12986]
-
știu. Cum Roșca-Stănescu a devenit în ultima vreme un om foarte bogat, e posibil ca apartenența sa la clasa oligarhilor să explice tumbele de circ pe care le face periodic, cu lipsa de grație a unei tombatere ce se crede funambul. Există, pe acest parcurs, și episoade care vorbesc despre totala lipsă de logică și onestitate a oamenilor de factura descrisă mai sus. Se știe că unul din pionii celor mai dezgustătoare lupte duse în ultimii doi ani de ziarul "Ziua
O schizofrenie, două schizofrenii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9698_a_11023]
-
este investit un opus abstract, fractal sau stocastic, ca să nu mai vorbim de o muzică implicată într-un happening show? Fără rezerve încerc să pricep câte ceva din spumoasa coregrafie socio-psiho-logică a compozitorului contemporan, întreprindere ce reclamă, să recunoaștem, veleități de funambul, adică un fin dozaj de conservatorism și adaptabilitate, de durabilitate tradițională și disponibilitate primenitoare. Pe scurt, există autori idioritmici („de sine”, din ce în ce mai mulți, fiindcă însingurarea este, cum se spune, la modă) și autori chinoviali („de obște
?ntre idioritmie ?i chinovialitate by Liviu D?nceanu () [Corola-journal/Journalistic/84127_a_85452]
-
Unul dintre tineri, Peter, cel interpretat de Brady Corbett, întreține conversația sub pretextul împrumutării a patru ouă în numele vecinei. Eleganța, politețea stîngace, un fel de fragilitate care alunecă spre amenințarea voalată prelungesc dialogul în pericol să se dezechilibreze asemenea unui funambul pe sîrmă. Sentimentul de nesiguranță se accentuează, și în cele din urmă, tînărul face ouăle chisăliță pe parchet, acolo unde începe o nouă scenă, neliniștitor-absurdistă, cînd el mai cere patru ouă ridicînd cota de nervozitate. Această labilitate între ludic și
Mind Games - Funny Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8342_a_9667]
-
Și ce de lucruri moi i-am dat?" ( Rîsu’ plînsu’). Așa încît efectul e deviant, solemnitatea se dezumflă, tragicul se trage din text în subtext. Domină un aer de farsă, încă prevăzut, e drept, cu conceptele gravității, precum aspectul unui funambul care intră în spectacol numai pe jumătate costumat, în rest păstrînd elementele unei ținute de gală: "S-a spînzurat copacul celebru / Cel care făcuse cu mine un copil/ Lui îi plăcea stilul aripei/ Mai mult decît lutul umil.// Lui nu
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
nădăjduiesc să n-ai nimic împotriva perspectivei mele!), te invit la un dialog asupra comicului. Pentru început: cum îți explici umoarea negativă (tristețe, angoasă, simțământ al fatalității, criză morală) ce nu o dată se manifestă în ființa creatorilor percepuți drept comici? Funambuli ai verbului, aceștia par a suferi de un rău ce le-ar contrazice, bizar, vocația. Cum așa? - Dragul meu interlocutor, dacă aș putea să-mi însușesc întrebările ce mi le pui, făcându-le, adică, ale mele și, apoi, punându-ți
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
unii pe brațe alții m-aplaudă mulți dintre ei îmi spală mîinile și picioarele cu limbile și lacrima lor" (duminici de păpădie iisus cu haine de iarbă). O candidă infatuare, oscilînd între postura de nabab de basm și cea de funambul, îi dictează bardului similitudini exorbitante care sfidează în măsura în care înduioșează, provoacă în măsura în care consolează, precum jocul impenitent al unui copil. O funciară copilărie inventivă, gata de pozne ieșite din comun și totuși fără a depăși o graniță inofensivă se dă mereu în
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
replică fără să ezite Carol. Tocmai! Să lăsăm deci natura să aleagă între viață și moarte. Iar noi să stăm slabi și înfricoșați și să udăm floarea memoriei unui trecut anost, a unui prezent dubios sau a unui viitor incert. Funambuli legați la ochi, clătinându-ne pe o funie care vine de undeva din întuneric și dispare în întuneric. Un nou pas făcut o nouă pagină în jurnal... Orbecăim timorați, pipăind cu piciorul prin noaptea vieții, chinuindu-ne nu întrebarea dacă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
lor sau pe care îl ignorau pur și simplu. Spuneai că le e o paralizantă frică de moarte. Speculeaz-o! Folosește-o pentru a le sparge rutina osificată de generații, lâncezeala uleioasă a minții, râncezeala puturoasă a sufletului, sentimentul confortabil al funambulului care știe că dedesubt e întinsă o plasă de protecție... Mai mult, orice viață scurtată brutal degajă un surplus de energie vitală. Ea poate fi folosită pentru construirea unei case sau a unui templu; sau poate să se reîncarneze în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ambulante care străbăteau pe-atunci țara. Sidoli, cel mai mare, se distingea prin cortul său uriaș, din fâșii de mătase albe și azurii, în vârfuri cu stegulețe ca frunza de lămâie. Era apoi Le Magnifique, al fraților Borzoff, cu celebrii funambuli și cu contorsionista Tudorița, în stare să apuce cu dinții un trandafir așezat la călcâiele ei doar lăsîndu-se pe spate. Animale fioroase sau doar ciudate aveau amândouă aceste mari circuri, dar singurul circ din emisfera boreală care se putea lăuda
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
feminitate ce izbucnește când te aștepți mai puțin („Cravase nervoase”, „Deslușire”, „Goana după păcat” și, mai presus de toate, „Desfrâul sacru”, un fel de „Cantare a cântărilor”, despre munți care „iubesc rotunjimile gemene”, despre „jocul de-a cercul/ Pe versanții funambuli” etc.). Alină Tăcu nu se rușinează nici de tentația jocului (a se vedea „Aliteratură”, deși poate ar fi fost mai bine spus „Alinateratura” unde fiecare vers este alcătuit din cuvinte ce Încep cu aceeași litera), deși e mai mereu un
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
nouă din...”). Scotea din ea tot felul de sunete guturale, într-un scop foarte clar și vechi de când lumea: să atragă atenția. Nu era greu de înțeles că aveam de a face cu un personaj pitoresc al Bucureștiului cultural, un funambul fără frânghie, care în timpul dictaturii folosise mai degrabă lanțurile ca să se lege de diferite grilaje în semn de protest. Un poet disident? Un exhibiționist? Am și o fotografie, tot pe celebra terasă: el în om al cavernei, eu în burghez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
replică fără să ezite Carol. Tocmai! Să lăsăm deci natura să aleagă între viață și moarte. Iar noi să stăm slabi și înfricoșați și să udăm floarea memoriei unui trecut anost, a unui prezent dubios sau a unui viitor incert. Funambuli legați la ochi, clătinându-ne pe o funie care vine de undeva din întuneric și dispare în întuneric. Un nou pas făcut o nouă pagină în jurnal... Orbecăim timorați, pipăind cu piciorul prin noaptea vieții, chinuindu-ne nu întrebarea dacă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lor sau pe care îl ignorau pur și simplu. Spuneai că le e o paralizantă frică de moarte. Speculeaz-o! Folosește-o pentru a le sparge rutina osificată de generații, lâncezeala uleioasă a minții, râncezeala puturoasă a sufletului, sentimentul confortabil al funambulului care știe că dedesubt e întinsă o plasă de protecție... Mai mult, orice viață scurtată brutal degajă un surplus de energie vitală. Ea poate fi folosită pentru construirea unei case sau a unui templu; sau poate să se reîncarneze în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
anul 2000 la Teora sub titlul de Literatura absurdului. Sunt identificate ipostazele literare ale absurdului sub forma satirei din arhaicul cômos, din mimusul roman care va trece în farsa medievală, continuată de commedia dell'arte care va fi urmată de funambuli, arta clovnilor, vodevil, spectacolul de music-hall, până la filmul comic faimos prin personaje ca Charlie Chaplin. Importante sunt ilustrările timpurii ale absurdului sub forma satirei din romanele filosofice ale lui Voltaire, din scrierile lui Swift, Gogol și Flaubert, sub forma umorului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]