90 matches
-
mele Maria D. - Petreasa“, „prietenilor Piști T. și Nicu F. - Timișoara - București“, „bunicii mele“, „camarazilor mei cadeți“ etc. Trebuie să crezi că poemele tale sunt bunuri de o valoare inestimabilă ca să le dăruiești atât de solemn, în văzul lumii. Patriotism funambulesc În volumul Glasul din... urmă (Zamolsara, Timișoara, 2006), Ioan Crăciun Petrișan amestecă tot felul de informații, reflecții și fantezii referitoare la soarta poporului român. Volumul, subintitulat „joc străbun - despre siniștri și... sinistrați moderni - pseudoroman psihologico istoric etc.“, este expresia unui
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Julien Green, Pasternak, Schiller, Goethe, John Keats, Emily Dickinson ș.a. Și explică în ce constă asemănarea dintre însemnările lui și cele ale personalităților menționate: „Toate aceste mărturisiri personale, reflecții cu accent subiectiv sunt felii de viață trăite autentic, fără zorzoane funambulești.“ Ce simplu ar fi să ajungi o celebritate povestind în scris ce faci în fiecare zi, fără „zorzoane funambulești“! Numai că în realitate lucrurile stau altfel. Însemnările zilnice ale lui Titu Maiorescu, redactate într-un stil sobru, au o imensă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și cele ale personalităților menționate: „Toate aceste mărturisiri personale, reflecții cu accent subiectiv sunt felii de viață trăite autentic, fără zorzoane funambulești.“ Ce simplu ar fi să ajungi o celebritate povestind în scris ce faci în fiecare zi, fără „zorzoane funambulești“! Numai că în realitate lucrurile stau altfel. Însemnările zilnice ale lui Titu Maiorescu, redactate într-un stil sobru, au o imensă valoare documentară. Ele conțin informații în legătură cu un om care a contribuit la modernizarea culturii românești (Titu Maiorescu) și cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mâna?/ Crezi că nu trebuie să faci/niciun efort pentru ca literele să/devină un nume?..>". O emoționantă parabolă a deontologiei și rolului poetului în viața semenilor, incompatibilă cu oportunismul narcisic și egolatru al condeierilor de sezon, oferind divertisment și exhibiționism funambulesc, crezându-se inamovibili, de sine stătători și irezistibili. George Vulturescu se arată în acest volum un veritabil exeget al pietrelor și al fulgerului, al stelelor și al arcanelor conexiuni dintre ele și om : "Stelele de pe cer ne iluminează nopțile/pietrele
Arhiva de fulgere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7979_a_9304]
-
oraș de-a-ndoaselea, așa cum Max Blecher survola o întreagă lume printr-o lentilă roșie, o lume sangvină sau printr-un ochean întors. Sfârșitul ne prezintă același survol, numai că de data aceasta în centrul tabloului se află un aurolac care dirijează funambulesc traficul enorm învârtindu-se ca o sperietoare de ciori bătută de vânt în mijlocul vârtejului amețitor de mașini. Filmul lui Solomon merită văzut, însă pleci cu senzația că regizorul ar fi putut scoate mult mai mult din subiectul extrem de provocator și
Bucureștiul după șoferi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7794_a_9119]
-
cum sunt cele ale bocitoarelor trimise de către preot în ajutorul văduvei. Cele trei momâi afișând o pioșenie de carnaval, care se încheie la ultima dintre ele cu un scâncet-sughiț amintesc parcă de figurile din Capriciile lui Goya sau de personajele funambulești ale lui Federicco Fellini. O parte din personaje sunt împinse spre caricatură ca în De ce trag clopotele, Mitică?(1981) al lui Lucian Pintilie, singurul film românesc cu care poți compara filmul regizorului spaniol cu piperul său picaresc. Sunt gesturi mărunte
La „giudețul” femeilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6810_a_8135]
-
absurd și haotic. Ce înseamnă asta? Că aici întîlnim o proză copioasă și pestriță, care este menită exclusiv degustării estetice, în nici un caz amuzamentului burlesc. Dana Percec are o vervă mustoasă de spiriduș cinic, în vreme ce Ciprian Vălcan excelează în istorii funambulești și în invenții onomastice. Și cum ludicul nu cere neapărat un temperament frivol, volumul de față se hrănește dintr-un timbru de seriozitate evidentă, atîta doar că senzația n-o capeți decît treptat, după ce ți-ai dat seama că orgia
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
când lacrimile,-n harpe, trec/ un sânge ca de nalbe terne?/ Un sânge cade-n alb, - eterne, /când lacrimile-n har, petrec?”. Fascinat de holorime, din dorința „de a suprima (nepedepsit) aerul dintre cuvinte”, Foarță e un poet al stărilor funambulești, un poet ce se impune, așa cum notează Gheorghe Grigurcu, „printr-o calofilie fanatică, dusă până la o delirantă pedanterie” și „un hiperrealism (textualist, gramatical)”. Destinul lui Esenin și al Isadorei Duncan e transcris, de pildă, în versuri de inefabilă grație a
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
o examinare atentă. Biblismul instinctiv al autorului, atracția sa pentru nevăzut întîlnesc în sfîrșit un limbaj propriu. Acest limbaj a fost extras din multitudinea gînditorilor care au combinat creștinismul cu doctrinele socialiste egalitare, într-un fel de sinteză confuză și funambulescă. Lui Pierre Leroux (cel din De l’Humanité), Aimé Martin, pentru a nu mai vorbi de istoricii romantici care au marcat durabil proza franceză a secolului al XIX-lea (Jules Michelet ori Edgar Quinet), li s-a adăugat, în chip
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
la puterea unui fantezii dezlănțuite. Aventurile unui gentleman bolșevic își extrage materia dintr-o zonă exploatată în ultimul deceniu pînă la saturație, cu rezultate dintre cele mai diverse: ultimii ani de ceaușism. Și o face apăsînd la maximum pedala satirei funambulești și a comicului gros pînă la grosier. Adevărul e că atît comunismul ca supratemă „majoră”, cît și tratarea polemic-caricaturală a „amintirilor din epoca de aur” au fost uzate și abuzate de prozatorii anilor 2000, transformîndu-se cu timpul în rețetă stereotipă
Elucubrații din blocul comunist by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3651_a_4976]
-
să vorbească despre crimă ca despre modul de preparare a escalopului cu ciuperci? Trebuia să găsesc ceva - un cuvânt, o nuanță a vocii chelbosului - care să-mi ofere măcar un Început de explicație cât de cât rezonabilă pentru mizanscena aceea funambulescă. Din păcate, eram fie obosit, fie tulburat peste măsură: rigoarea și vigoarea spiritului meu analitic cu care, Îndeobște, mă mândream nevoie mare, erau acum În grea suferință. Indiferent dincotro Încercam să-l atac, să-i pătrund miezul rațional, discursul pirpiriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
totul de la o altă Înălțime. Nu numai În dragoste funcționează rațiuni care se situează dincolo de rațiune, crede-mă. - Și toate astea au fost concepute și Întreținute secole de-a rândul pentru a ascunde manevrele marelui păpușar, acest Centru irațional și funambulesc... - Mă rog, adjectivele Îți aparțin. Întrebarea e Însă alta. Pentru a ascunde, Într-adevăr. Dar de cine? - De cine? De restul omenirii, de neinițiați, de... - Adam, mă decepționezi. Caută să vezi mai În profunzime, nu rămâne la suprafața lucrurilor. - Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
bună încât nu purta pică nimănui. Vipera putea să-l muște, dar el nu învăța din experiență și, de îndată ce-i trecea durerea, își vâra cu tandrețe reptila din nou în sân. Viața îi era o tragedie scrisă în limbajul farsei funambulești. Pentru că nu râdeam de el, îmi era recunoscător, și turna în urechile mele compătimitoare nesfârșita sa listă de necazuri. Lucrul cel mai trist în privința acestora era caracterul lor grotesc, și cu cât erau mai patetice, cu atât parcă-ți stârneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
redă parcă întregul vălmășag de gânduri din jurul unei stări sau al unei idei. Cu un înșelător aer de amuzament, poetul survolează nori de esențe grave și adânci. O face cu o ușurință demnă de invidiat. Poet cu imaginație debordantă, adeseori funambulescă, vervă ludică, spumă de comediograf. Totuși, una din dimensiunile definitorii, de maxim interes, ale acestei lirici, pare a fi reflexivitatea cu miez filozofic. Marile neliniști existențiale fac obiectul câtorva poeme remarcabile. Densitatea aforistică a acestei lirici e, pe alocuri, uimitoare
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
și niște poze neclare. Tocmai calitatea slabă a pozelor m-a făcut să pun povestea la îndoială. Prea era gogonată! Era la fel ca la vânătorii de OZN-uri de prin pădurea de la Baciu sau de aiurea, cu poveștile lor funambulești. - Ilie al meu (!) mi-a spus că vom sta câteva ceasuri în peșteră. A făcut focul. Ne-am așezat să mâncăm ceva, dar nici foame nu-mi era, nici sete! Am băut un rachiu și, apoi, abia am îmbucat câte ceva
TABLETA DE WEEKEND (186): GAŞCA POLITICĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368774_a_370103]
-
circ sentimental când m-ai călcat pe piciorul drept /ceva mai scurt/ împiedicându-te de mine/cal troian/ era să nu te recunosc călare pe rosinanta te știam plecat în răzoiul de o mie de ani mă îmbrăcasem în cuvinte funambulești ca într-o platoșă masivă purtată de spartani șchiopătai de piciorul stâng/ceva mai strâmb/ ținând strâns la piept sabia iubirii ruginită mă temeam că o să te îneci în cuvinte moarte (a)pune-mă să-ți fiu o lună albăstrită
(A)PUNE-MĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352191_a_353520]
-
pentru Toți” ceea ce era aproape de necrezut pe atunci. Lucrarea a avut și meritul de a fi inedită și de a fi curată, cu texte de la un singur informator. De la mama mea. O țărancă analfabetă foarte hărăzită și cu o memorie funambulescă. Știa să culeagă, să adune. Ea a fost o culegătoare, iar eu un înregistrator, într-un fel. Deci am debutat ca folclorist. Asta mi-a pus oarecum amprenta sau pecetea pe felul meu de a fi. Am scris mult, de
INTERVIU CU SCRIITORUL ŞI OMUL POLITIC GEORGE MUNTEAN (17 NOIEMBRIE 1932 – 01 IUNIE 2004) de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354922_a_356251]
-
de viață», «Întunericul câștigă la puncte», « Dinții cariați ai unui sfânt», «Bichinii tăi cu diamante», «Omul mort din gardul viu» etc. Există și texte cu „căderi de buzdugan“ - din „comicul“ titlu, în gongul criticii / satirei sociale, al absurdului, grotescului, macabrului, funambulescului, monstrosului, grație unei „absolute“ imprevizibilități: «Dulceag miros de varză acră, / pe scara socială fără parapet, / [...] / aburii gurilor știrbe lipescu-se / de oglinzile acre, înrămate / în coaja de lemn câinesc / [...] / ce reușită petrecere a peștilor / din acvariul cu pierderi decente...» (Chef la
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
divers (Five o’clock, O lacrimă la dosar sau Tribulațiile unei petiții, Un fost ministru - Un portret, Scrisoarea deschisă a unui melc). Multitudinea de asociații surprinzătoare, fantezia nesecată, verva explozivă, ironia fină și sarcasmul vitriolant, măiestria versificării și rimele „bufe”, funambulești au contribuit, de asemenea, la înnobilarea speciei, la întemeierea unei tradiții, în care se va înscrie apoi un G. Topîrceanu. Familiarizarea lui St. O. Iosif cu literatura germană a făcut să i se atribuie lui ideea poemului dramatic în trei
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
de reporter fiind înlesnit de ochiul său de portretist. Avea, într-adevăr, o anume înclinație în acest sens, rememorările lui pariziene, din mirobolanta „împărăție a Boemei” de pe malurile Senei, mișunând de figuri aparte. Ratați, trăsniți, fanfaroni, firi melancolice și apariții funambulești, vagabonzi de geniu și alte ciudate, ieșite din comun specimene se perindă prin birturi, berării, cârciumi, cu iluziile și eșecurile lor, dispuși la spovedanii care mai că îi transformă în personaje de proză scurtă. Sunt prinse în ramă și personalități
CLARNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286293_a_287622]
-
ori parodicului; se ajunge la Galgenhumor - la „umorul de spânzurătoare”. Pare limpede că Herodiada lui Mallarmé a dictat împărțirea în cântece, inclusiv apelul la secvențe dialogate. Propensiunea spre grotesc stă însă și sub influența Salomeei lui Jules Laforgue, de unde resorturi funambulești, tentația de a descompune un profil, o scenă consacrată, pentru a le reface apoi parodic. De la autorul Moralităților legendare provine ideea subtitrării, încât modelul Hamlet sau urmările pietății filiale înlesnesc formula: Salomeea sau Urmările unei proaste educațiuni. La o radiografiere
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
negativ, răsturnând datele inițiale ale narațiunii, sau utilizează procedeul amplificării prin repetiție, aglomerare și treptată stilizare în sensul caricaturii. Relatarea, aparent impasibilă, e condusă, în general, spre un final neașteptat, contrastant ori paradoxal-sinonimic, iar dialogurile vii, percutante, aglutinează deformări uneori funambulești ale vorbirii de zi cu zi ori clișee din cea mai strictă actualitate. Câteva proze (Accelerat 78, vagon 9, Mortonca, Basculanta albastră, Un șpriț, Întâmplare sentimentală) ilustrează un filon autobiografic și sentimental filtrat cu discreție. SCRIERI: Iubita mea, e ora
HURUBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287471_a_288800]
-
în care poetul se lasă provocat de dicteul automat, provocând el însuși limitele imaginației și ale limbajului, cel mai adesea uzând de absurd și de metafora oximoronică, ca, spre exemplu, în poemul mai amplu, Norii gâtului. Acesta merită reținut pentru funambulesca „notă” de subsol dedicată „delirului obiectiv”, în care este inclus un semnificativ fragment de proză poetică despre „visul pietrificat”, cu imaginea unei camere de sticlă unde așteaptă un fluture, secvență de la care s-ar putea revendica proza contemporană de factură
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
realitate și ceea ce „descrie” poezia, dintre corporalitate și poem, dintre realul dinafară și cel dinăuntru sunt surprinse într-un dublu joc agonic, care epuizează posibilitatea sensului. Spațiul concentric al poemului devine absurd. Fluxul de asociații conceptuale, concrete ori livrești, uneori funambulești, nu duce la eliberarea unei emoții ori la coagularea unei semnificații. Tensiunea dintre scris și existență, imposibil de reconciliat, și denunțată ca atare, în tonalitate gravă, dar și autoironică, va genera o ură de sine care organizează pulsiunile acestor poeme
POP-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288887_a_290216]
-
hazul stârnit de cel care râde de sine, rezultă un tip de umor oarecum inedit. Lăsându-și fantezia să spargă contururile firești ale realului, exagerând până la absurd sau grotesc desfășurarea întâmplărilor, autorul pune în fața oamenilor o oglindă deformatoare, realizând șarje funambulești, prin care critică exasperat diferite tare sociale, dar și defecțiuni ale relațiilor între indivizi, generate de numeroasele păcate omenești. Câteva volume de mai târziu - Ce pățește omul bun (1922), Amice, ești un prost! (1923), Din viața speluncelor (1923) - continuă în
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]