201 matches
-
60 în sociologie, în speță în sociologia educației. • Potrivit americanilor Davis și Moore, școala servește următoarele funcții: transmiterea cunoștințelor necesare ocupării anumitor poziții sociale și alocarea - prin mecanisme de selecție și evaluare - a indivizilor în poziții sociale. • Afirmații similare formulează funcționalismul tehnologic sau școala capitalului uman, care subliniază necesitățile de resurse umane ale unei națiuni industriale, selecția și alocarea justă a resurselor umane și realizarea coeziunii sociale prin transmitere axiologică. • Tezele funcționalismului clasic, ale funcționalismului tehnologic și ale școlii capitalului uman
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
evaluare - a indivizilor în poziții sociale. • Afirmații similare formulează funcționalismul tehnologic sau școala capitalului uman, care subliniază necesitățile de resurse umane ale unei națiuni industriale, selecția și alocarea justă a resurselor umane și realizarea coeziunii sociale prin transmitere axiologică. • Tezele funcționalismului clasic, ale funcționalismului tehnologic și ale școlii capitalului uman au fost contestate în momentul în care economiile și sistemele instituționale occidentale au intrat în criză (sfârșitul anilor ’60). • Dacă folosim distincția mertoniană dintre funcții manifeste și funcții latente, remarcăm că
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
în poziții sociale. • Afirmații similare formulează funcționalismul tehnologic sau școala capitalului uman, care subliniază necesitățile de resurse umane ale unei națiuni industriale, selecția și alocarea justă a resurselor umane și realizarea coeziunii sociale prin transmitere axiologică. • Tezele funcționalismului clasic, ale funcționalismului tehnologic și ale școlii capitalului uman au fost contestate în momentul în care economiile și sistemele instituționale occidentale au intrat în criză (sfârșitul anilor ’60). • Dacă folosim distincția mertoniană dintre funcții manifeste și funcții latente, remarcăm că tezele de mai
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
publicat și în limba română, al lui Gary Becker 1 (1997), care dezvoltă o teorie despre formarea capitalului uman și analizează ratele de revenire ale investițiilor în educație și formare. Teoriile capitalului uman sunt în legătură ideatică imediată cu direcția funcționalismului tehnologic, care a fost astfel puternic reprezentată în economie. Conceptul de capital uman a dominat economia educației și a influențat puternic analizele pieței muncii, determinării salariilor, creșterii economice sau ale evaluării politicilor de sănătate și pe cele din domeniul migrației
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
de Randall Collins și considerată o teorie neoweberiană, și neomarxismul, ai cărui principali exponenți au fost Bowles și Gintis. În final voi trece în revistă câteva abordări conflictualiste care provin din zona filosofiei și sociologiei franceze. 1. Teoria acreditărilor: critica funcționalismului tehnologic și a „capitalului uman”tc "1. Teoria acreditărilor\: critica funcționalismului tehnologic și a „capitalului uman”" Funcționalismul clasic vede în diviziunea educațională o urmare logică a diviziunii sociale a muncii. În raport cu o societate marcată din ce în ce mai accentuat de diviziunea pozițiilor ocupaționale
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
cărui principali exponenți au fost Bowles și Gintis. În final voi trece în revistă câteva abordări conflictualiste care provin din zona filosofiei și sociologiei franceze. 1. Teoria acreditărilor: critica funcționalismului tehnologic și a „capitalului uman”tc "1. Teoria acreditărilor\: critica funcționalismului tehnologic și a „capitalului uman”" Funcționalismul clasic vede în diviziunea educațională o urmare logică a diviziunii sociale a muncii. În raport cu o societate marcată din ce în ce mai accentuat de diviziunea pozițiilor ocupaționale, generate nu numai de dezvoltarea piețelor, ci și de transformările suferite
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
și Gintis. În final voi trece în revistă câteva abordări conflictualiste care provin din zona filosofiei și sociologiei franceze. 1. Teoria acreditărilor: critica funcționalismului tehnologic și a „capitalului uman”tc "1. Teoria acreditărilor\: critica funcționalismului tehnologic și a „capitalului uman”" Funcționalismul clasic vede în diviziunea educațională o urmare logică a diviziunii sociale a muncii. În raport cu o societate marcată din ce în ce mai accentuat de diviziunea pozițiilor ocupaționale, generate nu numai de dezvoltarea piețelor, ci și de transformările suferite de mijloacele de producție, școala joacă
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
60, perioadă de mare progres tehnologic și de creștere economică fără precedent, au adus o cerere presantă de forță de muncă calificată. Legitimarea școlii ca instrument de generare a acestei forțe de muncă s-a materializat în Occident în doctrina funcționalismului tehnologic, iar țările comuniste, cuprinse și ele de febra modernizării și a industrializării, au integrat-o în sintagma „revoluție tehnico-științifică”. Aidoma teoreticienilor din școala capitalului uman (Becker, 1997; Denison, 1964), tehnofuncționaliștii concepeau școala ca investiție productivă. O consecință a economismului
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
societății a dus, la mijlocul anilor ’60, la critica tehnofuncționalismului și a școlii capitalului uman. Polemicile au fost lansate din mai multe direcții, toate solicitând corecții ale teoriei în aspectele ei fundamentale. Realitățile economiei și ale societății contraziceau presupozițiile simple ale funcționalismului tehnologic și ale școlii capitalului uman. Șomajul, mai ales cel din rândul tinerilor, era văzut ca o infirmare serioasă a modelului funcționalist tehnologic, deoarece indica o necorelare între competențele tehnice furnizate de sistemele școlare și nevoile piețelor muncii. Pe de
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
propriilor standarde culturale asupra procesului de selecție. Modul de organizare socială analizat, în care diplomele educaționale sunt din ce în ce mai intens folosite pentru alocarea persoanelor pe piața muncii, este denumit „societatea acreditărilor” (credential society). În lucrările sale, R. Collins respinge categoric teoria funcționalismului tehnologic, care pretindea că cerințele educative reflectă nevoile mai mari de pregătire determinate de progresul tehnologic. Teoria conflictualistă a lui Collins se bazează pe teoria stratificării a lui Max Weber și pe teoria organizațională acceptată în perioada în care el
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
1979; Suler, 1980; Werner și Kaplan, 1963). Deși abordarea psihodinamică a elucidat, poate anumite aspecte ale creativității, teoria psihodinamică nu a ocupat un loc central în evoluția psihologiei științifice. Școlile de psihologie științifică de la începutul secolului XX, și anume structuralismul, funcționalismul și behaviorismul, nu s-au concentrat, practic, deloc asupra studiului creativității. Gestaltismul a investigat doar una dintre laturile creativității - revelația (insight) -, dar cercetările au vizat de regulă numai identificarea insight-ului, nu și caracterizarea fenomenului. Ulterior, cercetări izolate asupra creativității, teoria
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cu o societate modernă, în care, așa cum afirmă Rostow, elementul decisiv l-a constituit automobilul ieftin, accesibil unei mari părți a populației, ce a schimbat și remodelat așteptările populației. Abordarea lui HYPERLINK \l "Rostow" Rostow este una făcută sub auspiciile funcționalismului, fiind evoluționistă în origini și atribuind progresului tehnologic rolul dominant în procesul de modernizare (înțeles ca dezvoltare). Dezvoltarea necesită investiții majore de capital, iar pentru a facilita creșterea în statele în curs de dezvoltare trebuie create o serie de premise
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
punct, derivă din perspectiva ideologică și sociologică de abordare. În timp ce teoria sistemului mondial are la bază elemente neomarxiste (conflictualism) ce accentuează caracterul violent și revoluționar al transformărilor sociale necesare promovării dezvoltării sociale, teoria globalizării își trage seva din structuralism și funcționalism, susținând ideea unei tranziții graduale, progresive. HYPERLINK \l "Etzioni" Etzioni (2002) arată că schimbările graduale, pozitive dintr-o societate capătă consistență atunci când marea majoritate a grupurilor sociale au capacitatea de autoadaptare la inovațiile curente, în mod particular în sfera comunicării
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
ei fiind determinate de funcție de materialele disponibile. În ciuda angajamentelor sale ideologice, Le Corbusier era Întotdeauna preocupat de linia artistică a schțelor sale, pe care o asocia cu formele clasice sau naturale. În ultimii ani de activitate, a interzis folosirea cuvântului „funcționalism” În studioul său. Pentru o analiză a primelor proiecte ale lui Le Corbusier și a mediului său intelectual, vezi Russel Walden, ed., The Open Hand: Essays on Le Corbusier, MIT Press, Cambridge, 1975, mai ales articolele scrise de Charles Jencks
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
face deosebire Între două moduri de abordare diferite, cel bazat pe Statusmodelle și un altul, plecînd de la Klassenmodelle (a se vedea Alternative Herangehensweisen, pp. 37-47), preferîndu-l pe cel din urmă. Această dihotomie ilustrează fondul comun de gîndire al marxismului și funcționalismului În practică empirica a sociologiei. Reprezentanții profesiunilor artistice și literare constituiau o categorie aparte, adesea percepută ca fiind o elită intelectuală. Calitatea de „expert” revenea aici Îndeosei criticii literare și artistice. Arbeiter honoris causa, cum Îi denumește cu o fericită
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Diewald, Dirk Konietzka și a lui Angelika Haas. Țin să le mulțumesc și aici. Rețea compusă din 8 institute și centre situate În șapte țări. Cf. Social Sciences Infrastructure Network în a Growing European Community (1999). Interferente Între marxism și funcționalism au fost remarcate la momentul apariției lor de Gouldner (1971, pp. 447-477). Voslensky (1980, pp. 256-259). Refuzul „elitismului” n-a Împiedicat niciodată afirmarea rolului de „avangardă” al partidului, În raport cu clasa muncitoare sau chiar cu Întreaga societate, nici exigenta impusă cadrelor
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
antifuncționalism a fost atât de puternică, încât astăzi există în literatura de specialitate tendința de a evita expresia „funcțiile familiei”. Fără a miza totul pe teza că grupul familial a apărut din anumite necesități funcționale ale socialului - teză princeps a funcționalismului -, nu cred că este recomandabilă renunțarea la sintagma (și tema) „funcțiile familiei”. Față de funcționalism, dar și în spiritul lui se poate aduce argumentul că indiferent de cauzele genezei familiei (vezi 3.1.3.), odată apărută și legitimată, ea îndeplinește funcții
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de a evita expresia „funcțiile familiei”. Fără a miza totul pe teza că grupul familial a apărut din anumite necesități funcționale ale socialului - teză princeps a funcționalismului -, nu cred că este recomandabilă renunțarea la sintagma (și tema) „funcțiile familiei”. Față de funcționalism, dar și în spiritul lui se poate aduce argumentul că indiferent de cauzele genezei familiei (vezi 3.1.3.), odată apărută și legitimată, ea îndeplinește funcții importante în societate. 2. Expresia „funcții sociale” indică faptul că ne concentrăm asupra aspectelor
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
sunt, în cea mai mare parte, nu numai posibil, ci și necesar complementare. Și, de altfel, prin numeroase dimensiuni, respectivele teorii sau paradigme se prezintă și ca interșanjabile, echivalente. Dacă valorile sunt utile (paradigma utilitarismului), sunt, evident, și funcționale (paradigma funcționalismului). În mod similar, faptul că se nasc dintr-un contract social (teoria contractualistă) înseamnă că sunt funcționale și utile. În final, să punem în relief două idei subîntinse în studiul de față, dar nu suficient de explicite: 1) Problematica valorilor
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
îi abilitează să participe în calitate de membri ai societății în care trăiesc”( M.T.S., Consiliul Europei, Comitetul pentru dezvoltarea sportului,1996, p.9.) În literatura de specialitate, mai multe curente sociologice argumentează conceptul de socializare ca funcție centrală a educației: interacționismul simbolic, funcționalismul sistemic, fenomenologia, modelul dramaturgic, etnometodologia, constructivismul structuralist (pentru mai multe detalii a se vedea Stănciulescu, E., 1996). Există mai multe criterii de clasificare a socializării. Astfel, în funcție de stadiile ciclului de viață și de obiectivele diverselor grupuri și instituții sunt identificate
VII. NOŢIUNI INTERDISCIPLINARE ÎN FORMAREA KINETOTERAPEUTULUI. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Oana Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_633]
-
din capul locului discuțiile critice prilejuite de formulările particulare și de propozițiile unilaterale. Din analiză dispar deci „teoriile” cu caracterul lor singular, distinct, cu opțiunile lor epistemologice și ideologice, cel mai adesea divergente. Nu va fi, în consecință, vorba despre funcționalism sau structuralism, de exemplu, ci de diferitele structuri explicative pe care sociologia, în tentativa sa de a se constitui într-o disciplină științifică, încearcă să le cristalizeze; schema cauzală, funcțională, structurală etc. Ceea ce încearcă această lucrare este deci să facă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
etc. Ceea ce încearcă această lucrare este deci să facă o incursiune în infrastructura sociologiei în calitatea ei de cunoaștere științifică. Deși diferitele teorii sociologice accentuează o schemă explicativă sau alta, în fapt, nu le exclude pe celelalte. Structuralismul nu exclude funcționalismul și, împreună, nu neagă importanța explicației cauzale. Pentru a identifica structurile gândirii sociologice, sunt utilizate două surse distincte: pe de o parte, marile proiecte teoretice și metodologice, așa cum le consemnează istoria sociologiei, iar pe de altă parte, analizele sociologice efective
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
biologic, cât la realitatea socială și umană. Analizele schemei funcționale din sociologie pornesc de cele mai multe ori de la, și se opresc la una sau mai multe dintre formele sale particulare: a lui Parsons sau Merton, Malinowski sau Radcliffe-Brown. Pentru unii sociologi, „funcționalismul” a devenit chiar un termen peiorativ, identificat cel mai adesea cu sistemul lui Parsons. O asemenea identificare nu este numai incorectă, dar și periculoasă. Între timp, modelele „clasice” au fost supuse unei critici amănunțite. În practica sociologică, schema funcțională nu
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
social nu poate fi analizat abstract, ci în contextul său istoric determinat. Deși o procedură de bază a analizei structurale, analiza contextului structural, nu este de natură să ducă la rezultate spectaculoase. Ea reprezintă ceea ce Gouldner și Peterson numeau un „funcționalism slab”: orice lucru este legat (este „înfuncție”) de o mulțime de alte lucruri (Johnson, 1978). Exigența analizei contextuale nu conține indicații mai precise asupra modului în care are loc interdependența. Compatibilitatea/incompatibilitatea dintre două sau mai multe elemente ale unui
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ea, inclusiv indivizii, reprezintă subsisteme ale sale constituite și modelate în conformitate cu logica sa globală. Din acest motiv, pentru analiza societății globale este utilizat modelul funcțional de sistem: un sistem orientat spre finalități proprii, care se constituie „de sus în jos”. Funcționalismul clasic, atât în sociologie, cât și în antropologia socială și culturală (Malinowski, Radcliffe-Brown, Parsons), se caracterizează printr-o asemenea opțiune. Holismul afirmă primatul societății, ca sistem, asupra tuturor elementelor sale componente. Sistemul este activ, constitutiv, reglativ; elementele sunt constituite, reglate
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]